ANUL SABATIC

Anul sabatic este un an de odihnă, de obicei al 7-lea an, precum shabbat ( sabat-ul), care este a 7-a zi a săptămânii în religia iudaică.

Originea anului sabatic, numit și sheviit (în limba ebraică: שביעית‎ - al 7lea) este cel de-al 7-lea an al unui ciclu agricol de 7 ani, cuprins în Torah ( Tora - Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul, ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală) și este respectat în prezent, în continuare, în religia iudaică.

În timpul acestui an sabatic (shmita) orice activitate agricolă, incluzând aratul, semănatul,  recoltarea, este interzisă de către halakha ( legea iudaică).

Alte tehnici de cultivare, cum ar fi udatul, fertilizatul, combaterea buruienilor, curățarea arborilor, cositul, pot fi executate doar ca o măsură preventivă, nu pentru a îmbunătăți creșterea pomilor sau a plantelor.

În plus, orice fructe care cresc de la sine sunt considerate hefker (fără stăpân) și pot fi culese de oricine.

Capitolul 25 din Cartea Leviticului promite recolte abundente celor care respectă shmita și descrie supunerea față de această lege ca un test de credință. 

În accepțiunea modernă, anul sabatic este un concediu de un an, prin care profesorii universitari ( dar și angajații unor companii, în special multinaționale) sunt scutiți de obligațiilor lor profesionale, fiind plătiți cu aceeași sumă, ca și când ar lucra, anul putând fi pentru studiu, odihnă, ori recreere. 

În oricare din variante, fie că salariul pentru acest an îți este plătit de universitate sau de companie, fie în varianta în care deși nu ești plătit de altcineva, ai resursele și disponibilitatea necesare pentru a lua pauză un an de la jobul/profesia/business-ul tău și iei această DECIZIE, se creează un CONTEXT UNIC: LIBERTATE. 

Libertate financiară, în primul rând și poate și mai important decât atât TIMP LIBER. 

Dacă privești puțin conceptul de timp liber, cu care ne-am obișnuit atât de mult încât pur și simplu sună ca atare, nu îi mai luăm în seamă accepțiunea alternativă și îl asociem, de obicei, cu week-end-ul sau cu câteva zile de concediu/de sărbători legale. 

Nu vorbesc despre concediu, pentru că și acela de câteva săptămâni, nu este simțit în totalitate ca timp liber, știind că sfârșitul lui va veni destul de repede, după ce abia a început. 

O accepțiune alternativă a timpului liber ar fi TIMP CARE NU ESTE OCUPAT CU GRIJA ZILEI DE MÂINE, care nu este ocupat cu GRIJA DE A PRODUCE BANI, care nu este ocupat cu PROBLEME DE SERVICIU/BUSINESS, un timp din care DIMENSIUNEA STRESULUI, A RESPONSABILITĂȚILOR, TARGET-ULUI, PLANULUI, etc, dispare. 

Un TIMP NE- OCUPAT. 

Și atunci acest timp îl poți UMPLE, nu ocupa, CU ORICE VREI TU. 

Poate că unii au avut această experiență, poate că alții și-o doresc, nu o pot încă avea, din varii motive, dar își propun în viitor, poate că unii nu au avut-o niciodată - și fac o distincție clară între anul sabatic și momentul pensionării, deoarece după anul sabatic, reîncepi să muncești, cel mai probabil cu altă energie, viziune, forță, cu alte idei, după pensionare, se presupune că nu mai muncești, unii poate nici nu își doresc acest lucru. 

CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA ÎNTR-UN ASTFEL DE AN? 

Să vedem: În primele zile, probabil, nu ai mai vrea să mai auzi de serviciu/business, ai dormi până mai târziu, te-ai uita mai mult la televizor, ai lenevi mai mult. 

După câteva săptămâni, echivalentul concediului întregului an normal de muncă, ai începe să ai un sentiment destul de suprinzător: chiar nu trebuie să mă mai întorc la muncă? Da, chiar nu trebuie. 

Abia atunci începe anul sabatic, cu adevărat: ai timp și bani să faci orice vrei. 

Ce ai face? 

Ai călători? Cu siguranță. 

Te-ai relaxa, te-ai distra, te-ai destinde total, ți-ai face toate micile plăceri? 

Ooooo...

Mai întrebi? 

Te-ai întâlni cu prietenii, ai petrece mai mult timp cu ei, i-ai înțelege și asculta cu mai multă atenție, pentru că nu te-ar mai preocupa lucrurile care îi preocupă pe ei, știind foarte bine cum e acest lucru, din proprie experiență? 

Destul de probabil. 

Ai citi? Cât și ce? 

Pentru că te-ai sătura destul de repede de atâtea știri și filme. 

Ai face mai mult sport, mai multă mișcare? Nu știu, asta oricum depide de tine. Dar oricum, te-ai plimba mai des. 

AI PRIVI CU ALȚI OCHI LUMEA? 

100%. 

Poate ți-ai descoperi o pasiune, sau dacă acest cuvânt este prea intens, un hobby, căruia să îi dai curs, nemaiavând acum eterna scuză: nu am timp? 

Știind că ai un an întreg în fața ta, ai aloca din oceanul tău de timp liber, câteva minute, câteva ore, pentru a studia ceva important pentru tine? 

Nu decât a răsfoi, ci  a studia, a înțelege, a aprofunda? 

Nu știu. Poate da, poate nu. 

Poate l-ai descoperi pe Dumnezeu, sau poate l-ai redescoperi. 

Poate ai avea mai mult timp să REFLECTEZI LA VIAȚA TA, să te întrebi și să înțelegi ce s-a întâmplat de fapt, de ce, care au fost cauzele, care a fost impactul, unde te îndreptai dacă nu ai fi avut parte de acest an, unde te vei îndrepta cînd se va termina, sau care ar fi variantele pe care încă nu le-ai clarificat, dar le iei în calcul. 

Sau poate nu. 

Poate ai dori să trăiești experiente noi, exclusiv. 

Poate ai vrea să faci lucrurile cu totul altfel decât până acum. 

Poate ai dori SĂ TRĂIEȘTI MAI DEGRABĂ decât să gândești, să reflectezi. 

SĂ TRĂIEȘTI INTENS, VIU, să NU DAI SENTINȚE, să NU TRAGI CONCLUZII, să NU FACI PLANURI, să lași VIAȚA SĂ TE SURPINDĂ. 

Să încerci N ACTIVITĂȚI, în fiecare zi altceva. 

Poate ai încerca să vezi ce înseamnă voluntariatul. Poate ar începe să îți pese de comunitatea ta. 

Sau poate ai descoperi altă comunitate. 

Poate ai investi mai mult în sănătatea ta. În obiceiuri sănătoase. De gândire, de comportament, de alimentație, de ....

Sau poate nu. 

Poate ai vrea ca fiecare zi să fie altfel decât precedenta. 

Poate ai vrea să te lași surprins (plăcut) de tine însuți în fiecare nouă zi. Să afli lucruri despre tine pe care nu le știai. 

Să CUNOȘTI și SĂ ÎNȚELEGI OAMENI NOI, LOCURI NOI, CULTURI NOI, MODALITĂȚI NOI DE A PRIVI ȘI A TE RAPORTA LA OAMENI ȘI LA STILUL LOR DE VIAȚĂ. 

Poate NU AI MAI CĂUTA CERTITUDINI. 

Poate ar fi amuzant să te răzgândești în fiecare clipă, să ieși din orice ordine se prefigurează a te înregimenta din nou, să eviți elegant și suplu orice rutină. 

Chiar și cafeaua să o înlocuiești cu un ceai. 

Poate să te lași de fumat sau de gânduri negative, pesimism și lipsă de încredere în oameni. 

Sau poate îți place prea mult să fumezi. 

Poate ce ai hotărât tu despre viață și despre oameni nu este chiar așa cum credeai. 

Poate au fost câteva experiențe subiective care au generalizat într-o statistică absolută cam cum stau lucrurile în lumea asta. 

Ce crezi că ai face? 

Cum crezi că te-ai simți? 

CEVA ORICUM S-AR SCHIMBA, CEVA MAJOR S-AR SCHIMBA, S-AR DEMONTA, S-AR DEZMEMBRA ȘI S-AR REASAMBLA, S-AR RECONSTRUI. 

POATE ACEST AN ȚI-AR DA TIMPUL SUFICIENT PENTRU CA SĂ FACI, ÎN SFÂRȘIT, CEVA CE IUBEȘTI CU ADEVĂRAT!

CEVA CE IUBEȘTI LA NEBUNIE SĂ FACI!

Cum ar fi? 

Presupunerea mea norocoasă este că orice ai alege să faci și oricine ai alege să devii, ai sfârși anul sabatic UN OM NOU, MAI ÎNȚELEPT, MAI ENERGIC, MAI VIU, TRANSFORMAT ȘI GATA SĂ ÎMBRĂȚIȘEZI VIAȚA CU UN ALT TONUS MENTAL, SPIRITUAL, MORAL, FIZIC ȘI RELAȚIONAL!

Ce crezi? 

Photo by Ethan Robertson on Unsplash

Gândiți-vă la aceste lucruri...

Am primit recent cadou un cd cu track-uri conținând povestiri, exemple, sfaturi, maxime, proverbe, îndemnuri, având ca temă centrală dezvoltarea personală prin înțelegerea și practicarea gândirii pozitive. 

Cel mai bun moment pentru a asculta un astfel de CD și pentru a lăsa toate aceste gânduri bune, pozitive, eficiente să intre în subconștient și să înceapă să producă efecte, fără nici un efort din partea mea, este, pentru mine, atunci când sunt la volan. 

Oricum se pierde atât de mult timp în trafic și de ce să nu folosești acest timp în favoarea ta? 

Fondul muzical este unul foarte liniștitor, vocea plăcută, calmă și caldă, dicția bună, iar conținutul excepțional. 

Este o practică foarte des uzitată în SUA, începută cu mulți ani în urmă, pe vremea casetelor audio. 

Deși citisem despre ea, nu o pusesem în practică niciodată până acum. 

Rezultatele nu au încetat să apară, după numai 2 - 3 zile. 

Pur și simplu mi s-a întâmplat să am câteva idei inspirate, să schimb fără nici un efort câteva obiceiuri neproductive, totul venind natural, firesc, dintr-un impuls interior. 

Impactul unei voci care comunică cu tine, transmițându-ți gândirea pozitivă direct în subconștient este net superior lecturii acelorași materiale. 

Am constatat destul de surprins acest lucru. 

Multe din exemplele, citatele sau povestirile pe care le-am auzit le știam, dar faptul de a îți fi spuse direct ție, fondul muzical foarte liniștitor, care este un mediu foarte prielnic pentru calmarea și receptivitatea psihicului, m-a făcut să le primesc cu mai multă deschidere.

La finalul fiecărui track, autorul spunea: Gândiți-vă la aceste lucruri. 

Puteți încerca și voi, rezultatele nu vor înceta să apară. 

Garantat!

Photo by bruce mars on Unsplash

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Care este cel mai eficient criteriu de a aprecia un om, de a îl evalua, de a îl înțelege, de a ști cu cine te relaționezi, de fapt?

MODUL CUM GÂNDEȘTE.

Poți afla modul în care gândește din conversațiile pe care le porți cu el, din povestirile evenimentelor din viața lui, poți afla modul în care gândește din rezultatele pe care le-a avut, din modalitatea (apreciativă, pentru că cea negativă, de detracare, poate să fie sub influența unor motivații meschine și să deformeze realitatea - mai ales dacă intră în conflict cu procentajul majoritar pozitiv) în care este perceput de către ceilalți.

Pot fi discrepanțe majore între modul de a gândi al unei persoane și acțiunile sale, comportamentul său.

Am întâlnit destul de mulți oameni până acum. Am văzut stiluri atât de diferite de viață, concepții antagonice, funcționale însă fiecare în parte,

Puțini, însă, foarte puțini oameni sunt cu adevărat echilibrați.

Pentru că ECHILIBRUL presupune, înainte de orice altceva, AUTOCONTROL. 

Dacă înveți autocontrolul, poți stăpâni (și-ți poți însuși) orice. 

Iar autocontrolul presupune să INTRI ÎN POSESIA MINȚII TALE, să o stăpânești și să o direcționezi într-o direcție exactă. 

Autocontrolul înseamnă să conștientizezi cât de ușor poți face rău, înseamnă să gândești că orice cuvânt, orice gest, orice privire, orice grimasă pot fi percepute și interpretate greșit, pot fi deturnate de la intenția inițială și transformate în ofensă, jignire sau dezamăgire de către receptor. 

Autocontrolul îți cere imperativ să fii în permanență prezent și atent la ce se întâmplă în jurul tău, este un efort conștient de voință pentru a te gândi constant la ceilalți, nu decât la tine, la ce te interesează și ce vrei sau ai chef sau nu în momentul respectiv. 

Autocontrolul presupune nu numai inteligență și abilități de relaționare, dar are drept condiție sine qua non să îți placă oamenii, să te intereseze oamenii, să îi înțelegi, ce vor, de ce vor, care sunt resorturile care determină simpatiile și antipatiile lor, care sunt motivațiile lor. 

AUTOCONTROL: Dacă R= succes, atunci R= X+Y+Z, X fiind muncă, Y joacă și Z să îți ții gura. - Albert Einstein.

Puțini, foarte puțini oameni întrunesc în aceeași persoană un suflet frumos, o inimă frumoasă ( la care putem adăuga  o față frumoasă) și mai ales o MINTE FRUMOASĂ!

Sunt câteva valori perene, sunt câteva criterii pe care cred că orice cultură, orice epocă și orice colectivitate sau mediu mai restrânse și cu o specificitate mai restrictivă, le recunoaște ca fiind admirabile la un om, vrednice de urmat și de apreciat.

Cum nu există om perfect sau ființă umană fără greșeală, cum fiecare este liber să adere la anumite valori, extrem de importante pentru el și să respingă vehement alte valori, importante pentru alții, dar total nesemnificative pentru el, rămâne perpetuu o provocare corectitudinea răspunsului la această întrebare: care este cel mai eficient criteriu de a aprecia, de a evalua un om?

Cât de multă răbdare avem în a ÎNȚELEGE un om, în primul rând, cred că este abordarea corectă.

Dacă eu nu sunt nici măcar suficient de ATENT la tine, dacă nu fac nici măcar un minim efort de a te AUZI, cum mai  pot să te ASCULT și în consecință, să încerc să te ÎNȚELEG?

Dacă tu te lași purtat de PRIMUL IMPULS, înainte de a avea TOATE DATELE PROBLEMEI, dacă tu ÎNGHIȚI CA UN CURCAN LACOM prima idee manipulativă și deformatoare pe care ai auzit-o întâmplător și pe care o susții agresiv cu o obstinație încrâncenată, fără a fi capabil să porți UN DIALOG CIVILIZAT, cu ARGUMENTE SOLIDE, bazate pe o bună informare și un raționament bine închegat, dacă tu jignești fără ezitare și îmi insulți inteligența, cum te aștepți să te RESPECT și să îți acord IMPORTANȚA și APROBAREA pe care le cauți cu atâta ÎNVERȘUNARE? 

Apreciez și am avut întotdeauna de învățat de la oamenii care au CLARITATE în gândire. 

De la oamenii care NU SIMT NEVOIA SĂ DOVEDEASCĂ CEVA, pentru că își cunosc valoarea, își cunosc în profunzime punctele slabe și punctele tari, și au prea mult UMOR și MODESTIE ca să intre în acest JOC AL FOAMEI DE LAUDE VANE. 

Am avut plăcerea, deși destul de rară, de a întâlni oameni la care CUVÂNTUL DAT este o promisiune de neîncălcat, oameni care ÎȘI FOLOSESC CU ADEVĂRAT MINTEA și TREC TOTUL PRIN FILTRUL GÂNDIRII, înainte de a accepta o idee oarecare. 

Acești oameni știu că bluff-ul în viața reală poate avea consecințe mult mai devastatoare decât să pierzi o rundă la un joc de poker. 

Știu că este foarte ușor să nu fii corect cu tine însuți și cu celălalt, știu cât de periculos este să te amăgești sau să încerci să pari ceea ce nu ești, și cât de facil este descoperită impostura.

Știu că o atitudine neîntemeiată pe ceva real, prin care vrei să îl intimidezi, controlezi sau înșeli pe celălalt SE VA ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA TA și te va afecta într-o măsură mult mai mare decât estimezi din cauza superficialității în gândire. 

Lista caracteristicilor modului de a gândi pe care îl consider de apreciat este departe de a fi epuizată în acest articol. 

Decât am punctat câteva dintre ele. 

Vestea bună este că un mod de a gândi valoros și demn de apreciere poate fi dobândit. Nu este neapărat ceva înnăscut. 

Nu este un talent genetic întotdeauna și nici tributar educației formale. 

Unii dintre cei mai valoroși oameni sunt posesorii unui mod de a gândi de succes, dobândit ca urmare a construirii calității lor de self- made man  prin ingeniozitate, perseverență, autoeducație.

CEL MAI EFICIENT CRITERIU DE A APRECIA, DE A EVALUA UN OM ESTE MODUL ÎN CARE GÂNDEȘTE. 

Doar un punct de vedere...

Schimbă-ți gîndirea - Schimbă-ți viața!

Photo by Laurenz Kleinheider on Unsplash

Doliul național s-a încheiat. Solidaritatea rămâne. Cât timp?

Tragedia din Clubul Colectiv a mobilizat și a unit o Românie întreagă. În durere. În acțiuni și eforturi supraomenești pentru salvarea victimelor. În luptă pentru viața românilor arși. Iar ieri, într-un singur glas, în revoltă. 

Artiști, atât români, cât și străini, și-au anulat concertele, în semn de respect. Artiști și oameni de televiziune, oameni care sunt parte a vieții publice, indiferent de profesia sau business-ul lor, precum și oameni care poate nu au pășit niciodată în spațiul public, toți acești oameni au acționat la unison, în dubla lor calitate: de români și de oameni care își iubesc aproapele, care înțeleg suferința celor care se zbat la limita dintre viață și moarte, care simt durerea celor cărora le-au fost răpiți frați, copii, prieteni în acel incendiu care a devastat atâtea familii și a distrus atâtea destine. 

Au donat sânge, au donat piele, au donat bani. Medici și asistente au muncit zile în șir, fără odihnă, până și dincolo de epuizare, luptându-se pentru fiecare secundă de viață pe care o pot smulge în plus. 

Am auzit atâtea voci, dar câte voci sunt oare care se gândesc cu groază că ei, sau copiii lor, sau frații/surorile lor, sau prietenii lor ar fi putut avea aceeași soartă. Ar fi putut fi morți acum. În chinuri îngrozitoare. 

Am citit atâtea articole din care răzbat aceeași idee: ROMÂNIA SE TREZEȘTE!

Lucrurile nu pot, nu au voie să rămână la fel. 

Data de 30 octombrie va rămâne în cărțile de istorie ca o tragedie națională. 

Demisiile se țin lanț. Toate cluburile, barurile, mall-urile, spațiile publice sunt verificate. Se fac petiții online pentru obligativitatea sprinkler-elor și interzicerea fumatului în spații publice. 

România iese în stradă. 

România protestează. 

România se revoltă. 

România simte, gândește, acționează la unison. 

Însă ACEST MENTAL COLECTIV, CARE S-A APRINS ÎNTR-O SINGURĂ VOCE, NU ARE VOIE SĂ SE MAI STINGĂ.

Nu numai pentru a face ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple vreodată, nu numai pentru a vedea, pentru a simți, pentru a înțelege suferința semenilor noștri, dar pentru a ne asuma că suntem responsabili pentru noi, pentru viața noastră și pentru ceilalți și viața lor. 

Va trece încă o săptămână. Apoi încă una. O lună. Un an. 

Uitarea se așterne peste toate. NU AVEM VOIE SĂ UITĂM.

Sunt drumuri naționale executate cu o iresponsabilitate strigătoare la cer, care se pot prăbuși oricând. 

Sunt clădiri noi construite la fel de iresponsabil, sunt clădiri vechi care la un cutremur mai puternic pot genera alte tragedii. 

Sunt atât de multe lucruri nefuncționale în România. Și în egală măsură, tot atât de multe surse care pot  da naștere altor tragedii.

Nu mai avem voie să mai lăsăm lucrurile așa cum sunt. 

Avem nevoie de CIVILIZAȚIE, DE SIGURANȚĂ, DE RESPECT, DE O MINTE COLECTIVĂ LIMPEDE ȘI FERMĂ. 

DOLIUL NAȚIONAL S-A ÎNCHEIAT. 

DUREREA ȘI REVOLTA RĂMÂN. 

RESPONSABILITATEA PENTRU VIITOR NE APARȚINE.

SOLIDARITATEA RĂMÂNE. 

CÂT TIMP? 

Photo by Shane Rounce on Unsplash

The Nixie

She Wouldn't Say Yes ( Nu vrea și pace!) este o comedie americană din 1945. 

Un psihiatru, Dr. Susan Lane ( Rosalind Russell) pleacă dintr-un spital militar de psihiatrie după ce a petrecut două săptămâni acolo cu veteranii de război, ajutându-i să-și redobândească încrederea și respectul de sine. Înainte de a pleca, încurajează un pacient să citească benzile desenate concepute de Michael Kent ( Lee Bowman), doar pentru amuzament, nu și pentru a îi urma exemplul.

Personajul benzilor desenate, the Nixie, încurajează oamenii să acționeze conform impulsurilor lor, fluierându-le în ureche. 

Dr. Lane explică pacientului că nu este un lucru bun să acționezi conform propriilor impulsuri, ci să te controlezi. Colonelul Brady, un alt psihiatru, afirmă că încrederea doctorului Lane și comportamentul profesional au ca sursă o problemă pe care și-a reprimat-o. 

Mai târziu, în Stația Grand Central, Dr. Lane își cumpără un bilete de tren și este lovită din greșeală, cu ușa, de un alt client, care își cere scuze. După alte căzături și stângăcii comice, Dr. Lane pleacă din sala de așteptare. Clientul se dovedește a fi autorul personajului Nixie - Michael Kent, care de asemenea trebuia să își ridice biletul. În ultima secundă, funcționarul de la casa de bilete, acționând la impulsul mascotei fluierătoare a lui Nixie - pe care autorul tocmai i-o dăruise - schimbă biletul lui Kent în același compartiment cu cel al doctorului Lane. În tren, Kent și Dr. Lane se lovesc din nou,dând unul peste altul în fața barului. 

Michael se îndrăgostește de ea instant, își schimbă destinația - urma să meargă în Japonia, coboară în Chicago - unde locuia Dr. Lane - și cu ajutorul tatălui acesteia, pune la cale un plan să o cucerească și să se căsătorească. Simultan și Dr. Lane pune la cale un plan să scape de Michael cu ajutorul unei paciente blonde. Miza comediei este dacă va reuși Nixie să intre în psihicul Dr. Lane... 

Ad litteram, NIXIE înseamnă în mitologia scandinavă și germanică NIXĂ sau ONDINĂ - o fată frumoasă, seducătoare, care trăiește în apă. 

Scenariștii filmului îl transformă pe Nixie într-un băiețaș năstrușnic, care îndeamnă oamenii să facă măcar o dată în viață ce vor, ce își doresc, suprimându-și orice limitare, înlăturând convențiile sociale, eliberându-se de constrângerile a ce ar trebui sau nu ar trebui, de tiparele comportamentale menite să creeze o imagine care dă bine,  pentru a face o singură dată ceva năstrușnic, ieșit din comun, chiar copilăresc, dacă nu îndrăzneț sau nebunesc. 

Într-unul din posterele filmului este scris îndemnul: fiecare dintre noi ar trebuie să avem un Nixie în inimă! 

Tu cât de mult ești dispus să lași ludicul din tine, intuiția și curajul să pună stăpânire asupra ta? 

Photo by JoelValve on Unsplash

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...

O ceață filigranată, volatilă, lucrată de vreun misterios meșter orfevrier levitează ireal...

Liniște deplină. Dimineață de octombrie friguroasă. Punctul roșu din vârful țigării se aprinde intermitent ca lumina unui far abia zărită în depărtare de pe puntea unui vas, în largul mării. 

Își aude doar respirația și zgomotul discret pe care îl face când trimite rotocoalele de fum în aerul clar și tăios. 

Câtă frumusețe, câtă eleganță în combinarea culorilor: verdele intens al chiparoșilor și pinilor, frunzele roșcate, brune, arămii, aurite, în degradeuri spectaculoase...roșul intens al trandafirilor și tulpina grená...

Câtă bucurie, câtă abundență estetică risipită atât de generos pentru satisfacția efemeră a privirii...

Și emoțiile, sentimentele au propriile lor alăturări și asocieri în nuanțe suprinzătoare. Au culori și intensități complementare și antagonice, atașate simultan aceluiași suflet...

Zâmbetul lumii, surâsul reținut și șoapta intuită a viselor ei...

Îl simți? Este acolo, apare și dispare...

O poezie atât de sensibilă și o dramă cu personaje grotești...

Scenarii atipice și scene iverosimile... Și sunt totuși reale. 

O lume nebună, nebună și fără sens, fără logică, de neînțeles .. Frânturi disparate de viață și hazard, șansă, coincidențe...

Coincidentia oppositorum - unitatea contrariilor. Nimic nu este, totuși, întâmplător.

Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? 

Hedonism sau contemplare? Căutare, întrebări versus acceptare...

Oare nu sunt toate același lucru? 

Suntem meniți pentru un anumit lucru? Am un destin pe care trebuie să îl împlinesc? Sunt liber să aleg în ce să cred și cine să fiu sau am ca opțiuni fie să aflu misiunea predestinată pentru mine, fie să aleg să cred că am aflat-o? 

Bucuria înțelegerii unor părți din misterele relevate, aventura călătoriei și evenimentele drumului sunt miza reală, indiferent de punctul terminus?

Nu sunt mai importante întrebările decât răspunsurile, corectitudinea, adevărul sau relevanța lor? 

Ai încercat vreodată exercițiul conversației în care tu să vorbești cu entuziasm despre ce te pasionează în mod natural, ce îți trezește interesul viu, ce te face să vibrezi și să fii exaltat, iar celălalt, cu aceeași intensitate, să vorbească despre cu totul altceva și fiecare să considere subiectul de discuție al celuilalt total insipid, lipsit de valoare și esență, inutil sau chiar ridicol? 

Azi va fi o zi frumoasă. Cer limpede, a început să se încălzească...

Ce călătorie minunată este viața! 

Va îmbrățișa în continuare fiecare zi cu iubire, ochii vor râde și pofta de viață îi va inunda toate simțurile...

Știi, de fapt, și ce este viața și cine ești tu, cu adevărat și cum ai ajuns aici și de ce și este bine că este așa...

Nu înceta însă să cauți, să ceri, să vrei, să întrebi, să creezi, să inventezi și să redescoperi mister și sens...

O dimineață magică... ca multe altele care vor urma...

Photo by Carsten Stalljohann on Unsplash

Încă o bătălie câștigată...

"Fiecare bătălie este câștigată înainte de a începe."  - Sun Tzu

Încă o bătălie câștigată în lupta cu tine însuți. 

Lupta cu tine însuți durează toată viața ta. Nu încetează niciodată. Este o luptă permanentă, o luptă pentru a te cuceri și a câștiga cea mai prețioasă pradă de război: maximul potențialului tău. 

Această miză uriașă este o sursă inepuizabilă de bogăție. Pentru că maximul potențialului atins la un moment dat în timp, nu este decât un procent infim din potențialul potențialului. 

Potențialul tău este ca un filon de aur care coboară către interiorul pământului și care pe măsură ce îl exploatezi și folosești se ramifică și ți se revelează într-o abundență și calitate crescând exponențial. 

Și poți verifica acest lucru chiar azi, și în fiecare zi de acum încolo, respectiv că nu sunt decât fraze pompoase, ci adevăruri universale care se pot transforma în rezultate concrete, palpabile, tangibile, chiar azi, chiar acum. 

De câte ori nu ai fost pus în situația în care să fii convins că nu poți face un lucru, iar contextul și împrejurările te-au forțat să îl faci și nu numai că l-ai făcut, dar l-ai făcut chiar foarte bine. 

Nu există decât limite auto-impuse. În momentul în care ai ajuns la vârsta maturității ( în gândire) care poate să fie și foarte fragedă - chiar 14 - 16 ani - îți dai seama că toate condiționările gândirii tale au ca sursă medii exterioare: familie, anturaj, școală, societate, tendințele și curentele timpului prezent, etc.

Din acel moment orice limitare a ta nu este decât auto-impusă. Mai exact limitările tale nu sunt decât cele pe care le accepți. Prin actul de a te lupta cu tine însuți, de a încerca să nu cedezi și de a nu accepta aceste limite, de a le forța constant, îți pui potențialul la lucru și obții rezultate care nu fac altceva decât să îți dea mai multă încredere, să te motiveze, să îți crească respectul de sine, stare de mulțumire și starea de bine. 

Starea de bine, starea de mulțumire și de satisfacție interioară, de liniște și de relaxare este în foarte strânsă legătură cu propria ta capacitate de a te stimula constant și de a îți revela potențialul, care este combustibilul, singurul combustibil care alimentează mașinăria evoluției tale. 

Fii foarte atent însă la presiunea pe care o pui asupra ta și la presiunea pe care o accepți din exterior, ți-o interiorizezi și o transferi asupra ta și mai dur decât sursa originară. 

Este arhicunoscut faptul că presiunea puternică este cea mai puternică sursă de stres. Iar stresul este cea mai eficientă piedică în calea împlinirii și dezvoltării tale personale. 

Traseul corect ar trebui să fie următorul: mai întâi să îți creezi o stare de bine, o stare de mulțumire, de armonie cu tine și cu lumea, o stare de bucurie de viață, chiar fără un motiv anume și abia apoi să începi să îți stimulezi potențialul, să îți rupi barierele și să îți depășești limitele, făcând acest lucru dintr-o motivație interioară relaxată și calmă, nu cu îndârjire, nu presându-te și nici forțându-te să demonstrezi ceva prin asta, ci ca o evoluție firească, născută dintr-un impuls pozitiv, asertiv. 

Aici este una dintre cele mai dificile provocări: cum să te simți bine fără un motiv anume? 

Fără un motiv din cele pe care tu le consideri demne de luat în seamă și care de obicei sunt legate de sfera materialului, a succesului, importanței, prestigiului conform standardelor mediului tău, orgoliului și importanței, etc. 

Dar mai sunt atât de multe alte motive care îți pot aduce bucurie, zâmbet și sentimentul de mulțumire, recunoștință, apreciere, bună-dispoziție: ai putea începe să fii recunoscător că ești în viață și că în fața ta se află încă o zi, în care se pot întâmpla atât de multe lucruri ( bune), în fața ta se află câteva ore în care poți să reușești, indiferent de direcția în care te îndrepți. 

Poți alege să te bucuri de persoanele pe care le iubești, de prietenii pe care îi apreciezi, poți să fii recunoscător că vezi, că auzi, că mergi, poți să fii recunoscător că ai ce mânca și unde dormi. 

Poți să te bucuri de un răsărit grandios sau de un apus liniștitor, poți să îți mângâi animalul de companie, poți să te bucuri de libertatea de a gândi, de a te exprima. 

Și poți să începi să fii mai îngăduitor cu tine. Poți să începi să te iubești. Poți să începi să te gândești cu ce daruri ai fost înzestrat, cu ce binecuvântări ai fost gratificat. 

Fiecare are ceva valoros în el, demn de a fi apreciat, admirat și emulat. Poți să te uiți la partea bună a ta. Poți să te privești într-o lumină prietenoasă. 

Iar starea ta de bine, starea ta de mulțumire, starea ta de echilibru interior, de comunicare și relaționare cu tine însuți vor atrage lucruri bune, lucruri pozitive în viața ta, oameni și evenimente. 

Aceasta este cea mai grea bătălie: să fii în armonie cu tine însuți, să te accepți, să te iubești, să te placi, să te apreciezi. 

Atât de generosul precept biblic - Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți - te îndeamnă în primul rând să te iubești, să te accepți, să te ierți. 

"Îi rănim pe ceilalți doar pentru că nu ne iubim pe noi înșine. Învățând să te iubești cu adevărat îți vei schimba relația cu toți ceilalți. " - Bryant McGill

Dacă Dumnezeu - Forma Supremă a Inteligenței Infinite - te iartă, tu de ce nu ai face-o? 

Dacă Dumnezeu - Mila Nesfârșită și Izvorul Binelui și Frumosului - te iubește, tu de ce nu ai face-o?

Dacă tu te iubești, atunci iubirea ta se va revărsa și asupra celorlalți. 

Nu vorbesc despre o iubire bolnăvicioasă și infatuată, nici despre promovarea egoismului, ci despre iubirea ca o formă sănătoasă și elegantă de apreciere și de respect de sine, de conștientizare a valorii și potențialului, de îngăduință rezonabilă și echilibrată, nu o toleranță a unor comportamente distructive și negative și inventarea unor scuze care exced sferei adevărului. 

După ce ai câștigat această bătălie, deși te vei lovi de această provocare în continuare, bătăliile următoare vor fi ca și câștigate. 

Iubește-te, bucură-te de viață, provocă-ți și exploatează-ți potențialul!

Încă o bătălie câștigată...

Photo by Nik Shuliahin on Unsplash