Ce vei face cu TALANTUL tău?

Ce vei face cu TALANTUL tău?

Este o intrebare care m-a preocupat timp de foarte multi ani, preocupare pe care vreau să ţi-o impărtășesc astăzi.


Care talant?

Să incepem prin a defini ce insemna talantul la grecii antici și in Noul Testament, vizualizând astfel grila de valori până în prezent.

Talantul – in greacă talanton – scala, balanta și latină talentum – dar, aptitudine – era o unitate de măsură pentru metale pretioase, de aproximativ 60 kg.

Deci, talantul insemna in primul rând BOGĂȚIE, avere, capital.



Sa relatam, pe scurt si parabola lui Iisus din Noul Testament, Pilda Talantilor.

Un om oarecare, inainte de pleca departe, pentru mult timp, incredintează averea sa celor 3 slugi. Uneia 5 talanti, alteia 3 și celei de-a treia unul.

Ce face primul? – din relatarea biblica - Indata mergand, cel ce luase cinci talanti a LUCRAT cu ei si a CÂȘTIGAT alti cinci talanti.

Al doilea câștigă incă doi, al treilea sapă o groapă și ASCUNDE argintul stăpânului său, stiindu-l om aspru, care seceră unde n-a semănat și adună de unde n-a imprăstiat.

Revenind stăpânul se socoteste cu cei trei. Pe primii doi îi felicită și le promite RECOMPENSE și responsabilități ulterioare.

Pe cel de-al treilea il MUSTRĂ aspru: Se cuvenea, deci, ca tu sa dai banii mei schimbatorilor de bani, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati, deci, de la el talantul si dati-l celui care are zece talanti.



Observăm sensul metaforic al acestei pilde, de cultivare, MULTIPLICARE, inmultire a talantului cu care ai fost inzestrat, punându-l în slujba, in serviciul COMUNITĂȚII, al semenilor tăi.

Să ajuti, să dăruiești, să OFERI, să creezi și dispersezi VALOARE pentru cei din jurul tău.

EŞTI RESPONSABIL PENTRU TALANTUL CARE ŢI-A FOST ÎNCREDINŢAT.



Talantul este acea aptitudine, acea ABILITATE, acel har,harismă, acea calitate, acel filon de metal pretios care se regăseste in fiecare dintre noi.

Talantul este acel ceva care te animă, care te hrănește din interior, te motivează, te face să excelezi, să te autodepășești, te diferențiază, este ceea ce iti conferă UNICITATE, valoare și potențial de crestere.



Talantul meu este de acela de a vedea in fiecare persoană pe care o intalnesc, partea bună, pozitivă, calitățile, unicitatea, și apoi de a acționa ca o OGLINDĂ, prin a reflecta aceste lucuri, a le aduce la suprafata, a le descrie, aprecia și indemna la multiplicarea lor, la explozia POTENȚIALULUI care se află latent in ele.

In esentă, este a ajuta oamenii prin a-i STIMULA să se descopere, să se aprecieze și să se pună in valoare prin talantul lor, prin dezvoltare și crestere personală – spirituală, emoțională, relațională și materială.

Este, în același timp și scopul și motivația mea: să ajut cât mai mulți oameni, din cât mai multe puncte de vedere, să îi insotesc pe drumul transformării și să cresc împreună cu ei.



Fiecărui om i-a fost dăruit un talant.

Înseamnă că şi ţie ţi-a fost dăruit un astfel de dar minunat.

Te invit, când ai disponibilitatea sufletească, să răspunzi la următoarele 3 întrebări și să reflectezi la adevăratul tău talant:

- L-ai identificat cu sinceritate față de tine însuți și cu exactitate?



- Dacă da, ce ai făcut cu el : l-ai ingropat, sau lucrând cu el, ai câștigat alți talanți?



- CE VEI FACE AZI, AICI, ACUM, CU TALANTUL TĂU?

Photo by udit saptarshi on Unsplash

PHOENIX

Ai momente de ezitare, ai momente de neîncredere, momente de tristețe. 

Ai încercat, ai visat, ai fost cuprins de entuziasm, ai crezut că vei reuși și focul din ochii tăi ardea atât de intens, până când te-ai lovit de ziduri. 

Ai uitat că zidurile nu sunt făcute să reziste ( la nesfârșit). 

Ai uitat că ai aripi. 

Ai uitat că poți reuși. 

Te-ai lăsat cuprins de îndoială și i-ai permis  să îți înăbușe focul interior. 

Ți-a fost teamă să te arăți lumii așa cum ești, așa cum ești cu adevărat. 

Te-ai închis și te-ai izolat în singurătatea ta, deși zâmbeai în mijlocul lor și îi priveai simțind că ceva lipsește, că ceva este în neregulă. 

Ai renunțat ( din nou) și ești pe cale de a renunța definitiv. 

Visele tale au adormit și ți-e frică să le urmezi în noaptea lor, să le găsești din nou, ți-e frică că ai putea să te pierzi înainte de a le regăsi. 

Nu mai ai curaj să treci acel prag. 

Cu toate astea, a mai rămas o  lumină pală, o undă firavă, o sclipire care este pe punctul de a se stinge și care totuși refuză să moară. 

Este impulsul tău interior, este ultima mocnire a jarului rămas, este ultima flamă. 

A rămas o infimă zvâcnire de speranță în întunericul secretelor tale. 

Și acesta este momentul în care îți aduce aminte cine ești cu adevărat: 

PHOENIX. 

Și un flash al privirii tale, al ochilor tăi flămânzi de viață, de bucurie, de putere, de explozie de energie, de încredere și curaj, de reînnnoire te va trezi!

Și atunci flacăra timidă se va transforma într-o vâlvătaie orbitoare, îți vei întinde aripile, și îmbracată în flăcări, întreaga ta frumusețe se va arăta lumii și te vei avânta în zbor! 

În ochii tăi flămânzi focul arde acum mistuitor și eliberator: 

AI RENĂSCUT! 

Un stimulent vizual & auditiv plin de inspirație, care să te scoată din latență: 

AVÂNTĂ-TE ÎN ZBOR: 

Sam Feldt feat Meleka - Hungry Eyes  ( Ochi flămânzi)

(Official Music Video)

Link: http://www.yourepeat.com/watch/?v=ufrNwJEYYpA



Tell me where the dreams go, where they sleep at night

(Spune-mi unde se duc visele, unde dorm ele noaptea)

You can follow them and wake up on the other side 

( Le poți urma și poți să te trezești în partea cealaltă)

I believe in miracles and that's probably why 

(Cred în miracole și probabil din cauza asta )

I can see that there's a fire in your hungry eyes

( Pot să văd focul din ochii tăi flămânzi) 

 Rain may fall, oh oh 

(Ploaia poate să cadă) 

But you're like a Phoenix 

( Dar tu ești ca un Phoenix) 

So let the world know, oh oh 

( Astfel încât lasă întreaga lume să știe acest lucru) 

And burn like you mean it 

( Și (dă-ți voie să)  arzi cu adevărat) 

Cause there's no future, there's no past 

(Pentru că nu există viitor, nu există trecut) 

And you know walls weren't built to last

( Și tu știi că zidurile nu au fost construite să reziste) 

 Rain my fall, oh oh 

(Lasă ploaia poate să cadă) 

So burn like you, burn like you mean it

( Și (dă-ți voie să)  arzi cu adevărat, cu adevărat) 

Baby soar 

( Avântă-te  în zbor, Baby!) 

Tell me 'bout your dark days, where your secrets hide

( Spune-mi despre zilele tale întunecate, unde se ascund secretele tale) 

 Let them melt away like snowflakes in the morning light

( Lasă-le să se topească ușor ca fulgii de zăpadă în lumina dimineții) 

 We're all trying to find our way like a firefly 

( Cu toții încercăm să ne găsim calea ca un licurici) 

That's why I feel the fire burning through your hungry eyes 

 ( Și pentru asta pot să văd focul arzând în ochii tăi flămânzi).

Rain my fall, oh oh 

But you're like a Phoenix 

So let the world know, oh oh 

And burn like you mean it

 Cause there's no future, there's no past 

And you know walls weren't built to last 

Rain my fall, oh oh 

So burn like you, burn like you mean it

 Baby soar

 Baby soar

Photo by Lucas Benjamin on Unsplash

CRITICĂ, CRITICĂ, CRITICĂ... încă o picătură și...

Nu ești bun de nimic! 

Nu te duce capul! 

Ești prost, tâmpit, cretin, idiot, imbecil, retardat!

Nu ești în stare de nimic! 

N-ai făcut nimic bine în viața ta!  

Ești un ratat! 

Tu chiar nu gândești? 

N-o să reușești nimic, niciodată!  O să eșuezi! Ești un eșec! 

Știi că eu am întotdeauna dreptate! 

Greșești tot timpul! 

Ai greșit! Ai greșit! Ai greșit! 

Mă enervezi! Mă scoți din minți! M-ai exasperat! 

O să mă duci la nebuni! Ce mă mai fac cu tine? 

Și din nou: 

Pe tine chiar nu te duce capul ăla prost? De câte ori ți-am spus să faci asta? Și tu ce faci? De câte ori ți-am spus să nu mai faci asta? Și tu ce faci? 

Nu te mai suport! 

Și din nou: 

Nu ești bun de nimic! Nu ști în stare să faci nimic bun! Pe ce pui mâna strici! 

Și din nou: 

Te încăpățânezi să faci ca tine! Nu vezi că eu am întotdeauna dreptate și tu nu ai niciodată dreptate? 

Când ți-am spus eu să faci ceva și nu a fost bine? 

Și din nou: 

Chiar nu reușești să-ți ții gura aia proastă? Și când trebuie să vorbești, nu vorbești? 

Și din nou: 

Ce te-a apucat să spui cutare sau să faci cutare? Ai înnebunit? 

Și din nou: 

Ce tot visezi aiurea? Trezește-te și nu mai îndruga toate prostiile! 

Vezi-ți, domne', de treabă și bagă-ți mințile în cap! 

Și din nou: 

Nu mă mai contrazice! Tu oricum nu știi nimic, eu știu tot și doar ca mine e bine! 

Și din nou: 

Orice faci e greșit! Tot ce fac eu e bine!

Fă asta! Nu așa! Chiar nu ai învățat nimic până acum? Așa se face, înțelegi, doar așa! 

Și din nou: 

Cu ce ai contribuit tu? Ce ce m-ai ajutat? Ce ai făcut tu pentru mine? Nimic. 

Și din nou, și din nou, și din nou...

Recunoști vreo frază? Îți sună cunoscut vreun cuvânt? 

Cât de des ai fost cel care critică în continuu? 

Dar cel care este criticat în cotinuu? 

De câte ori te-ai năpustit asupra cuiva și l-ai desființat în toate felurile posibile? 

De câte ori cineva s-a năpustit asupra ta și te-a desființat în toate felurile posibile? 

Încă o picătură și încă o picătură și încă o picătură....

La un moment dat, ceva se va întâmpla...

Ți s-a întâmplat? 

Ai văzut întâmplându-se? 

Ar fi putut fi evitate toate acestea? 

A domina, a umili, a răni, a jigni, a-și bate joc ( injust, neprovocat, inechitabil, pe nedrept)

Acțiuni care au un IMPACT EMOȚIONAL DEVASTATOR. 

Când critici, ÎNVINOVĂȚEȘTI. 

Iar învinovățirea atrage fie DEFENSIVĂ, justificare și resentiment, fie ATAC, acuzare și resentiment. 

În orice variantă, critica va atrage RESENTIMENT din partea celui criticat. 

Resentimentele ERODEAZĂ și în cele din urmă RUP RELAȚIILE. 

CRITICĂ. 

Definiții Dex: 

''   Metodă de educare constând în scoaterea la iveală a greșelilor și lipsurilor și în indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. [Cf. fr.critique, it. critica, rus. kritika, gr. kritike].  ''  

Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.  ( [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico]. 

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Arta de a interpreta și aprecia operele artistice sau științifice. ◊ Critică de text = comentarii asupra formei și conținutului unui text.

Obiecție, observație, rezervă, (rar) observare. 

Care apreciază, evaluează calitățile și defectele unor oameni, stări, fapte, opere. ''  

CRITIC. 

Definiție Dex: 

1. Agitat, frământat, greu, tulbure, zbuciumat.  2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 3. v.combativ. 

Să vedem acum: 

SCOATERE LA IVEALĂ a GREȘELILOR și LIPSURILOR.

Ești prost!  - deocamdată nu văd nici o metodă de educare și nici un sugestie pentru evitarea unei greșeli viitoare sau vreo modalitate de îndreptare a unui lipse, deficiențe sau lacune. 

Nu văd decât un mijloc extrem de eficient pentru ca celălalt să se închidă și să nu mai primească nimic de la tine, indiferent dacă ar fi ceva care i-ar folosi sau l-ar ajuta să îndrepte ceva. 

Pentru că tot ce i-ai oferit, indiferent de ce urmează după, nu este decât o jignire, o insultă care te va anula în ochii lui. 

MOMENT DE CRIZĂ. Care ANUNȚĂ, DETERMINĂ O CRIZĂ, o schimbare. DIFICIL, PERICULOS. 

Nu ești bun de nimic! Nu ești în stare de nimic! Nu o să reușești! M-ai exasperat! Nu e bine ce faci! Ai greșit! Din nou! 

Administrate periodic, aceste pumnale tăioase vor lăsa urme adânci, cicatrice care se vor vindeca greu, sau uneori, chiar deloc. 

Sunt doze de otravă, care ingerate zi după zi, se vor duce în cel puțin trei  direcții: fie otrăvitul le va suporta din ce în ce mai greu, până vor duce, într-un final, la decesul încrederii în sine, al sentimentului valorii personale, al demnității și curajului, fie îl vor ține în viață la limita supraviețuirii, dar alimentând permanent frica de a nu greși și a fi criticat ulterior, ceea ce va atrage și mai multă critică și mai multă suferință, în același cerc vicios mizerabil, fie otrăvitul va decide că NU MAI SUPORTĂ și SE VA ELIBERA de călăul care îl torturează psihic și ÎL VA ELIMINA PENTRU TOTDEAUNA DIN VIAȚA LUI - RUPÂND DEFINITIV RELAȚIA. 

AGITAT, FRĂMÂNTAT, GREU, TULBURE, ZBUCIUMAT

Acest FLAGEL infernal care este critica, nu poate coexista cu ARMONIA, TOLERANȚA, ÎNȚELEGEREA, TACTUL, DIPLOMAȚIA, BLÂNDEȚEA, INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ. 

Pentru că tot ce face este să ATRAGĂ DOAR RĂU. 

Care APRECIAZĂ, EVALUEAZĂ CALITĂȚILE și defectele unor oameni. 

În toate exemplele pe care le-am dat mai sus, și pe care sunt convins că le-ai întâlnit și le vei întâlni în viața ta tot timpul, NU EXISTĂ APRECIERE - NU EXISTĂ EVALUARE - nu există decât suprimare, arătare cu degetul, frustrare, vină, culpabilizare, negativism. Nimic altceva. 

Nu există decât AMPLIFICAREA UNOR DEFECTE ( reale sau nu) și PUNEREA LA ZID. 

CRITICA cu valență pozitivă, ARTA DE INTERPRETA ȘI APRECIA, această critică, transferându-i sensul folosit în domeniul literar, de exemplu, către situațiile vieții cotidiene, această critică este STĂPÂNITĂ DE PUȚINI OAMENI. 

Oameni care înțeleg să NU CRITICE PERSOANA, ci să VORBEASCĂ CU ELEGANȚĂ, CALM, STIL ȘI INTELIGENȚĂ despre FAPTĂ.

RENUNȚĂ LA ACEASTĂ HIENĂ LACOMĂ ȘI IGNORANTĂ, înainte de a fi prea târziu! 

Altfel, îți garantez că într-o zi, SE VA ÎNTOARCE ASUPRA TA ȘI TE VA SFÂȘIA!

Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 7: 

'' 

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?

5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?

10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?

11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.

13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.

14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.

19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?

23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.

25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.

27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.

29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. '' 

	Photo by Peter Forster on Unsplash

- Te rog, mai dă-mi o șansă!

 - Te rog, mai dă-mi o șansă!

- Așa ai spus de fiecare dată. Mai dă-mi o șansă. Și te-am crezut. Te-am crezut când mi-ai promis că te vei schimba. Oamenii nu se schimbă. Poate încearcă. Poate mai au câteodată o sclipire de curaj, sau o vinovăție care îi deviază pentru o clipă de la felul lor de a fi, dar știi că nu durează mai mult de o clipă. După aceea se întorc la cine au fost dintotdeauna și cine vor fi întotdeauna. 

- Nu-i adevărat. Oamenii se pot schimba. Și se schimbă. Din necesitate, de cele mai multe ori. Dar și datorită unei hotărâri puternice, susținută de o voință fermă și o motivație extrem de puternică. Motivația mea ești tu! 

- Da, da, de câte ori am auzit-o pe-asta. Dacă nu te iubeam atât de mult...

- Dar eu sunt exemplul cel mai relevant. Nu m-am schimbat eu, în toți acești ani, atât de mult? 

- Ba da, nu am zis că nu ai făcut eforturi. Ai făcut eforturi uriașe. Le apreciez și cred chiar că te admir pentru voința asta a ta, de neclintit. Dar în esență, ai rămas aceeași. Și, în plus, câți neuroni mi-ai măcelărit în toți acești ani, până să schimbi definitiv un obicei care mă înnebunea zi de zi. Și mă înnebunea nu pentru că aș fi avut eu o plăcere - cum sunt convins că ai gândit de multe ori - să te critic, să te pisez cu acceași frază: '' de câte ori ți-am spus să nu mai ...  '' ci pentru că vedeam atât de clar că îți faci rău singură, și singura mea dorință era să te protejez și să te fac să renunți la lucrurile care îți făceau rău.... 

- Știu, și de fiecare dată când îmi încălcam promisiunea făcută, în care credeam din tot sufletul, mă simțeam atât, atât de vinovată...

- Am vorbit împreună despre acest subiect, din nou și din nou: '' poate sunt eu nebun, poate sunt eu de vină că încerc să o schimb, poate ar trebui să mă potolesc o dată și să o las să fie așa cum e; să greșească  încă o dată și încă o dată  - asta e - să suporte consecințele, să sufere, să sufăr și eu împreună cu ea, pentru ea, și să se lovească singură de toate pragurile din lume, până când învață...''.

Și poate ar fi fost mai bine așa. Poate e mai bine așa. Dar nu mă pot abține - vezi, nici eu nu mă pot schimba - să te las să greșești și apoi să îți repar - cu greu, cu mult efort - eu de fiecare dată greșelile. 

  Te-am scos dintr-un mediu atât de toxic. 

- Lucru pentru care îți voi fi recunoscătoare toată viața. 

- Nu trebuie. Nici măcar nu știam atunci dacă vom fi împreună. Îți aduci aminte foarte bine, sunt sigur, ce ți-am spus atunci:  ''  Nu știu dacă va fi ceva între noi, dar eu te voi scoate de aici, asta ți-o promit! ''  

- Singură nu mai puteam să ies, oricât aș fi încercat. 

- O, cu siguranță! Știu că ai încercat. Ai încercat din răsputeri. Și de fiecare dată, cum încercai să ieși din acel cerc vicios al manipulării, de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva, ca un înotător care încearcă să scape de un vârtej lăsându-se purtat către adâncuri, până în vârful vârtejului, unde forța de absorbție este cea mai slabă, pentru ca apoi să înoate în lateral și să țâșnească spre suprafață, dar nu reușește să se îndepărteze suficient și este tras la loc în turbion, știe că va trebui să se lase prins din nou, inspiră adânc și se lasă în voia lui, și apoi o ia de la capăt - de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva ajungeai din nou în același punct. 

- Singură nu aș fi avut nici o șansă. 

- Niciodată nu ai avut nici o șansă, înainte de a mă întâlni - întâlnire pentru care și eu voi fi recunoscător toată viața, pentru că mi te-a adus în brațe - pentru că niciodată până atunci nu ai avut curajul să înfrunți până la capăt pe cine trebuia să înfrunți. 

- Nu le venea să creadă că îi înfrunt - zâmbi, și ochii superbi, albastru - cenușii străluceau atât de intens, parcă  proiectând  în fața ei imaginile scenei de o cruzime emoțională inimaginabilă ale înfruntării, că le scap din gheare! Câte tertipuri nu au încercat ulterior pentru a mă atrage înapoi - promisiuni, amenințări, capcane bine deghizate, strecurate subtil prin persoane interpuse, pe care nu le cunoșteam, exploatarea celor mai mari slăbiciuni ale mele, pe care mi le cunoșteau atât de bine... degeaba - plecasem și plecată urma să rămân, pentru a nu mă mai întoarce niciodată...

Prin câte am trecut împreună de atunci...

- Da. Atât de multe - un oftat profund, apoi o pauză lungă. Fața lui cu trăsături aspre, colțuroase, dure, privirea lui care intimida, atitudinea lui disuasivă, care își atingea întotdeauna ținta, fără excepție, se îndulciseră pentru o fracțiune de secundă - îmblânzire perceptibilă doar pentru un ochi foarte avizat - și puteai citi durerea și suferința iubirii totale, iubirea care devorează și distruge, iubirea care vrea tot, tot, tot. 

- Nu vreau să îmi fii recunoscătoare. Cel puțin nu în modul în care Lujin, din Crimă și pedeapsă, îi pretindea Duniei: femeia trebuie să fie recunoscătoare soțului ( în cazul nostru partenerului) pentru siguranța pe care i-o oferă, pentru statut și pentru protecție. Nu suntem în secolul XIX, și nici nu îți pretind, cum pretindea Lujin, un respect cumpărat și cerut amenințător, sub sancțiuni. 

'' Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate..." 

Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu! De unde ştim, poate că ne păstrează pentru un scop anume! ''

Sursa citată (citation source): http://gradinacumagnolii.blogspot.ro/2012/08/crima-si-pedeapsa.html

Dostoievski a cunoscut profund sufletul uman. Fericirea se naște din suferință. Aici suntem de acord. 

Eu cred însă că noi suntem meniți a fi fericiți. 

Fericirea este o binecuvântare cu care Dumnezeu ne-a înzestrat la naștere. Este o dotare standard. 

Doar că pentru aducerea în ființă a fericirii în viața ta, și pentru păstrarea ei, trebuie să plătești opționalele, care sunt extrem de scumpe: sacrificiu, durere, suferință, credință și luptă.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu! 

Da, să-i mulțmim! Pentru că el ne-a întâlnit. Probabilitatea ca noi să ne fi întâlnit era sub 0, 00000...

Asta nu mă poate conduce decât la concluzia că am fost sortiți unul altuia. 

-  Deci? Șansa mea? 

- De ce mai întrebi? Nu știi deja răspunsul?   - și cu un zâmbet complice, îi șterse tandru lacrimile de pe obraji.
Photo by Jason Strull on Unsplash

AGE QUOD AGIS ( Fă ceea ce faci )

'' Adesea tradusă '' FĂ BINE ORICE ( INDIFERENT CE) FACI '', această frază este folosită ca motto de mai multe școli catolice. Tradusă ad litteram înseamnă ''Fă ceea ce faci''; în sens figurat înseamnă '' mergi înainte, continuă, pentru că ești inspirat sau dedicat să faci acest lucru. '' Folosită ca maximă/precept de către Papa Ioan al XXIII-lea, cu următoarea semnificație '' nu te preocupa de nimic altceva în afară de sarcina/misiunea prezentă/care se află în atenția ta în prezent. '' Luptă-te cu/Înfruntă grijile referitoare la ce se va întâmpla în viitor cu tine. Semnificația pe care Papa a dat-o expresiei este aceea de BUCURIE, privind tot ce se întâmplă chiar acum, chiar în acest moment, în prezent și DETAȘARE de îngrijorările viitorului. ( Jurnalul unui Suflet, pag. 154 - 155).

''În primul său discurs public Papa Ioan și-a exprimat preocuparea pentru reunirea cu creștinii separați și pentru pacea în lume. În mesajul de la încoronarea sa a afirmat "cu tarie și sinceritate" ca intenția sa era aceea de a fi un papă pastoral atâta timp cât "toate celelalte daruri umane și priceperi - învățătura, experiența practică, rafinamentul diplomatic - pot să măreasca și sa îmbogățească munca pastorală dar nu o pot înlocui".

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Latin_phrases_(A) 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_al_XXIII-lea

Eu aș detalia/extinde această formulă concentrată  '' FĂ CEEA CE FACI''  astfel: 

FII ATENT ȘI PREZENT LA CEEA CE FACI. 

Nu există cu adevărat decât MOMENTUL PREZENT. 

Ceea ce tocmai s-a întâmplat acum o clipă este deja istorie, ISTORIE CARE NU MAI POATE FI RESCRISĂ. 

Ceea ce urmează a se întâmpla peste o clipă va deveni în curând tot istorie,  istorie care nu va mai putea fi modificată, dar deocamdată, nu este decât un EVANTAI INFINIT DE POSIBILE DERULĂRI ALE EVENIMENTELOR. 

În permanență faci ceva: chiar și când, aparent, nu faci nimic, o acțiune ( mentală - conștientă/subconștientă) tot se desfășoară. 

Dacă ALEGI să fii PREZENT la ceea ce faci, 

dacă alegi să fii ATENT la ceea ce faci, 

să fii cu adevărat prezent și atent, să CONȘTIENTIZEZI de ce, din ce cauză, în  ce scop faci ceea ce faci,

dacă reușești să ELIMINI GÂNDURILE PARAZITE, care vor fi tot timpul acolo, în umbră, pândindu-te, atacându-te aproape de fiecare dată în altă formă, 

dacă reușești să îți CONCENTREZI ATENȚIA la ceea ce faci, dacă reușești să îți GOLEȘTI MINTEA de orice altceva,

dacă îți amintești constant că FIECARE LUCRU PE CARE ÎL FACI, oricât de mărunt sau aparent neînsemnat CONTEAZĂ, și va ATRAGE CONSECINȚE, plăcute, favorabile sau nu, 

dacă ai tot timpul în față asumarea responsabilității că ACȚIUNILE TALE SUNT SINGURELE CARE ÎȚI MODELEAZĂ VIAȚA,  

dacă accepți că VIAȚA ESTE O SUCCESIUNE PERPETUĂ de ACUM, ACUM care înseamnă de fiecare dată o ȘANSĂ NOUĂ, 

dacă poți ca atunci când faci ceva, să îți FOCALIZEZI ÎNTREAGA ENERGIE asupra acelui lucru,  și să faci acest lucru ca o A DOUA NATURĂ, să devină o OBIȘNUINȚĂ, în mod firesc, fără efort, după multe, multe, multe, foarte multe încercări eșuate, 

DACĂ POȚI SĂ FACI TOATE ACESTE LUCRURI ȘI LE ȘI FACI, 

ÎNSEAMNĂ CĂ EȘTI ÎN POSESIA CELUI MAI PUTERNIC ȘI MAI EFICIENT INSTRUMENT cu ajutorul căruia ÎȚI POȚI CREA ȘI CONTROLA O VIAȚĂ CU ADEVĂRAT LIBERĂ ȘI ÎMPLINITĂ. 

''Dacă TOT FACI UN LUCRU, CHIAR DACĂ VREI SĂ ÎL FACI, CHIAR DACĂ NU VREI, și TOTUȘI ÎL FACI, FĂ-L MĂCAR BINE! ''

Nu îți pare o frază cunoscută? 

Sau mult mai succinta mostră de ÎNȚELEPCIUNE POPULARĂ: 

''Dacă faci un lucru, FĂ-L SĂ-I STEA!  ''

Unele lucruri vrei să le faci, altele nu. 

Întâlnești, totuși, situații când, chiar dacă nu vrei, totuși faci un lucru. 

Este momentul în care, trecând deja de faza acceptării sau respingerii lui, ai făcut deja ALEGEREA să faci lucrul respectiv. 

Și atunci, acest moment îți deschide o A DOUA ALEGERE: 

1. Fac lucrul respectiv și îmi EPUIZEZ RESURSE considerabile de ENERGIE pentru a mă opune mental îndeplinirii acestuia, în timpul derulării efective a acțiunii aferente, lăsându-mă, după terminarea lui, VLĂGUIT și ÎNCĂRCAT DE EMOȚII NEGATIVE, fiind nevoit să aștept poate o oră, poate 3, poate întreaga zi pentru a mă REÎNCĂRCA POZITIV

sau 

2. Am acceptat să fac acest lucru: atunci îl voi face CÂT MAI BINE, cât mai EFICIENT, cât mai REPEDE și atunci îmi voi PROTEJA RESURSELE de ENERGIE pentru lucrurile pe care benevol le aleg să le fac; ÎN PLUS, ORICE ACȚIUNE îmi poate aduce un plus de EXPERIENȚĂ UTILĂ pentru VIITOARE ACȚIUNI, indiferent de natura acestei experiențe  - și o experiență negativă se poate dovedi ulterior extrem de productivă - uneori greșeala este cea mai bună sursă de învățare.

REUȘESC SĂ FAC TOATE ACESTEA? 

EVIDENT CĂ NU! 

DAR ÎNCERC. Încă o dată și încă o dată. 

De multe ori îmi reușește, de multe ori nu. 

NU RENUNȚ ÎNSĂ NICIODATĂ la a aceaste 3 cuvinte de pragmatism roman: 

AGE QUOD AGIS

Photo by Ameer Basheer on Unsplash

Cele 12 Evanghelii

Joia patimilor. Seara trecută. 

Sluba începe la ora 19.

Mai sunt câteva minute.

Pardoseala bisericii este acoperită cu folie. 

Slujba Învierii va umple biserica de creștini, lumină, lumânări și ceară. 

Mă așez în strană. Vorbesc cu bărbatul mai în vârstă de lîngă mine. În șoaptă. În seara asta este Denia Mare - îmi spune. 

Este Slujba Celor 12 Evanghelii, adaug eu. O să dureze mai mult. 

Doi adolescenți de 12 - 13 ani. Ca de obicei, numărul femeilor îl depășește cu mult pe cel al bărbaților. Majoritatea 50, 60, 70 de ani. 

Mai intră câțiva oameni. La fel, în tăcere, cu o sfială anume. Biserica este un spațiu sacru. Este o seară specială. Presimțirea patimilor și a suferinței menține vocile și subiectele de discuție la o limită de acceptabilitate pe care fiecare și-o definește singur. Poate un zîmbet reținut sau râsete ușoare. 

A venit părintele. Se aprind candelele. Este o lumină specială. O lumină de priveghere, care îndeamnă la reflecție, la abandonarea grijilor lumești, la o cufundare în lumea tainică a spiritualității Săptămânii Patimilor. Îmi vine în minte etimologia cuvântului "denie", respectiv slavonul "vdenie" - priveghere/slujba nocturna.

Priveghere. Străjuire.Pază. Veghe. Supraveghere. Control. Grijă. Atenție. Precauție. Circumspecție. Luare -aminte.

Pe fața fiecăruia dintre cei prezenți poți citi cel puțin una dintre aceste nuanțe. 

'' Privegherea ... conduce pe om la curatire, la iluminare si indumnezeire. Hristos insusi este un exemplu de practicare a privegherii, asa dupa cum se vede din textele evanghelice.

Sfantul Evanghelist Luca scrie: "Si in zilele acelea, Iisus a venit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu. Si cand s-a facut ziua a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli" (Luca 6,12-13). Alegerea Apostolilor s-a petrecut dupa o noapte de rugaciune, dupa o priveghere in munte. Iar dupa minunea inmultirii celor cinci paini, "dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa se roage singur. Si facandu-se seara, era singur acolo" (Matei 14,23). Interpretand urcarea lui Hristos in munte pentru rugaciune, Sfantul loan Hrisostom spune ca Hristos a facut acest lucru pentru a ne invata "ca ... insingurarea este bună, deoarece simtim nevoia sa ne intalnim cu Dumnezeu".

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie/privegherea-traditia-ortodoxa-69572.html

Catapeteasma. În partea de sus, crucea din neoane. Parcă aștepți ca în momentul în care vei auzi: 

Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"

lumina să se stingă și să se aprindă intermintent, ca o prezență vie, care reiterează drama și suferința fără margini a Fiului Omului, pe umerii căruia, pe cruce fiind, apăsa povara inimaginabilă pentru mintea omenească, a păcatelor întregii lumi, pe care și le luase asupra sa. 

Fiul Omului. 

'' Pentru a arăta realitatea firii Sale umane, Hristos nu-și atribuie titlul de „fiul păcatului” (ben adam), ci pe acela de „fiu al slăbiciunii” (bar enaș), așa cum este ilustrat în profeția lui Daniel (7, 14), arătând că El și-a însușit natura noastră umană, cu toate slăbiciunile ei, dar nu a fost atins de păcat, așa cum este orice om. Sfântul Apostol Pavel subliniază dorința lui Hristos de a suferi alături de noi, în slăbiciunile noastre, când spune: „Având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat (Evrei 4, 14-15).

Dar, pentru a-și demonstra umanitatea, Hristos nu S-a numit pe Sine „fiu al omului”, ci „Fiul Omului”, articulând substantivul „fiu”, pentru a se înțelege că El este un fiu unic al umanității, cu totul deosebit, așa cum este Fiul unic al lui Dumnezeu, mai precis, că este Mesia, Cel care a unit pe om cu Dumnezeu.'' 

Sursa:http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/de-ce-fiul-omului

Prima Evanghelie. 

Cea mai lungă. 

În genunchi, ascult. Vocea părintelui este puternică. Ritmul este alert. Cuvintele apăsate. Mesajul Domnului este clar. Oricât am încerca să punem în locul Adevărului Simplu și Etern al Logicii Iubirii, sofismul expiator, în toate variantele lui, nu va trece testul.

Hristos ne vede. Hristos ne cunoaște slăbiciunile. Hristos ne iubește. Ne iartă. Și ne dă încă o șansă. Și încă una.

Cuvinte de înțelepciune. Cuvinte de adevăr. Fiecare frază urmează, ca intr-un silogism implacabil. A implică B. B implică C. A implică C. 

Eu sunt întru voi. Voi sunteți întru mine. Cine va cere de la mine, de la Tatăl Meu va primi. 

Cred. Cred din tot sufletul.

A doua Evanghelie. A treia...

Iisus discută cu Pilat. În mod repetat, Iisus îi spune: '' Tu zici.''

Acest '' Tu zici'' capătă pentru mine valența unei epifanii. Îmi este revelată ca lipsa capacității noastre de a înțelege pe deplin ce trebuie să înțelegem, de a accepta ce trebuie să acceptăm și de a cere ce trebuie să cerem. 

La fel ca Pilat, simțim adevărul cuvintelor lui, îl intuim, și totuși slăbiciunea naturii umane ne face să ne spălăm pe mâini, la fel ca el, de acest adevăr și să greșim în continuare. 

Ecce Homo (Iată, Omul!). O pictură de Antonio Ciseri. În această imagine Pilat îl prezintă pe Isus biciuit și îmbrăcat cu o hlamidă mulțimii, în dreapta lui Pilat fiind soția îndoliată a acestuia.

A patra, a cincea ... cea de-a douăsprezecea Evanghelie. 

Slujba s-a încheiat. 

Ies pe poartă, ca de fiecare dată, cu același sentiment de ușurare, de liniște, de pace și de încredere, iubire și speranță. 

Iisus te vede. Te iubește. Și, dacă îți deschizi inima, va fi întru tine, iar tu întru El!

Photo by Alicia Quan on Unsplash

DACĂ EȘTI O STEA - An Eisai Ena Asteri (Αν Είσαι Ένα Αστέρι)

DACĂ EȘTI O STEA - An Eisai Ena Asteri (Αν Είσαι Ένα Αστέρι)

Acest lucru care mi se intampla,

Mi-e atât de frică să îl spun.

Inima mea rănită, te rog

Ca ceea ce trăiesc acum să fie adevărat.

Te rog ca iubirea mea să fie adevărată,

Cauza și motivul la care am visat,

Reflectate în acești ochi pe care îi privesc

În care dragostea să o găsesc în sfârșit.

Dacă tu ești o stea

Care-și revarsă lumina în viața mea goală,

Să nu te stingi niciodată.

Niciodata sa nu ma părăsești,

Niciodata sa nu pierzi iubirea asta.

Daca esti un vis,

Stinge lumina din visele mele, ca să traiesc,

Sa nu apara zorii zilei niciodata,

Niciodata sa sa nu se sfarseasca iubirea

Pe care pentru tine, în mine o port.

Și astfel voi putea să te iubesc.

Pe drumul meu totul a fost intuneric,

Și niciodata visele nu au fost reale,

Niciodata nu au putut sa fie adevarate.

Dar acum esti aici si am renascut:

Tu ești sfârșitul și începutul, 

Viata mea esti tu. te iubesc.

'' Dacă ești o stea '' este o melodie interpretată de Nikos Vertis.

'' Din Melbourne, Sydney si New York si pana la Tel Aviv si Londra, pe marile scene ale lumii, Nikos Vertis a incantat de fiecare data publicul iubitor de muzica greceasca. Cel mai râvnit burlac al Greciei, pentru care fanele din diferite colturi ale lumii au făcut o adevărata pasiune si care a primit in dar de la admiratorii sai canadieni chiar si o strada cu numele sau, stârnește adevărate isterii la concertele sale.

Nikos Vertis, care a fost supranumit “Noul mare interpret Laïka”, mix-ul de muzica tradiționala greceasca cu pop si dance, ambasador in toata lumea a modului de a simti grecesc exprimat in muzica, s-a născut insa in Olanda si a ajuns in Grecia abia la varsta de 6 ani. Inca de pe atunci stia deja sa cante la instrumentul traditional grecesc bouzouki, iar cativa ani mai târziu a inceput sa studieze canto.

Cluburile din Salonic au fost primele scene pe care a cantat Nikos Vertis, iar treptat faima celui care devenea una dintre cele mai bune voci ale Greciei s-a raspandit in toata tara si i-a adus si un contract cu Studiourile Universal. Piesele de pe primul sau album, „Se insereaza repede”, devin rapid hituri, iar Vertis castiga premiul pentru cel mai bun debut. Primul single lansat de "Cel mai bun interpret Laïka", „Spune-mi iar”, este si el recompensat cu platina, la fel si albumul pe care Vertis il va scoate ulterior – „Cum petrec serile singur”. Sensibilitatea pieselor de pe cel de-al patrulea album al cantaretului grec le transformă imediat în   hituri la radio si o vara intreaga, in 2007, intreaga Grecie a fredonat cu preponderenta doar muzica lui Nikos Vertis. Doua discuri de platina a primit si acest album, unul dintre preferatele publicului.

Faima lui Nikos Vertis a inceput sa depaseasca granitele Greciei si curand artistul a inceput sa concerteze pe marile scene din Australia, Statele Unite, Canada si Europa.''

Sursa citată: http://www.eventim.ro/ro/bilete/nikos-vertis-daca-tu-esti-steaua-bucuresti-sala-palatului-402560/event.html

DACĂ ESTI O STEA - este un cântec care m-a cucerit de la primele acorduri de chitară.

Link-ul meu preferat, pentru a asculta melodia  este: 

http://www.yourepeat.com/watch/?v=K-mvWJhprng&start_at=0&end_at=279

Cum nu stăpânesc limba greacă, în afară de câteva cuvinte (frică, iubire, inimă, adevăr, ochi...) am combinat câteva traduceri, destul de aproximative, găsite în mediul virtual, cu traducerea rigidă de robot a google translator-ului. 

Rezultatul s-ar putea să nu fie satisfăcător pentru un cunoscător de limbă greacă, dar esența cred că am reușit să o surprind. 

Sunt artiști, cum este Nikos Vertis, înzestrați cu o sensibilitate deosebită și cu o voce cu totul specială. 

Înainte de a  fi înțeles versurile, am simțit în timbrul vocii durere, bucurie, tristețe, teamă, bucurie, ezitare, căutare. 

Chiar dacă ar putea fi o barieră, o piedică pentru a ajunge la tine mesajul melodiei, limba greacă are o melodicitate aparte, are o muzicalitate proprie, care mie îmi este foarte dragă. 

Linia melodică sinuoasă, melancolică, te învăluie și te introduce în atmosfera de visare, care este începutul iubirii: ai visat atât de mult ca iubirea adevărată să te întâlnească, încât atunci când acest lucru se întâmplă, conversezi cu inima ta rănită și o rogi ca de această dată să nu mai fie doar o himeră. 

Și cum ochii sunt oglinda perfectă, în care se reflectă nu doar sufletul celui pe care îl privești, ci și propria ta imagine, propriul tău suflet, doar în ochii celuilalt vei putea afla adevărul pe care îți este și teamă să îl crezi sau să îl șoptești măcar: este sau nu iubire(a) (mea) adevărată? 

Viața este goală și lipsită de sens fără iubire.

Iubirea dă viață vieții cu lumina ei. 

Lumina pe cerul nopții, lumina la care privești, la care vrei să ajungi, la care aspiri și care răzbate din depărtare prin întunericul nopții, pe care o vrei aproape, este lumina stelei.

Iar dacă EA este STEAUA, atunci A EI va fi și lumina nestinsă, iubirea eternă. 

Iubirea pe care nu vrei să o mai pierzi niciodată, iubirea care nu te va mai părăsi. 

Cred că este una dintre cele mai sensibile, adevărate și sincere declarații de dragoste. 

În special aceste două strofe, pe care le voi lăsa să își mai reverse din nou frumusețea fragilității metaforei stelei, să îți (re)trezească acest minunat sentiment, acest Miracol, această Misterioasă Regăsire, IUBIREA: 

Daca esti un vis,

Stinge lumina din visele mele, ca să traiesc,

Sa nu apara zorii zilei niciodata,

Niciodata sa sa nu se sfarseasca iubirea

Pe care pentru tine, în mine o port.

Și astfel voi putea să te iubesc.

Pe drumul meu totul a fost intuneric,

Și niciodata visele nu au fost reale,

Niciodata nu au putut sa fie adevarate.

Dar acum esti aici si am renascut:

Tu ești sfârșitul și începutul, 

Viata mea esti tu. te iubesc.

 Cei care se iubesc nu se întâlnesc într-un final într-un loc anume. Vor fi fost unul în altul în tot acest timp. (Astfel încât întâlnirea este, de fapt, regăsirea, descoperirea a ceea ce era deja acolo) - Rumi.

Photo by Aziz Acharki on Unsplash