duminică, 10 mai 2015

SA ITI AUZI VOCEA INTERIOARĂ, CHEMAREA TA

" Nu lasa zgomotul opiniilor celorlalti sa iti inece propria ta voce interioara" - Steve Jobs
În viață trecem prin multe evenimente. 


De multe ori credem că le-am înțeles pe toate, că suntem atotștiutori. Nu întotdeauna este așa, și de multe ori descoperim acest lucru într-un mod destul de neplăcut.

De multe ori credem că avem totul sub control. Și nu este așa. Avem parte de surprize din partea celorlalți și uneori chiar din partea noastră, care ne destabilizează.

Credem că lucrurile ar trebui să se întâmple într-un anumit fel, pentru că așa le vedem noi. Se dovedește însă că ce am anticipat că va fi cursul evenimentelor este o realitate cu totul diferită, sau ușor diferită față de cum evenimentele sunt de fapt și față de cum le percepem noi și ceilalți. 

Ne aflăm în căutări sau ne aflăm pe punctul de a renunța la căutări, obosiți de prea multe încercări, de prea multă presiune. Și atunci suntem tentați să gândim: ce ar fi să las lucrurile să se întâmple  -  ce se va întâmpla, se va întâmpla? 

Cât de multe lecții de viață am primit? Cât de multe lecții de viață am dat altora? Direct, indirect, voit sau nu? 

Cât de integri suntem față de noi? Dar față de ceilalți? 

Ne respectăm promisiunile făcute? Au fost promisiunile corecte? 


Suntem pe drumul cel bun? Am ales noi acest drum? Sau ne - a fost ales, sugerat, mai subtil sau evident de către altcineva?

Ar trebui să ne păstrăm drumul? Sau să îl schimbăm din nou?


Atât de multe gânduri, care aterizează și decolează în/din mintea noastră, ca pe/de pe un aeroport aglomerat. 


Reușim să facem ordine suficient de clar, suficient de coerent în mintea noastră?


Reușim să mai auzim VOCEA NOASTRĂ, cea adevărată, reușim să auzim și să ascultăm CHEMAREA NOASTRĂ INTERIOARĂ?


Și, mai important, reușim să o DISTINGEM între atâtea voci, care sunt de fapt VOCILE OPINIILOR CELORLALȚI despre noi, despre viață, despre o situație sau o problemă anume?


Dacă reușim să ne ASCULTĂM REAL, ADEVĂRAT, vom reuși să înțelegem care dintre vocile care poartă acest dialog în mintea noastră este vocea noastră interioară reală, care ne cunoaște cu adevărat, care nici nu ne flatează inutil, nici nu ne desființează gratuit, care nu ne critică neargumentat, ci ne arată obiectiv și calm unde și ce putem face ca să ne îmbunătățim.


Vom reuși să identificăm vocea corectă, lăuntrică, profundă, adevărata identitate, astfel încât atunci tot ce mai avem de făcut să rămână a o ASCULTA și a  RĂMÂNE CONECTAȚI LA EA? 


Poți să îți auzi vocea ta interioară, chemarea ta?


Și dacă ai auzit-o, o asculți, îi dai curs?

Photo by Viktor Talashuk on Unsplash

miercuri, 6 mai 2015

CUM TE FACE SĂ TE SIMȚI O LAUDĂ? DAR O CRITICĂ? CUM LE OFERI? CUM LE PRIMEȘTI?


FEEDBACK [FÍD-BEC] s. n. 1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3). 2. (p. ext.) întoarcere, revenire. (< engl. feed-back) 


Așa este definit în DEX Feedback-ul. 


Dacă vrem să îl definim mai simplu, FEEDBACK-ul înseamnă REACȚIE. Reacție unei persoane față de o situație.


Cum reacționez eu la ce se întâmplă. 


De multe ori, reacțiile noastre nu sunt conștientizate și nu trebuie să fie neapărat verbale. Pot să fie și non-verbale: o ridicare de sprânceană, de exemplu. 

De câte ori ne-am gândit că șeful nostru este obișnuit ca noi să îndeplinim nenumărate sarcini, sau partenerul nostru de viață este obișnuit ca noi să facem anumite sarcini, fără să primim apreciere, nici de la șef, nici de la partener?


Sau dacă noi ne aflăm de cealaltă parte, ne-am gândit vreodată oare de câte ori angajații, colaboratorii, partenerii, soții, soțiile, prietenii noștri au făcut atâtea lucruri pentru noi, și nu ne-am obosit să le oferim apreciere?


APRECIEREA este un PLUS DE VALIDARE, este un mod prin care arătăm sau ni se arată că EFORTUL nostru sau al celuilalt ESTE VĂZUT.


Ne-am gândit însă, cu siguranță, la lucrurile pe care le consideram normale și că ni se cuvin, pentru că le-am avut sau primit tot timpul, în MOMENTUL ÎN CARE NU LE-AM MAI AVUT, NU LE-AM MAI PRIMIT sau LE-AM PIERDUT. 


CUM REACȚIONĂM când ni se spune: mă ENERVEZI, ai GREȘIT, ești un DEZASTRU, sau M-AI DEZAMĂGIT, etc. ? 

Eu cred că reacția normală este fie să intrăm în DEFENSIVĂ, fie să o luăm personal, fie să ne JUSTIFICĂM. 

Totuși, putem să avem DECÂT REACȚII DE APRECIERE?


NU AM CRITICAT PE NIMENI NICIODATĂ, SAU NU AM SIMȚIT NEVOIA SĂ CRITICĂM?


FEEDBACK-UL NEGATIV, care este dat cu mănuși, care NU ESTE ADRESAT PERSOANEI, care NU PUNE O ETICHETĂ persoanei, care este ADRESAT ACȚIUNII, nu îl bagă pe celălalt în corzi, nu îl lezează, îmi dă mie posibilitatea să mă exprim și celuilalt să primească FEEDBACK-UL MEU CA O OPORTUNITATE, NU CA O CRITICĂ. 

Feedback-ul EVALUATIV este o etichetă: ce ai făcut tu este bine sau este rău. 

În varianta pozitivă - AI FĂCUT BINE, sau FOARTE BINE - acest lucru, oferă încredere și atât. 


În varianta negativă este DEVASTATOR: ai fost groaznic! chiar nu te duce capul? chiar nu ești în stare să ...? ți-am spus de atâtea ori că ... etc., deoarece nu este adresat acțiunii, ci persoanei. 


De obicei facem acest lucru în familie sau între prieteni, pentru că, indiferent dacă DĂM ÎN EI CU BUNE SAU CU RELE, ORICUM NE IUBESC ȘI ȚIN ÎN CONTINUARE LA NOI. 


Un alt feedback este cel PRESCRIPTIV. 


Gândiți-vă puțin: DAȚI SFATURI? PRIMIȚI SFATURI?


De câte ori dați sfaturi FĂRĂ SĂ VĂ FI CERUT CELĂLALT SFATUL?

Sau de câte ori VI SE DAU SFATURI FĂRĂ SĂ LE FI CERUT?


Cum sună DACĂ AȘ FI FOST ÎN LOCUL TĂU aș fi făcut așa sau așa...?

Cum sună ÎN VIITOR AI PUTEA ÎMBUNĂTĂȚI X FĂCÂND Y ? 


Dacă, în schimb, EU AM CERUT SFATUL CUIVA, nu îl respect mai mult, pentru că recunosc că eu mă aflu în impas, și pentru că recunosc autoritatea, competența sau experiența persoanei căreia îi cer sfatul?


Oricum, indiferent de sfatul primit, eu voi trece totul prin FILTRUL MEU, voi decide ce funcționează pentru mine, cât din acel ceva voi aplica, sau dacă voi aplica ceva. 


Ca să pot selecta ceva din sfatul oferit sau cerut trebuie însă să ASCULT ACTIV, fără pasiune, astfel încât să am posibilitatea de a PRIMI O PERSPECTIVĂ DIN EXTERIOR, deoarece eu sunt în interiorul evenimentului, și poate nu pot să văd toate unghiurile, toate fațetele.


Indiferent de calitatea sfatului, îl voi primi NUMAI DACĂ NU SUNT LEZAT de modalitatea prin care se oferă sfatul. 


Feedback-ul DESCRIPTIV este însă cel mai EFICIENT:


În varianta POZITIVĂ este adresat PERSOANEI: CE mi-a plăcut, CE ai făcut bine, cu DETALII SPECIFICE, astfel încât celălalt să înțeleagă EXACT LA CE TE REFERI, fără echivoc.


În varianta NEGATIVĂ, feedback-ul este adresat ACȚIUNII: acțiunea este exterioară cumva persoanei. 


De exemplu, ACȚIUNEA X ar putea fi îmbunătățită făcând Y. 


CONCLUZIA?


UN FEEDBACK NEGATIV, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE GALĂ, ELEGANTE, ADRESAT ACȚIUNII, NU ȚIE, PERSOANEI, VA FI O OPORTUNITATE DE CREȘTERE, DE EVOLUȚIE.


UN FEEDBACK POZITIV, NESPECIFIC - ai făcut bine pentru că ... - TE VA FACE SĂ TE SIMȚI BINE. Și atât. 


Care este FEEDBACK-ul VOSTRU?!

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash

marți, 5 mai 2015

ÎNCĂ UN PAS...

"Majoritatea oamenilor celebri au ating cel mai mare succes al lor cu doar un pas dupa cel mai mare esec al lor" - Napoleon Hill

Întotdeauna m-a fascinat ideea de CĂLĂTORIE INIȚIATICĂ. 

Ideea de AVENTURĂ. 

Ideea de VIS, mult mai mult decât pragmaticul SCOP. 


Scopul presupune de obicei utilitate. Claritate. Exactitate. Evaluare. Rezonabil. Calcul. 


AVENTURA CĂLĂTORIEI INIȚIATICE ÎN ATINGEREA VISULUI este ceva mult, mult mai complex decât a îmi atinge scopul, a obține ce vreau. 

Cred că este ESENȚA VIEȚII. 


Nu putem fi, nici deveni mai măreți decât visurile noastre. 


De ce este un subiect atât de frecvent A ÎȚI ATINGE VISURILE?


Pentru că însăși geneza visului presupune, pe lângă simplul curaj de a ÎNDRĂZNI să visezi și disponibilitatea pe care o găsești în interiorul tău să fii sincer cu tine referitor la ce te definește cu adevărat, ce te inspiră și ce te hrănește, mental, spiritual și emoțional. 


Cu toții facem întotdeauna PRIMUL PAS. Visăm: Cât de mult mi-aș dori să ...


Apoi, mulți mai facem ÎNCĂ UN PAS: începem să ne gândim: oare am ce îmi trebuie ca să devin acea persoană, oare voi fi suficient de bun în profesia care m-ar pasiona total, oare pot să ajung la acel nivel financiar pe care mi-l doresc pentru a avea o libertate și un confort pe termen lung?


Oare? Oare? Oare?


O parte dintre noi se opresc aici si răspund: NU! ESTE PUȚIN PROBABIL! sau, mai grav: NU, ESTE IMPOSIBIL!


O parte mai fac ÎNCĂ UN PAS: este realizabil - teoretic - dar cred că va dura ceva, o să îmi ia câțiva ani, o să presupună multă muncă, dacă nu voi reuși din prima, dacă nu voi fi lăsat - de către familie, de către apropiați - să fac ceea ce vreau să fac, dacă nu voi reuși să îmi fac suficient de mult timp pentru a îmi urma visurile - am atâtea responsabilități - familie, serviciu, atâtea alte probleme - și răspund: NU CRED CĂ VOI REUȘI! 

Dacă..., dacă..., dacă....


O alte parte din noi, totuși mai fac ÎNCĂ UN PAS: merită totuși, să încerc. Și atunci încep să caute soluții, să se intereseze, SĂ FACĂ PRIMUL PAS REAL - să înceapă de oriunde, oricum, fără să se mai cenzureze.



Este momentul pentru ÎNCĂ UN PAS: încep să vorbească cu cei apropiați, cu cei din jurul lor, despre visul lor și încep să primească feed-back-uri diferite: da, cred că e realizabil, dar ești sigură că ești potrivit pentru asta? nu ar fi mai sigur să faci ce faci în prezent și în paralel SĂ ÎNCERCI și ce vrei să faci tu? și dacă nu reușești, măcar ai ceva... Sau: fii realist, ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA NICIODATĂ - pur și simplu nu ești făcut pentru asta, nu cunoști tu viața reală, nu știi cum este realitatea, tu crezi că lucrurile se întâmplă așa... pentru că vrei tu? - și atunci visătorul își răspunde: cred că au dreptate, trebuie să fiu realist, etc...


Dacă totuși VISĂTORUL nu s-a lăsat descurajat și NU A RENUNȚAT PÂNĂ ACUM, atunci face cel mai important pas, PRIMUL PAS dintre nenumărații pași care îl vor conduce către reușită:


CRED CĂ VOI REUȘI ȘI VOI REUȘI, CHIAR DACĂ ÎMI VA LUA TOT RESTUL VIEȚII!


Din acel moment, ÎNCĂ UN PAS.... și ÎNCĂ UN PAS... va deveni modul lui de viață, și o parte dintre cei care nu au crezut că va reuși - care nu sunt de condamnat, pur și simplu asta a fost opinia lor, exprimată poate din grija de a proteja visătorul de dezamagire, sau din orice alt considerent - vor fi cei mai fervenți susținători, iar unii dintre ei vor face PRIMUL PAS: VOR AVEA CURAJUL SĂ VISEZE ȘI SĂ ACȚIONEZE!

Voi încheia prin a vă împărtăși logo-ul de pe laptop-ul meu, care îi aparține lui Paulo Coelho și prin a vă îndemna să îl urmați:



NEVER GIVE UP ON YOUR DREAMS! FOLLOW THE SIGNS!

Photo by Sashank Saye on Unsplash

luni, 4 mai 2015

RAZBOINICUL LUMINII - SA LUPTI LUPTA CEA BUNA!


Exista un pandantiv cu sigla RĂZBOINICULUI LUMINII, al cărui concept a fost creat de Christina Oiticica, soția lui Paulo Coelho.


Simbolizează armele războinicului luminii, sabia - pentru atac și scutul - pentru apărare. 


Despre două concepte îngemănate vreau să vorbesc astăzi cu voi, concepte care apar frecvent în cărțile lui Coelho, în special în Jurnalul unui Mag, Alchimistul și Manualul Războinicului Luminii: LUPTA CEA BUNĂ și RĂZBOINICUL LUMINII. 

Războinicul luminii își închină viața pentru a lupta lupta cea bună. 

Fiecare dintre noi poate lupte lupta cea bună, fie că își asumă calitatea de războnic al luminii, fie că nu își asumă. 

Am revăzut un video de pe blogul lui Coelho, în care relata o prietenă medic, în urma decesului tatălui ei, a insistat ca Paulo Coelho, să se supună unui test/control simplu, pentru a constata dacă are probleme cu inima. 


Coelho a replicat că nu simte nici o durere, duce o viață foarte sănătoasă, se antrenează zilnic practicând arta trasului cu arcul, care necesită un efort considerabil, face plimbări, este activ, etc. 

La insistențele prietenei, însă s-a supus testului. Doctorul i-a spus că mai are de trăit 2 săptămâni, dacă nu este de acord să se supună intervenției de angioplastie coronariană.

Angioplastie coronariană.reprezintă procedeul de deschidere a arterei coronare stenozate (îngustate) cu ajutorul unui balon care se umflă la acest nivel. În ceea ce vă privește, procedura în sine se aseamănă cu cea efectuată pentru coronarografie.


După deschiderea arterei coronare cu ajutorul balonului, se va monta la acest nivel un stent.


Acesta reprezintă un tub sub formă de rețea metalică cilindrică, având capacitatea de a menține vasul de sange deschis.

Operația a fost un succes, și și-a continuat viața activă de dinainte de operație. 

ÎN MOMENTUL ÎNSĂ ÎN CARE A AFLAT CĂ MAI AVEA DOUĂ SĂPTĂMÂNI DE TRĂIT, COELHO A REFLECTAT LA VIAȚA LUI, astfel: 


Cu toții ne întâlnim inevitabil cu VIZITATORUL NEDORIT - THE UNWANTED VISITOR. Aceasta este o certitudine. Problema este cum îl întâmpinăm pe vizitatorul nedorit.

Ia Paulo îl întâmpina astfel: 

Am luptat lupta cea dreaptă - fight the good fight - am făcut tot ce mi-am dorit în viață - nu am nici un regret. 
Am trăit liber, am iubit, am creat, am inspirat pe alții și am fost inspirat de ei. 
Am avut curajul să îmi urmez visul, chiar dacă părinții mei m-au internat într-o clinică în adolescență, crezând că sunt nebun pentru faptul că voiam să devin scriitor. 
Am făcut Pelerinajul la Santiago de Compostella, mi-am descoperit vocația - de scriitor - și nu am renunțat niciodată la visurile mele. 

Vă îndemn să LUPTAȚI LUPTA CEA BUNĂ - să decideți ce vreți cu adevărat să faceți cu viața voastră, să aveți CURAJUL de a vă urma visurile, să aveți curajul de a IUBI și de a trăi AVENTURA VIEȚII, 

Să luptați lupta cea bună înseamnă să aflați care este talantul cu care ați fost înzestrați de către Divinitate și să vi-l înmulțiți.


Să vă descoperiți adevărata individualitate și să nu vă fie teamă de eșec. 


Războinicului luminii nu îi este teamă să vorbească singur. Cei care îl privesc pot să creadă că vorbește singur. Ei nu știu că de fapt el stă de vorbă cu îngerul lui. 


Războinicul luminii știe când să atace și când să se retragă. 


Știe să își respecte adeversarul, fără să îi fie teamă de el. 


Războinicul luminii știe să lupte pentru idealurile lui, și atunci când se ivește confruntarea - nu neapărat fizică - o îmbrățișează cu entuziasm, pentru că știe că decât luptând lupta cea bună poate crește, decât astfel își poate deschide inima către iubire și adevăr. 


Știe că acceptând confruntarea, indiferent de rezultat - câștigă sau pierde - el crește, pentru că atunci câștigă experiență, și va fi mai bun la următoarea luptă, își va dezvolta abilitățile, tacticile și îndemânarea. 

Cicatricile fizice sau sufletești denotă faptul că a luptat și continuă să lupte lupta cea bună. 


Trăiți-vă viața cu pasiune și curaj!


Luptați lupta cea dreaptă!

Photo by Oleg Solovjn on Unsplash

sâmbătă, 2 mai 2015

CREDINȚA, VIZUALIZAREA & CONVINGEREA CĂ ÎȚI VEI ÎNDEPLINI DORINȚA AL DOILEA PAS CĂTRE ÎMBOGĂȚIRE

Napoleon Hill’s Think & Grow Rich – SECRETUL SUCCESULUI: 
CREDINȚA/CONVINGEREA este chimistul șef al creierului uman. 

Atunci când CREDINȚA este combinată cu VIBRAȚIILE GÂNDULUI, mintea subconștientă preia instantaneu vibrațiile, le transformă în echivalentul lor spiritual și le transmite INTELIGENȚEI INFINITE, lui DUMNEZEU, cum este în cazul RUGĂCIUNII.

Emoțiile CREDINȚĂ, DRAGOSTE & SEX sunt cele mai PUTERNICE EMOȚII POZITIVE.

Când acestea sunt combinate, au efectul de a amplifica vibrațiile gândurilor astfel încât acestea ajung instantaneu în SUBCONȘTIENT, unde sunt transformate în echivalentul lor spiritual – singura formă care poate comunica și primi un răspuns de la Inteligența Infinită.

Credința și dragostea sunt psihice, legate de partea spirituală a omului. Sexul este pur biologic, legat de partea fiziologică. Amestecul acestora crează linia de comunicație directă între MINTEA FINITĂ a OMULUI și INFINITA INTELIGENȚĂ.

CUM SĂ ÎȚI DEZVOLȚI CREDINȚA & CONVINGEREA 

AUTOSUGESTIA transformă DORINȚA în echivalentul ei fizic sau monetar.

CREDINȚA este o stare mentală care poate fi indusă, creată prin REPETAREA CONSTANTĂ A INSTRUCȚIUNILOR DATE SUCONȘTIENTULUI, prin principiul AUTOSUGESTIEI.

Vă puteți CONVINGE SUBCONȘTIENTUL că voi CREDEȚI că VEȚI PRIMI acel lucru pe care îl CEREȚI; subconștientul vostru va acționa cu această convingere și vă va returna în schimb CREDINȚA, care va conduce la CREAREA de PLANURI, urmate de ACȚIUNE și în final de REALIZAREA DORINȚEI. 

CREDINȚA este o stare mentală care se dobândește și se dezvoltă VOLUNTAR, prin REPETIȚIE & PRACTICĂ PERMANENTĂ, astfel cum este descris procesul în acest al doilea principiu al succesului, enunțat de Napoleon Hill.

REPETAREA constantă de ORDINE date SUBCONȘTIENTULUI vostru este singura metodă cunoscută pentru a vă dezvolta credința. 

Orice IMPULS de GÂND care este în mod repetat indus în suconștient va avea drept consecință faptul că SUCONȘTIENTUL ÎL ACCEPTĂ, iar ulterior acțiunile generate de subconștient și transmise conștientului vor duce la obținerea scopului dorit.

TOATE GÂNDURILE cărora le-au fost ATAȘATE EMOȚII, combinate cu CREDINȚA se vor transforma de fiecare data, fără excepție, în echivalentul lor fizic.

EMOȚIILE, sau partea emoțională a gândurilor sunt factorii care conferă gândurilor FORȚĂ, VIATALITATE & ACȚIUNE. Emoțiile CREDINȚĂ, DRAGOSTE & SEX combinate cu impulsurile mentale vor atrage ATINGEREA ORICĂRUI SCOP.

ATENȚIE însă: SUBCONȘTIENTUL VA TRANSFORMA ÎN REALITATE orice impuls mental NEGATIV sau DISTRUCTIV cu aceeași ușurință cu care transformă în realitate un impuls mental POZITIV sau CONSTRUCTIV.

Este motivul pentru care atât de mulți oameni experimentează GHINIONUL sau NEȘANSA, SĂRĂCIA sau EȘECUL. Acești oameni se consideră sortiți NEFERICIRII și ÎNFRÂNGERII, pentru că ei consideră că aceste lucruri pur și simplu li se ÎNTÂMPLĂ, că nu au PUTERE auspra EVENIMENTELOR DIN VIAȚA LOR. 

ADEVĂRUL este că ei sunt, de fapt, CREATORII PROPRIEI NEFERICIRI, din cauza acestei credințe negative, pe care au impregnat-o subconștientului, și care se materializează tocmai pentru că ei cred că așa se va întâmpla.

CONTROLAȚI-VĂ GÂNDURILE & GÂNDIȚI POZITIV!

Intrați în posesia subconștientului vostru și dați-i ordine, păstrîndu-vă simultan starea mentală de CREDINȚĂ & CONVINGERE, și subconștientul le va aduce la îndeplinire, transformîndu-vă VIAȚA în una de FERICIRE, ÎMPLINIRE FINANCIARĂ & SPIRITUALĂ!



SUCCES!

Photo by Ben White on Unsplash

vineri, 1 mai 2015

CÂT MAI VALOREAZĂ PRIETENIA? DAR CEA ADEVĂRATĂ?


Cât de mult VALOREAZĂ o PRIETENIE? 

Care este MISTERUL, care este mix-ul de emoții umane care generează prietenia?

O prietenie adevărată, reală, se VERIFICĂ oare numai prin TESTUL TIMPULUI, prin durată? 

O prietenie veche de multi ani - uneori poate zeci de ani - poate să fie mai puțin consistentă prin greșelile pe care prietenii le fac unii față de alții - greșeli minore sau poate majore - cu frecvență variabilă, decât o prietenie nouă, care pare atât de atractivă, care creează atât de mult entuziasm, și care pare în momentul creării că promite mai mult decât toate prieteniile anterioare? 

Cât de mult este afecțiune, generozitate, iubire, afinitate într-o prietenie și cât de mult interes, beneficii, falsitate? 

Cât de ușor renunți la un prieten?

Cât de ușor renunță el la tine? 

Ești dispus să ierți o răutate gratuită?

O lipsă de recunoștință? 

Ești dispus să vezi în continuare ce ți-a plăcut la prietenul tău, chiar dacă, inexplicabil poate pentru tine, te jignește grav, te bârfește, te desconsideră gratuit, te trădează senin?

Oare ai înțeles însă adevăratul lui motiv pentru acest comportament? 

Oare tu nu ai greșit de atât de multe ori față de el, și el sau ea, din delicatețe, nu numai că s-a făcut că nu vede, dar chiar ți-a găsit scuze atît de abile, încât, pentru moment chiar și tu le-ai crezut?

Te-ai gândit oare, că după ce te-a ajutat atâția ani, te-a susținut necondiționat, te-a iubit și te-a protejat, ți-a apărat onoarea înfruntând pe cei care te denigrau în lipsa ta, chiar dacă a avut atât de mult de pierdut, te-ai gândit oare, că după toate aceste lucruri minunate, care definesc prietenia, pur și simplu nu a mai suportat indiferența, ingratitudinea și capriciile tale?

Poate nu.

Sau poate ai fost și tu de cealaltă parte. 


Prietenia este cel mai complex sentiment uman, în opinia mea. 

Tocmai pentru că este atât de fragilă, este atât de frumoasă. 

Tocmai pentru că se poate transforma într-o secundă în devoțiune impresionantă, sau în ură lipsită de rațiune, sau, printr-un upgrade magic în iubire pe viață și dincolo de ea. 

Vă spun cum gândesc eu:

NU FACEȚI NICIODATĂ INVENTARUL PRIETENIEI. 

Alegeți și lăsați-vă aleși, când SIMȚIȚI că asta este ceea ce vreți să faceți. 

Eu dintotdeauna, în momentul în care întâlnesc un om, VĂD MAI ÎNTÂI LUCRURILE POZITIVE, CALITĂȚILE, PARTEA BENEFICĂ  a acelui om, UNICITATEA LUI. 

Și acolo mă opresc. 

Orice om în această lume are CEL PUȚIN O CALITATE. 

Aceasta este permanent în centrul percepției mele. 

Nu înseamnă că nu îl văd exact cum este, cum vrea să pară, cum reușește sau nu să pară cine vrea să fie. 

Dar aleg să îl văd PRIN CALITĂȚILE LUI. 

NU RENUNȚ LA OAMENI. 

NICIODATĂ. 

Chiar dacă uneori fac pauze. De o zi, sau de ani. 

Și de fiecare dată când sunt tentat să uit că cel din fața mea este calitatea pe care am văzut-o in el, și calitatățile și gesturile minunate și felul de a fi, unic, care m-au determinat să îl aleg drept prieten, îmi aduc aminte de  PRIETENUL NOSTRU, CARE NU NE DEZAMĂGEȘTE NICIODATĂ, CARE NE IUBEȘTE NECONDIȚIONAT ȘI NE AJUTĂ, INDIFERENT  DE COMPORTAMENTUL NOSTRU. 

Îmi aduc aminte de DUMNEZEU, care ne iartă indiferent cât de mult îi greșim. Ne iubește, ne ajută și vede în noi CALITATEA CARE NE DEFINEȘTE ȘI NE FACE UNICI!

Când sunteți tentați să STRICAȚI O PRIETENIE, luați o pauză de o secundă, inspirați adânc și aduceți-vă aminte DE CE SUNTEȚI PRIETENI ȘI DE CE VĂ IUBIȚI!

CÂT MAI VALOREAZĂ O PRIETENIE? 

TOTUL. 

CÂT VALOREAZĂ O PRIETENIE ADEVĂRATĂ?

PLUSAȚI VOI....

Photo by Tyler Nix on Unsplash

DORINȚA SURCLASEAZĂ NATURA - Partea a II-a - ORICE DEZAVANTAJ CONȚINE PREMISA UNUI AVANTAJ CEL PUȚIN ECHIVALENT, DACĂ NU MAI MARE

Napoleon Hill’s Think & Grow Rich – SECRETUL SUCCESULUI
ORICE DEZAVANTAJ CONȚINE PREMISA UNUI AVANTAJ CEL PUȚIN ECHIVALENT, DACĂ NU MAI MARE.



Copilul lui Napoeon Hill s-a născut fără urechi. Imediat după naștere, doctorii i-au spus că foarte probabil va fi surd și mut toată viața.


În acel moment, Napoleon Hill a DECIS că mai mult decât orice altceva, DOREȘTE ca fiul său să nu fie surdo-mut. DE LA ACEASTĂ DORINȚĂ NU S-A ABĂTUT NICI UN PAS.

Cu ani înainte de nașterea fiului său, Napoleon Hill scrisese: ‘’ SINGURELE LIMITĂRI SUNT ACELEA PE CARE SINGURI NI LE SETĂM ÎN MINTE. ‘’ 

Iar acum se afla în fața noului – născut, neînzestrat cu echipamentul natural pentru a auzi – urechile. Gândea că, deși ar putea să audă/vorbească, era evident, desfigurat pe viață. Desigur aceasta era o limitare pe care fiul său nu și-o programase mental. Atunci a hotărât că îi VA IMPLANTA fiului său o DORINȚĂ INTENSĂ pentru a găsi mijloace prin care suntele să ajungă la creierul său fără ajutorul urechilor, o DORINȚĂ INTENSĂ care va ATRAGE modalitățile prin care să devină realitate.

Iar această PROMISIUNE pe care a făcut-o în tăcere fiului său, și-a reînnoit-o ÎN FIECARE ZI, FĂRĂ EXCEPȚIE.

Pe măsură ce fiul lui creștea și începea să observe lucrurile din jurul lui, a remarcat că totuși auzea într-o măsură foarte, foarte redusă. Când a ajuns la vârsta la care în mod normal copiii încep să vorbească, nu a încercat să vorbească, în schimb Napoleon își dădea seama că anumite sunete, foarte puține la număr, le putea auzi.

Apoi ceva cu totul neașteptat s-a întâmplat. Hill a cumpărat o VICTROLA – un fonograf, precursorul gramofonului. Copilul a fost extaziat și nu s-a mai dezlipit de lângă Victrola. Prefera anumite melodii, iar melodia " It's a Long Way to Tipperary" o asculta ore întregi încleștîndu-și dinții pe marginea metalică a fonografului. Abia ani mai târziu Hill a descifrat misterul, când s-a descoperit principiul propagării sunetului către urechea internă prin oasele craniene.

La puțin timp după ce a cumpărat Victrola, Hill a observant că atunci când îi vorbea fiului său atingîndu-i cu buzele apofiza mastoidă - proeminență a osului temporal situat în spatele urechii – copilul îl putea auzi destul de clar.

Deși o speranță se născuse, aceasta era destul de slabă, însă DORINȚA SUSȚINUTĂ DE CREDINȚĂ & ÎNCREDERE nu cunoaște cuvântul IMPOSIBIL!

Putând să comunice cu fiul său, chiar dacă acesta auzea decât anumite cuvinte, având o rezonanță aparte, a început să îi TRANSFERE DORINȚA INTENSĂ de a AUZI și a VORBI.

A descoperit că fiului său îi plăcea să asculte povești înainte de a adormi, așa ca a început să CREEZE POVEȘTI CARE SĂ ÎI DEZVOLTE ÎNCREDEREA ÎN SINE, IMAGINAȚIA și O DORINȚĂ ARDENTĂ DE A FI UN OM NORMAL.

Hill a insistat asupra unei povești în special, pe care o transforma și căreia îi dădea o nouă înfățișare de fiecare data. Iar esența poveștii era să îi implanteze ideea că afecțiunea lui NU ERA UN DEZAVANTAJ, ci un CAPITAL FOARTE VALOROS, idee care reflecta filozofia că ORICE DEZAVANTAJ CONȚINE PREMISA UNUI AVANTAJ CEL PUȚIN ECHIVALENT, DACĂ NU MAI MARE. 

Făcând acest lucru, Hill încă nu știa cum handicapul fiului său se va transforma într-un avantaj, însă a persistat, convins fiind că se va ivi la un moment dat un plan prin care handicapul să fie transformat în ceva util.

Privind ulterior, în retrospectivă, Hill mărturisea că exact credința neclintită a fiului lui în el a condus la REZULTATE EXTRAORDINARE.

Hill îi indusese fiului său ideea că avea multiple avantaje asupra fratelui lui mai mare, cum ar fi: profesorii vor observa că nu are urechi și îi vor acorda mai multă atenție și îl vor trata cu blândețe, lucru care s-a și întâmplat, în special datorită soției lui Hill, care se întâlnea constant cu profesorii. 

Când a împlinit 7 ani se ruga de părinți să vândă ziare, însă mama lui nu-i dădea voie, fiindu-i teamă să îl lase singur pe stradă. Copilul însă a profitat de un moment de neatenție, s-a strecurat afară, a împrumutat 6 cenți de la un vecin, a cumpărat ziare, le-a vîndut, a cumpărat alte ziare, le-a vândut, până seara târziu. A returnat banii vecinului și seara avea un profit de 42 de cenți. Hill și soția sa l-au găsit adormit, cu mânuțele încleștate pe banii câștigați.

Reacția părinților a fost diferită: soția lui Hill a izbucnit în plans, îngrozită de ce i s-ar fi putut întâmpla, iar Hill a izbucnit în râs, deoarece tocmai fusese martorul nașterii primelor trăsături de caracter ale fiului său, trăsături care aveau să-l definească toată viața: CURAJ, ÎNCREDERE ÎN SINE & INVENTIVITATE.

Iar evenimentele ulterioare au dovedit acest lucru: dacă fratele lui se tăvălea, dădea din picioare și țipa până când obținea ce vroia, băiețelul fără urechi concepea un plan pentru a câștiga bani, acționa și apoi își cumpăra singur lucrul dorit.

Fiul lui Hill a absolvit liceul fără să își poate auzi profesorii, decât pe cei care strigau foarte tare, și la o distanță foarte mica de el. HILL NU I-A PERMIS SĂ ÎNVEȚE LIMBAJUL SURDO-MUȚILOR ȘI NICI SĂ URMEZE CURSURILE UNEI ȘCOLI SPECIALE, DEȘI A AVUT NENUMĂRATE CONFLICTE CU PROFESORII ȘI PĂRINȚII COLEGILOR FIULUI SĂU.

La puțin timp după naștere, fiul lui Hill a fost operat, însă chirurgul i-a spus lui Hill că nu poate auzi nici cu un aparat auditiv. La 18 ani după acest eveniment, în ultima săptămână de liceu, fiul lui Hill a încercat ultimul aparat auditiv apărut pe piață la acea vreme și pentru PRIMA DATĂ ÎN VIAȚA LUI A PUTUT AUZI NORMAL!

Entuziasmat, fiul lui Hill a redactat o SCRISOARE și a trimis-o fabricantului aparatului auditiv. Bucuria imensă pe care acesta o resimțea, recunoștința exprimată cu atâta fervoare, și explozia de fericire care reieșeau din textul scrisorii l-au determinat pe producător să îl cheme la New York, la sediul fabricii.

În timp ce inginerul-șef îi prezenta fabrica, în mintea fiului lui Hill s-a născut un gând, un impuls mental generat de inspirație, care avea să îl definească pentru totdeauna: ÎȘI VA DEDICA TOATĂ ENERGIA, PENTRU TOT RESTUL VIEȚII, AJUTORULUI PE CARE ÎL VA ACORDA PERSOANELOR CU PROBLEME AUDITIVE.

Timp de o lună a început să cerceteze și să analizeze febril sistemul de marketing al producătorului de aparate auditive, și a conceput un plan prin care să poată comunica cu persoanele cu probleme auditive din toată lumea, și să le împărtășească noua lui LUME SCHIMBATĂ, descoperită atunci când a folosit pentru prima data aparatul auditiv.

A prezentat planul conducerii companiei, care l-a aprobat pe loc. 

La puțin timp după aceea fiul lui Hill l-a invitat pe acesta să asiste la cursurile susținute de el pentru surdo-muți, prin care erau învățați să vorbească, FOLOSIND ACELEAȘI PRINCIPII PE CARE HILL LE INDUSESE FIULUI SĂU.

Acest exemplu prin care NAPOLEON HILL A DOVEDIT CĂ ACESTE PRINCIPII FUNCȚIONEAZĂ, sper să vă inspire și să vă conducă spre reușită!



SUCCES!

Photo by Victrola Record Players on Unsplash