Se afișează postările cu eticheta credinta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta credinta. Afișați toate postările

marți, 12 mai 2020

LAMPA LUI ALADIN: DORINȚA TA E PORUNCĂ PENTRU MINE!

În filmul THE SECRET, pe care îl puteți găsi pe youtube, unul dintre oamenii de succes care vorbesc despre LEGEA ATRACȚIEI, care este scriitor, trainer și mentor,  explica legătura între Legea atracției și Legenda lui Aladin.

Legea atracției înseamnă, în esență, că  DEVII CEEA CE GÂNDEȘTI sau GÂNDURILE TALE PREDOMINANTE ATRAG OAMENII ȘI EVENIMENTELE DIN VIAȚA TA .

În Legenda lui Aladin, când Duhul iese din lampă, îi spune lui Aladin să îi comunice orice dorință și i-o va îndeplini. În unele variante ale poveștii este vorba despre 3 dorințe, în alte variante numărul de dorințe este nelimitat.

De fiecare dată, înainte de îi îndeplini dorința, Duhul face întotdeauna aceeași afirmație: DORINȚA TA E PORUNCĂ PENTRU MINE!

Legea atracției funcționează în felul următor, în 3 pași:

1. CER  - acest pas îl facem fiecare dintre noi, în fiecare zi: fiecare dintre noi cerem ceva: sănătate, liniște, iubire, bani, obiecte materiale, etc.

2. MI SE RĂSPUNDE - acest pas este făcut întotdeauna de o entitate care este mai presus de noi,  de o forță superioară, entitate sau forță căreia fiecare îi dăm denumirea pe care o dorim: Dumnezeu, Inteligența Infinită a Universului, sau orice altceva în care credem.

Acești primi doi pași apar, de altfel, în toate religiile lumii. În religia creștină, este binecunoscutul : CERE ȘI ȚI SE VA DA! În alte religii, acești doi pași apar sub o altă formulare, dar esența este aceeași.

3. PRIMIM.
Acest al treilea pas este cel mai dificil. Deoarece primii pași sunt cei mai ușori: noi oricum cerem - o facem fără efort: îmi doresc acest lucru - iar Dumnezeu/ Universul întotdeauna ne răspund. Fără excepție.

Însă acest al treilea pas presupune ca NOI SĂ FIM ÎN ARMONIE CU CEEA CE CEREM și să ACȚIONĂM în respectiva direcție.

În Biblie este scris:
“Daca veţi avea credinta în voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta!”

Între momentul în care ne dorim ceva, cerem acel lucru și momentul în care îl primim, există întotdeauna un INTERVAL DE TIMP.
Durata poate fi de o zi, de o lună, un an sau mai mulți.
PRIMIM însă ÎNTOTDEAUNA CEEA CE CEREM,  în momentul în care CREDEM din tot sufletul că merităm acel lucru, că este posibil, nu ne este teamă că cerem prea mult, sau că este imposibil.

De ce nu funcționează pentru cei mai mulți?

Pentru că fac primul pas: cer lucrul respectiv. Al doilea pas este făcut pentru ei: li se răspunde. Însă la al treilea pas, AȘTEAPTĂ  o zi, o lună, un an, sau ÎNCEARCĂ o dată, de două ori, de 100 de ori, și lucrul pe care l-au cerut nu se materializează.

Și exact când ar mai fi nevoie, poate, de încă o încercare, sau de încă o zi, sau un minut, acele persoane declară cu fermitate: ACEST LUCRUL CU CERUTUL ȘI PRIMITUL NU FUNCȚIONEAZĂ PENTRU MINE! NU CRED CĂ SE VA ÎNTÂMPLA!
Și ce se întâmplă atunci?

Mai țineți minte ce spune întotdeauna Duhul din legendă?
DORINȚA TA ESTE PORUNCĂ PENTRU MINE.
Și exact când erai pe punctul de reuși, decizi prin propria ta afirmație, că nu vei reuși. 

CE GÂNDEȘTI, ATRAGI. GÂNDEȘTI EȘEC, EȘEC PRIMEȘTI.
CEREȚI, CREDEȚI, ACȚIONAȚI ȘI VEȚI PRIMI!
SUCCES!


Photo by Louis Hansel @shotsoflouis on Unsplash

joi, 30 aprilie 2020

'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''



'' Într-o zi te vei trezi și nu va mai fi timp să faci lucrurile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna. Fă-le acum!''

Paragrafele între ghilimele, care urmează, sunt din cartea MANUSCRISUL GĂSIT LA ACCRA, de Paulo Coelho.

'' Iar o femeie pe care o chema Almira și era croitoreasă a spus: Aș fi putut să plec înainte de sosirea cruciaților iar azi aș fi fost în Egipt. DAR ÎNTOTDEAUNA MI-A FOST TEAMĂ DE SCHIMBARE.''



" Ne e frică de schimbare deoarece credem că, după multe eforturi și sacrificii, cunoaștem lumea în care trăim.

Și, chiar dacă ea nu este minunată, chiar dacă nu suntem pe deplin mulțumiți, cel puțin nu vom avea suprize. Nu vom greși.

La nevoie, vom face mici schimbări pentru ca totul să rămână la fel. ''



" E foarte bine să visăm că avem mereu noi locuri de văzut și că vom face asta într-o zi. Visul ne veselește - pentru că ȘTIM CĂ PUTEM SĂ FACEM MAI MULT decât ceea ce facem.

A visa nu e primejdios.

PRIMEJDIOS E SĂ VREI SĂ TRANSFORMI VISELE ÎN REALITATE. ''



" Dar vine ziua când DESTINUL bate la ușa noastră.

Poate să fie bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII, sau bătaia NEDORITEI DE OAMENI.

Amândouă spun: " SCHIMBĂ-TE ACUM ''.

Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .


Întotdeauna o auzim pe Nedorita de Oameni.

Și schimbăm tot de teamă să nu ne ia cu ea: ne schimbăm satul, obiceiurile, caldarâmul, mâncarea, purtarea.

Nu o putem convinge pe Nedorita de Oameni să ne îngăduie să fim ca înainte. Nu poți sta de vorbă cu ea.


Îl auzim și pe Îngerul Sorții, dar pe acesta îl întrebăm: " ÎNCOTRO VREI SĂ MĂ DUCI? ''

" SPRE O VIAȚĂ NOUĂ '', este răspunsul.


Și ne amintim: avem grijile noastre, dar le putem rezolva - chiar dacă ne va trebui tot mai mult timp ca să le venim de hac. Trebuie să servim drept exemplu părinților noștri, maeștrilor noștri, copiilor noștri, și să rămânem pe calea cea dreaptă.

Vecinii noștri speră să fim în stare să-i învățăm pe toți virtuțile perseverenței, ale luptei cu greutățile și ale depășirii obstacolelor.

Și suntem mândri de purtarea noastră.

Și suntem LĂUDAȚI PENTRU CĂ NU VREM SĂ NE SCHIMBĂM, ci urmăm calea pe care ne-a ales-o destinul.


NIMIC MAI GREȘIT.


DEOARECE CALEA DE URMAT ESTE DRUMUL NATURII: ÎN NEÎNCETATĂ SCHIMBARE, CA DUNELE DEȘERTULUI. ''


'' Natura ne spune; '' Schimbă-te! '' 

Iar cei care nu se tem de Îngerul Sorții înțeleg că TREBUIE SĂ MEARGĂ ÎNAINTE, ÎN POFIDA FRICII.

În pofida ÎNDOIELILOR.

În pofida ÎNVINUIRILOR.

În pofida AMENINȚĂRILOR.



Ei au de ÎNFRUNTAT VALORILE și PREJUDECĂȚILE.

ASCULTĂ sfaturile celor care îi iubesc:

'' NU FACE ASTA, AI DEJA TOT CE ÎȚI TREBUIE: dragostea părinților, iubirea soției și a copiilor, slujba pe care ai găsit-o cu greu. De ce să fii străin în țară străină? ''



Dar se ÎNCUMETĂ SĂ FACĂ PRIMUL PAS - uneori din curiozitate, alteori din ambiție, însă de obicei din DORINȚA DE NESTĂVILIT DE A TRĂI AVENTURA.

La fiecare cotitură a drumului se simt mai înspăimântați. Între timp însă, se surprind singuri: sunt mai puternici și mai bucuroși.

BUCURIA. Aceasta este una din cele mai mari BINECUVÂNTĂRI ale ATOTPUTERNICULUI. Dacă suntem bucuroși, ne aflăm pe drumul cel bun.

FRICA se îndepărtează puțin câte puțin, pentru că nu i s-a dat importanța pe care dorea să o aibă.




O ÎNTREBARE stăruie încă de la primii pași făcuți:

'' Oare HOTĂRÂREA mea de A MĂ SCHIMBA i-a făcut pe ALȚII SĂ SUFERE PENTRU MINE?''   

Dar CINE IUBEȘTE VREA SĂ-L VADĂ FERICIT PE CEL IUBIT.

Dacă în prima clipă de temi pentru el, acel simțământ e imediat înlocuit de mândria de A-L VEDEA FĂCÂND CE ÎI PLACE, DUCÂNDU-SE UNDE A VISAT SĂ AJUNGĂ. '' 




'' Până ce într-o zi, pe neașteptate, drumul încetează să îl mai pună la încercare pe călător și devine generos cu el.

Spiritul lui, până atunci tulburat, se bucură de frumusețea noului peisaj.

Și FIECARE PAS, care înainte era INSTINCTIV, ajunge să fie un pas LUCID. 

În loc să arate confortul siguranței, oferă BUCURIA PROVOCĂRILOR. ''




'' În loc să ÎȘI PETREACĂ TOATĂ VIAȚA DISTRUGÂND DRUMURILE PE CARE SE TEMEA SĂ LE URMEZE, începe să-i placă cel pe care tocmai îl parcurge. 

Chiar dacă DESTINAȚIA rămâne învăluită în MISTER. 

Chiar dacă la un moment dat ia o HOTĂRÂRE GREȘITĂ. 


DUMNEZEU, care ÎI VEDE CURAJUL, îi va da și INSPIRAȚIA necesară ca să o îndrepte. ''


'' ODATĂ CE A HOTĂRÂT să-și vadă mai departe de drum și NU MAI ARE DE ALES, își descoperă o VOINȚĂ DE FIER, iar FAPTELE SE ÎNCLINĂ ÎN FAȚA HOTĂRÂRILOR SALE.

'' GREUTATE '' este numele unei unelte vechi, creată doar ca să ne ajute să AFLĂM CINE SUNTEM.

Tradițiile religioase ne învață; CREDINȚA și TRANSFORMAREA sunt SINGURUL MOD DE A NE APROPIA DE DUMNEZEU. 


CREDINȚA ne arată că niciodată nu suntem singuri. 


TRANSFORMAREA ne face să iubim misterul. 


Iar când totul va părea întunecat și când ne vom simți părăsiți, SĂ NU PRIVIM ÎN URMĂ, cu teama de a vedea transformările care se petrec în sufletul nostru. SĂ PRIVIM ÎNAINTE. 

Nu ne vom teme de ce se va întâmpla mâine, pentru că ieri a avut CINE SĂ NE POARTE DE GRIJĂ.

Și aceeași PREZENȚĂ va continua să ne stea alături.

Aceeași Prezență ne va APĂRA de SUFERINȚĂ. 

Ori ne va da FORȚA să o ÎNFRUNTĂM cu demnitate. 


Vom merge MAI DEPARTE decât am crezut. '' 



'' Nedorita de Oameni vine atât pentru cei care nu se schimbă, cât și pentru cei care o fac. 

Dar cei din urmă pot cel puțin să spună: 


'' VIAȚA MEA A FOST INTERESANTĂ, NU MI-AM IROSIT BINECUVÂNTAREA. '' 


Iar cei care găsesc că AVENTURA este primejdioasă, să încerce RUTINA: EA UCIDE ÎNAINTE DE VREME. '' 





Aceste cuvinte m-au INSPIRAT să fac SCHIMBĂRI MAJORE în viața mea. 


Aceste cuvinte mă inspiră în continuare să găsesc CURAJUL pentru PAȘII URMĂTORI pe calea pe care o simt că este a mea. 


Aceste cuvinte îmi hrănesc constant CREDINȚA și îmi susțin HOTĂRÂREA de a merge în continuare pe drumul TRANSFORMĂRII. 


Sper ca data viitoare când 

TU, CEL/CEA CARE CITEȘTI ACUM, 

vei auzi bătaia ușoară a ÎNGERULUI SORȚII la ușa ta,

data viitoare când îți va spune " SCHIMBĂ-TE ACUM '',

SĂ AI CURAJUL HOTĂRÂRII DE A FACE ACEASTĂ SCHIMBARE. 


''Nu săptămâna viitoare, nu luna viitoare, nu anul viitor. Îngerii spun: " Acum '' .''


SUCCES!

Photo by Matt Howard on Unsplash

marți, 17 mai 2016

- Te rog, mai dă-mi o șansă!


 - Te rog, mai dă-mi o șansă!

- Așa ai spus de fiecare dată. Mai dă-mi o șansă. Și te-am crezut. Te-am crezut când mi-ai promis că te vei schimba. Oamenii nu se schimbă. Poate încearcă. Poate mai au câteodată o sclipire de curaj, sau o vinovăție care îi deviază pentru o clipă de la felul lor de a fi, dar știi că nu durează mai mult de o clipă. După aceea se întorc la cine au fost dintotdeauna și cine vor fi întotdeauna. 

- Nu-i adevărat. Oamenii se pot schimba. Și se schimbă. Din necesitate, de cele mai multe ori. Dar și datorită unei hotărâri puternice, susținută de o voință fermă și o motivație extrem de puternică. Motivația mea ești tu! 

- Da, da, de câte ori am auzit-o pe-asta. Dacă nu te iubeam atât de mult...

- Dar eu sunt exemplul cel mai relevant. Nu m-am schimbat eu, în toți acești ani, atât de mult? 

- Ba da, nu am zis că nu ai făcut eforturi. Ai făcut eforturi uriașe. Le apreciez și cred chiar că te admir pentru voința asta a ta, de neclintit. Dar în esență, ai rămas aceeași. Și, în plus, câți neuroni mi-ai măcelărit în toți acești ani, până să schimbi definitiv un obicei care mă înnebunea zi de zi. Și mă înnebunea nu pentru că aș fi avut eu o plăcere - cum sunt convins că ai gândit de multe ori - să te critic, să te pisez cu acceași frază: '' de câte ori ți-am spus să nu mai ...  '' ci pentru că vedeam atât de clar că îți faci rău singură, și singura mea dorință era să te protejez și să te fac să renunți la lucrurile care îți făceau rău.... 

- Știu, și de fiecare dată când îmi încălcam promisiunea făcută, în care credeam din tot sufletul, mă simțeam atât, atât de vinovată...


- Am vorbit împreună despre acest subiect, din nou și din nou: '' poate sunt eu nebun, poate sunt eu de vină că încerc să o schimb, poate ar trebui să mă potolesc o dată și să o las să fie așa cum e; să greșească  încă o dată și încă o dată  - asta e - să suporte consecințele, să sufere, să sufăr și eu împreună cu ea, pentru ea, și să se lovească singură de toate pragurile din lume, până când învață...''.
Și poate ar fi fost mai bine așa. Poate e mai bine așa. Dar nu mă pot abține - vezi, nici eu nu mă pot schimba - să te las să greșești și apoi să îți repar - cu greu, cu mult efort - eu de fiecare dată greșelile. 

  Te-am scos dintr-un mediu atât de toxic. 

- Lucru pentru care îți voi fi recunoscătoare toată viața. 

- Nu trebuie. Nici măcar nu știam atunci dacă vom fi împreună. Îți aduci aminte foarte bine, sunt sigur, ce ți-am spus atunci:  ''  Nu știu dacă va fi ceva între noi, dar eu te voi scoate de aici, asta ți-o promit! ''  

- Singură nu mai puteam să ies, oricât aș fi încercat. 

- O, cu siguranță! Știu că ai încercat. Ai încercat din răsputeri. Și de fiecare dată, cum încercai să ieși din acel cerc vicios al manipulării, de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva, ca un înotător care încearcă să scape de un vârtej lăsându-se purtat către adâncuri, până în vârful vârtejului, unde forța de absorbție este cea mai slabă, pentru ca apoi să înoate în lateral și să țâșnească spre suprafață, dar nu reușește să se îndepărteze suficient și este tras la loc în turbion, știe că va trebui să se lase prins din nou, inspiră adânc și se lasă în voia lui, și apoi o ia de la capăt - de fiecare dată când încercai să te desprinzi, cumva ajungeai din nou în același punct. 

- Singură nu aș fi avut nici o șansă. 

- Niciodată nu ai avut nici o șansă, înainte de a mă întâlni - întâlnire pentru care și eu voi fi recunoscător toată viața, pentru că mi te-a adus în brațe - pentru că niciodată până atunci nu ai avut curajul să înfrunți până la capăt pe cine trebuia să înfrunți. 

- Nu le venea să creadă că îi înfrunt - zâmbi, și ochii superbi, albastru - cenușii străluceau atât de intens, parcă  proiectând  în fața ei imaginile scenei de o cruzime emoțională inimaginabilă ale înfruntării, că le scap din gheare! Câte tertipuri nu au încercat ulterior pentru a mă atrage înapoi - promisiuni, amenințări, capcane bine deghizate, strecurate subtil prin persoane interpuse, pe care nu le cunoșteam, exploatarea celor mai mari slăbiciuni ale mele, pe care mi le cunoșteau atât de bine... degeaba - plecasem și plecată urma să rămân, pentru a nu mă mai întoarce niciodată...

Prin câte am trecut împreună de atunci...



- Da. Atât de multe - un oftat profund, apoi o pauză lungă. Fața lui cu trăsături aspre, colțuroase, dure, privirea lui care intimida, atitudinea lui disuasivă, care își atingea întotdeauna ținta, fără excepție, se îndulciseră pentru o fracțiune de secundă - îmblânzire perceptibilă doar pentru un ochi foarte avizat - și puteai citi durerea și suferința iubirii totale, iubirea care devorează și distruge, iubirea care vrea tot, tot, tot. 

- Nu vreau să îmi fii recunoscătoare. Cel puțin nu în modul în care Lujin, din Crimă și pedeapsă, îi pretindea Duniei: femeia trebuie să fie recunoscătoare soțului ( în cazul nostru partenerului) pentru siguranța pe care i-o oferă, pentru statut și pentru protecție. Nu suntem în secolul XIX, și nici nu îți pretind, cum pretindea Lujin, un respect cumpărat și cerut amenințător, sub sancțiuni. 


'' Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate..." 


Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu! De unde ştim, poate că ne păstrează pentru un scop anume! ''
Sursa citată (citation source): http://gradinacumagnolii.blogspot.ro/2012/08/crima-si-pedeapsa.html


Dostoievski a cunoscut profund sufletul uman. Fericirea se naște din suferință. Aici suntem de acord. 
Eu cred însă că noi suntem meniți a fi fericiți. 


Fericirea este o binecuvântare cu care Dumnezeu ne-a înzestrat la naștere. Este o dotare standard. 

Doar că pentru aducerea în ființă a fericirii în viața ta, și pentru păstrarea ei, trebuie să plătești opționalele, care sunt extrem de scumpe: sacrificiu, durere, suferință, credință și luptă.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu! 

Da, să-i mulțmim! Pentru că el ne-a întâlnit. Probabilitatea ca noi să ne fi întâlnit era sub 0, 00000...

Asta nu mă poate conduce decât la concluzia că am fost sortiți unul altuia. 

-  Deci? Șansa mea? 

- De ce mai întrebi? Nu știi deja răspunsul?   - și cu un zâmbet complice, îi șterse tandru lacrimile de pe obraji.
Photo by Jason Strull on Unsplash

vineri, 29 aprilie 2016

Cele 12 Evanghelii


Joia patimilor. Seara trecută. 


Sluba începe la ora 19.

Mai sunt câteva minute.

Pardoseala bisericii este acoperită cu folie. 

Slujba Învierii va umple biserica de creștini, lumină, lumânări și ceară. 


Mă așez în strană. Vorbesc cu bărbatul mai în vârstă de lîngă mine. În șoaptă. În seara asta este Denia Mare - îmi spune. 

Este Slujba Celor 12 Evanghelii, adaug eu. O să dureze mai mult. 



Doi adolescenți de 12 - 13 ani. Ca de obicei, numărul femeilor îl depășește cu mult pe cel al bărbaților. Majoritatea 50, 60, 70 de ani. 


Mai intră câțiva oameni. La fel, în tăcere, cu o sfială anume. Biserica este un spațiu sacru. Este o seară specială. Presimțirea patimilor și a suferinței menține vocile și subiectele de discuție la o limită de acceptabilitate pe care fiecare și-o definește singur. Poate un zîmbet reținut sau râsete ușoare. 


A venit părintele. Se aprind candelele. Este o lumină specială. O lumină de priveghere, care îndeamnă la reflecție, la abandonarea grijilor lumești, la o cufundare în lumea tainică a spiritualității Săptămânii Patimilor. Îmi vine în minte etimologia cuvântului "denie", respectiv slavonul "vdenie" - priveghere/slujba nocturna.


Priveghere. Străjuire.Pază. Veghe. Supraveghere. Control. Grijă. Atenție. Precauție. Circumspecție. Luare -aminte.


Pe fața fiecăruia dintre cei prezenți poți citi cel puțin una dintre aceste nuanțe. 




'' Privegherea ... conduce pe om la curatire, la iluminare si indumnezeire. Hristos insusi este un exemplu de practicare a privegherii, asa dupa cum se vede din textele evanghelice.

Sfantul Evanghelist Luca scrie: "Si in zilele acelea, Iisus a venit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu. Si cand s-a facut ziua a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli" (Luca 6,12-13). Alegerea Apostolilor s-a petrecut dupa o noapte de rugaciune, dupa o priveghere in munte. Iar dupa minunea inmultirii celor cinci paini, "dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa se roage singur. Si facandu-se seara, era singur acolo" (Matei 14,23). Interpretand urcarea lui Hristos in munte pentru rugaciune, Sfantul loan Hrisostom spune ca Hristos a facut acest lucru pentru a ne invata "ca ... insingurarea este bună, deoarece simtim nevoia sa ne intalnim cu Dumnezeu".

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie/privegherea-traditia-ortodoxa-69572.html


Catapeteasma. În partea de sus, crucea din neoane. Parcă aștepți ca în momentul în care vei auzi: 


Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"


lumina să se stingă și să se aprindă intermintent, ca o prezență vie, care reiterează drama și suferința fără margini a Fiului Omului, pe umerii căruia, pe cruce fiind, apăsa povara inimaginabilă pentru mintea omenească, a păcatelor întregii lumi, pe care și le luase asupra sa. 




Fiul Omului. 

'' Pentru a arăta realitatea firii Sale umane, Hristos nu-și atribuie titlul de „fiul păcatului” (ben adam), ci pe acela de „fiu al slăbiciunii” (bar enaș), așa cum este ilustrat în profeția lui Daniel (7, 14), arătând că El și-a însușit natura noastră umană, cu toate slăbiciunile ei, dar nu a fost atins de păcat, așa cum este orice om. Sfântul Apostol Pavel subliniază dorința lui Hristos de a suferi alături de noi, în slăbiciunile noastre, când spune: „Având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat (Evrei 4, 14-15).

Dar, pentru a-și demonstra umanitatea, Hristos nu S-a numit pe Sine „fiu al omului”, ci „Fiul Omului”, articulând substantivul „fiu”, pentru a se înțelege că El este un fiu unic al umanității, cu totul deosebit, așa cum este Fiul unic al lui Dumnezeu, mai precis, că este Mesia, Cel care a unit pe om cu Dumnezeu.'' 

Sursa:http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/de-ce-fiul-omului


Prima Evanghelie. 


Cea mai lungă. 


În genunchi, ascult. Vocea părintelui este puternică. Ritmul este alert. Cuvintele apăsate. Mesajul Domnului este clar. Oricât am încerca să punem în locul Adevărului Simplu și Etern al Logicii Iubirii, sofismul expiator, în toate variantele lui, nu va trece testul.


Hristos ne vede. Hristos ne cunoaște slăbiciunile. Hristos ne iubește. Ne iartă. Și ne dă încă o șansă. Și încă una.


Cuvinte de înțelepciune. Cuvinte de adevăr. Fiecare frază urmează, ca intr-un silogism implacabil. A implică B. B implică C. A implică C. 


Eu sunt întru voi. Voi sunteți întru mine. Cine va cere de la mine, de la Tatăl Meu va primi. 


Cred. Cred din tot sufletul.


A doua Evanghelie. A treia...


Iisus discută cu Pilat. În mod repetat, Iisus îi spune: '' Tu zici.''


Acest '' Tu zici'' capătă pentru mine valența unei epifanii. Îmi este revelată ca lipsa capacității noastre de a înțelege pe deplin ce trebuie să înțelegem, de a accepta ce trebuie să acceptăm și de a cere ce trebuie să cerem. 


La fel ca Pilat, simțim adevărul cuvintelor lui, îl intuim, și totuși slăbiciunea naturii umane ne face să ne spălăm pe mâini, la fel ca el, de acest adevăr și să greșim în continuare. 


Ecce Homo (Iată, Omul!). O pictură de Antonio Ciseri. În această imagine Pilat îl prezintă pe Isus biciuit și îmbrăcat cu o hlamidă mulțimii, în dreapta lui Pilat fiind soția îndoliată a acestuia.


A patra, a cincea ... cea de-a douăsprezecea Evanghelie. 


Slujba s-a încheiat. 


Ies pe poartă, ca de fiecare dată, cu același sentiment de ușurare, de liniște, de pace și de încredere, iubire și speranță. 


Iisus te vede. Te iubește. Și, dacă îți deschizi inima, va fi întru tine, iar tu întru El!

Photo by Alicia Quan on Unsplash

luni, 18 aprilie 2016

NO VACANCY


- Trebuie să fac urgent ceva, simt că trebuie să schimb ceva, urgent, și nu știu ce. 


- Ce? 

Cei doi prieteni stăteau pe terasa unei benzinării, bându-și cafeaua la o oră foarte matinală. 


Puțin zgribuliți, puțin adormiți. Dormiseră la un motel ieftin, iar acum neonul No Vacancy (nu mai sunt camere libere- n.a.) clipea intermitent la numai câțiva pași de ei. 


Nu reușiseră să doarmă prea bine. Toată noaptea fuseseră treziți de zgomote din camerele alăturate - muzică, gemete, scandal, țipete, sirene. 


- Știai că NO VACANCY înseamnă nu doar că spațiul este ocupat, că nu mai sunt camere libere, ci și că hotelul/motelul respectiv nu are disponbilitate nici pentru închiriere, depozitare sau angajări? 


- Te-ai tâmpit? Toată lumea știe asta!


- Stai puțin - încă nu știi ce vreau să spun! Dacă ai înlocui hotelul cu mintea? 


- Cum adică? 


- Ok. Cu mintea, cu disponibilitatea ta sufletească, cu opțiunile pe care (crezi) că le ai la dispoziție, cu variantele la care încă nu te-ai gândit...


- Ușor, ușurel! Ți-ai umplut mintea până la refuz, nu mai primește nimic? Și clienții, să zicem, cine ar fi? 


-Clienții? 


- Da, clienții, cei care opresc în dreptul motelului și vor să intre din diferite motive. Cine ar fi? Ideile salvatoare, inspirația, șansa, sau..? 


(Nivel conștient: Gânduri și percepții Conștiință în stare de veghe; Nivel preconștient/subconștient: 
Amintiri și cunoștințe/informație depozitată; Nivel subconștient: Aici depozităm fricile, fobiile, sentimentele, gândurile, impulsurile și amintirile inacceptabile (pentru nivelul conștient), cum ar fi sentimente de durere, frică - anxietate sau conflict: psihologul Carl Jung a numit acest nivel Subconștient Colectiv.)


- Nu știu. 


- Nu știi? Cum ți-a venit gândul ăsta, dacă nu știi? Nu știi, nu îl poți descrie?


- Nu știu. Mi-a venit pur și simplu. Poate n-ai observat, dar înainte să îmi aprind țigara, am ezitat puțin, am făcut o pauză, pentru că am văzut NO VACANCY licărind. 


Și, în plus, mi-am dat seama că în momentele de oboseală puternică, când se adună mai multe nopți nedormite, când sunt privat de somn timp mai îndelungat,și, în același timp când sunt afară - în sensul nu în interior, nu într-un imobil, într-un spațiu închis - și când sunt plecat pe drum, fie mi se blochează mintea și pur și simplu nu mai pot gândi, fie mi se deschide total, brusc, dintr-o dată - poc! - mă izbește un adevăr atât de evident, care până atunci mi s-a refuzat, nu s-a lăsat văzut, nu s-a lăsat perceput, a fost așa, în ceață, cumva ca o siluetă în spatele unei cabine de duș, pe care nu o poți distinge printre picăturile de apă și aburi, deși îți pare atât de cunoscută și ești pe cale să constați cu surprindere că ...



- Chestia asta cu dinstanța pe care o pui între spațiul familiar - acasă, la prieteni, serviciu, etc, starea de atenție și alertă pe care ți-o impune deplasarea prin necunoscut și nou, mă ajută și pe mine câteodată să mai observ ceva ieșit din comun, e drept ...- auzi, tu îți dai seama ce vorbim noi la 6 și ceva dimineața? 


- Îți spuneam că trebuie să schimb ceva, urgent - continuă, parcă ignorând total remarca precedentă și reluându-și șirul gândurilor - și am impresia cumva că m-am apropiat destul de mult de sursă.



- Așa, și? - abordase o mină ușor plictisită și ironică, sub care încerca să își mascheze interesul care i se trezise subit, pentru că sub aparența de nepăsare și nonșalanță, și celălalt tânăr era frământat de aceeași nesiguranță care pândea discret, în umbre, în fiecare zi, arătându-și câteodată pentru doar câteva secunde chipul vag amenințător.


- Știi acel sentiment incert, imediat după ce te-ai ridicat din pat, ai avut un vis destul de straniu, și - deși ar fi trebuit să te sperie, poate chiar să te îngrozească, simți că ești pe cale să te trezești, îți împingi limita curajului încă o treaptă mai sus și nu te oprești din visat, pentru că știi că ești exact în acel punct când vei vedea și vei afla ceva foarte important, în egală măsură de important pe cât de periculos este? 


-  Exact acel sentiment l-am avut acum câteva momente, numai că sunt treaz, sunt conștient și mă sperie de-a binelea!


Să presupunem că eu, sau viața mea, sau psihicul meu suntem un motel. 

- Viața ta de până acum? 


- Da, nu știu, poate. 


Așa. Eu, să zicem, pe scurt. Eu sunt un motel. Ok. 

Și până acum au intrat în mine, în motel, tot felul de persoane. Să spunem că persoanele au fost identități ale mele, în timp. 


- Au intrat, au plecat, au revenit. 


- Exact. Au intrat, au plecat, au revenit. Da. Eu sunt motelul, da? Deci eu sunt și fiecare cameră, care vede tot ce se întâmplă înăuntru, mai mult sau mai puțin reprobabil, sunt și fiecare client, care nu vede ce se întâmplă în altă cameră, dar poate aude sau ghicește, eu sunt și managerul, care consideră unii clienți mai mult sau mai puțin plăcuți sau memorabili, trebuie să rezolve și problemele care apar...


- Unde vrei să ajungi? 


- Vreau să ajung la situația în care mă găsesc eu, motelul, acum. Ai prins ideea, nu mai detaliez. 

Ce mă interesează, ce m-a izbit și m-a trezit este acest NO VACANCY, care mi se întâmplă mie, motelul, chiar acum, și care contrastează prea puternic cu lumina zilei, care este pe cale să se intensifice, să aducă o claritate matematică asupra mea, iar neonul de la NO VACANCY a rămas în continuare aprins. Înțelegi? 


- Ooooo, ... nasol. 


- Exact. Foarte nasol. 

Este exact ca și cum m-aș fi trezit din vis, sunt în siguranță, mi-am dat seama că e doar un vis, însă visul continuă și în realitate. Și chiar dă semne că a reușit să acapareze realitatea și chiar mai are puțin și o va înlocui. 


NO VACANCY înseamnă în acest moment că în mine, motelul, au rămas blocate pentru a nu se mai schimba nimic și camerele și managerul și clienții. 


NIMENI NU MAI INTRĂ, NIMENI NU MAI IESE. 


Și atunci, ce se va întâmpla? Voi rămâne un motel plin, care nu va mai primi pe nimeni. Camerele mi se vor deteriora. Clienții nu vor mai avea acces la hrană, la apă, la comunicare. Ușile sunt închise. Ferestrele sunt închise. 


Eu sunt închis. ÎNCHIS TOTAL. 


- Și ce vei face? 


VOI TRAGE DIN PRIZĂ CABLUL CARE ALIMENTEAZĂ NEONUL NO VACANCY. 


( Prețul libertății este pur și simplu a alege să fii, eliberarea este în minte.)


Și, zâmbind, îi întoarse capul prietenului său către neonul No Vacancy, care cu doar câteva secunde mai înainte se stinsese: 


- Tocmai mi-am înfruntat cea mai mare frică! 




- Și acum, dacă ai renunțat să mai fi motelul acesta horror, '' închis total '', ce vei fi? - îi răspunse, la rândul lui zâmbind. 



- VOI FI LEGENDA MEA PERSONALĂ!


("Fiecare ființă umană are o legendă personală care să fie împlinită, și acesta este motivul nostru de a fi în această lume. Această legendă personală se manifestă în entuziasmul nostru pentru sarcina de a o împlini."  - Paulo Coelho)



- Și care este legenda ta personală? Cum de te-ai trezit acum, la cafea, că ți-ai aflat legenda personală, despre care îmi vorbești de atât de mult timp? Și cum ești sigur că asta e, dacă tot văd că nu vrei să o dezvălui! Ai devenit, așa, în câteva secunde, din motel, legendă?!


- Vezi tu, a avut loc o polarizare inversă. Prin eliberarea de acea frică teribilă, tot acest sentiment insistent de a schimba ceva urgent s-a transformat într-o liniște și pace interioară pe care doar credința neclintită în ceva ți-o poate da. 


Și cum transformările de esență nu pot surveni decât în planul lui a fi, am ales să fiu.


Din momentul în care am ales să fiu legenda mea personală, ea își va găsi calea către mine.


Nu mă întreba cum se va întâmpla acest lucru, nu mă pune să îi dau un nume precis, pur și simplu știu și sunt. 


- Cum zici tu... Eu văd lucrurile mai simplu: te gândești ce vrei, te hotărăști, apoi te apuci de treabă până când reușești. 

Oricum, e complicat. A fost alegerea corectă sau nu?  Poate trebuie să renunți și să încerci altceva. Poate nimic nu e întâmplător, poate unele lucruri sunt pur și simplu întâmplătoare. Hazard. Fără o semnificație sau ordine anume. Nu știu. 


- Nu sunt cuvinte mari, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat calea și mi-a zâmbit primul pas pe această cale, în această dimineață, într-un mod cu totul neobișnuit...


Hai să mergem. Avem un drum lung de făcut, adăugă bine dispus și se ridică energic de la masă: 

Fac cinste! 


( Câteodată nu îți poți afla sinele adevărat până când nu te dezbraci de, până când nu te desparți de lucrurile despre care tu crezi că te definesc. Dacă ți-l faci pe Dumnezeu partener și îți deschizi mintea și inima către Scopul Lui pentru Viața Ta, îți vei da seama de adevărata ta valoare. Și cel mai important, începi să te vezi astfel cum Dumnezeu te vede în momentul în care recunoști: Da, într-adevăr posed capacitatea de a atinge succesul pe care mi-l doresc!


Fă zi alegerea!/ Alege ziua de azi!)

Photo by Jon Tyson on Unsplash

duminică, 27 martie 2016

TOTUL CONTEAZĂ


Totul contează. În viață. Absolut tot. 


Am constatat acest adevăr axiomatic, în timp, din experiență proprie și dintr-o multitudine de alte surse. 


Sunt pasionat de filme. Sunt înnebunit după film. Sunt așa de când îmi pot aduce aminte. 


Una dintre cele mai puternice amintiri din copilărie este din epoca vârstei de 5 ani și este legată de serialul Marco Polo. O imagine persistă, în mod special, când Venețianul țințuiește cu stiletul lui elegant, printr-o mișcare agilă și sigură 100% un șarpe amenițător. Vârful oțelului ajunge direct în Bull,s Eye ( în mijlocul țintei). 


Culorile veșmintelor, nuanța cerului, detaliile scenei, răsuflarea tăiată a celor de față, tensiunea creată de acele două prim-planuri succesive, TOTUL este și acum la fel de viu și de prezent, la fel de exact și de real ca acum 33 de ani. 

O altă amintire la fel de vie în intensitate, poziționată la câțiva ani mai târziu, este imaginea lui Anjin- San, din Shogun, când, umilit fiind de un samurai, își comută întreaga esență a valorilor personale într-un gest extrem: consideră onoarea valoarea supremă, și la trigger-ul evenimetului jignitor, nu ezită să se repeadă spre sabia scurtă, pentru a-și face sepuku. 


Este oprit în ultimul moment, ultim moment care devine primul moment adevărat din viața unui bărbat occidental experimentat,versat, care înfruntase de multe ori până atunci moartea, niciodată însă ca atunci, este momentul eliberării lui de FRICĂ. Începând cu acea secundă, DEVINE UN OM LIBER. Viața va fi la fel de prețioasă, pe cât îi sunt principiile și claritatea lor: deși propria viață este teoretic la fel de fragilă ca a vânzătorului de ulei ucis de către samuraiul care l-a provocat în propria deșteptare/iluminare, folosindu-i cu o mișcare crudă și expertă sabia din kimono pentru a decapita un umil vânzător de ulei, pentru a o testa dacă este demnă de un samurai, și botezândo-o ulterior Vânzătorul de Ulei, ACEASTĂ VIAȚĂ ÎNCEPE SĂ CAPETE SENS CU ADEVĂRAT doar în momentul în care este dispus să renunțe la ea dacă nu va fi în felul pe care el l-a hotărât. 


Disraeli, celebrul om politic, spunea că dacă SCOPUL tău nu este suficient de PUTERNIC încât să-ți dai viața pentru el, atunci nu este un scop care merită. 


NU UITAȚI că toate aceste sunt METAFORE.

Primul exemplu este extras dintr-o operă de ficțiune, al doilea dintr-o cugetare. 


Ambele subiecte ( cei doi bărbați) au rămas în viață după înfruntarea propriului nemesis și și-au ATINS & DEPĂȘIT SCOPUL într-un mod admirabil.


Este o precizare cu titlu de disclaimer/waiver pentru cititori. 


De asemenea, precizez în mod expres, că, pentru claritatea percepției amintirii personale cimentată în această formulă - deformată poate - nu am verificat acuratețea descrierilor precedente, pentru că mult mai IMPORTANTĂ ESTE PERCEPȚIA, IMPACTUL ȘI EFECTELE pe care cele două exemple le-au atras. 


Schimbăm puțin registrul. 


După clarificările anterioare, cutez să mai pun o întrebare: cum se simte o persoană care se 

'' sinucide '' relaxat, indolent, zilnic, fumând excesiv ( nici eu nu sunt foarte străin de acest viciu atât de captivant & addictive), făcându-și griji excesiv, lăsându-se măcinat/măcinată de morbul lipsei iubirii, credinței și speranței, începându-și și terminându-și ziua amară cu nemulțumiri, revolte împotriva ... a orice, invective nesățioase și frustrări pasionale îndreptate în toate direcțiile ( din pacate pentru acea persoană, indiferent de faptul dacă își dă seama sau nu, îndreptate împotriva propriei ființe în mod special, și cu cea mai mare insistență și intoleranță...)


Solicităm politicos și plini de curtoazie mașinistului care manevrează reflectorul. să direcționeze fasciculul de lumină asupra ta, celui/celei care citești aceste rânduri, întrucât DESPRE TINE ESTE VORBA, DE FAPT. 


Pentru că pentru fiecare dintre noi, DESPRE NOI ESTE VORBA, DE FAPT. 

Asta dacă nu ajungem la concluzia benefică, că, de fapt, NICIODATĂ NU ESTE VORBA DESPRE NOI. 



CI DESPRE CELĂLALT/CEALALTĂ/CEILALȚI. 



LUMINA ADEVĂRULUI ESTE ACUM ASUPRA TA. 


Stai liniștit/ă, NUDITATEA RELEVATĂ îți aparține, în toată intimitatea ei. 


TU SINGUR/SINGURĂ vei reflecta CE A CONTAT ÎN VIAȚA TA... CE AR PUTEA CONTA DACĂ AI PUTEA SĂ...CE AR FI PUTUT CONTA DACĂ AI FI...

Nu este o provocare. 


Este o intuiție. 


ACEST SUBIECT, atât de VAST, care este TOTUL, îl poți diseca, reconstrui și regenera în fiecare zi, până când vei AFLA CE ANUME din TOT contează!


CE VEI AFLA, nu uita și nu ignora! 


ÎȚI VA SCHIMBA VIAȚA! 


Photo by Belinda Fewings on Unsplash









sâmbătă, 3 octombrie 2015

Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge


Legea atracției funcționează întotdeauna, fie că accepți acest lucru și îl înțelegi, fie că nu îl accepți, pentru că nu te interesează, nu crezi în el, ai încercat și nu a funcționat, sau indiferent ce altă percepție ai. 


De fiecare dată când vizionez filmul The Secret - The Law of Attraction, lucrurile par din ce în ce mai clare și mai simple: Devii ceea ce gândești și ceea ce acționezi, ca urmare a gândurilor tale. 


Nu este nici o magie, nu este un film de science - fiction, nici o fantezie caracterizată de un optimism exagerat și naiv. Pentru că ideea nu este (așa cum atât de des este greșit înțeleasă) să te gândești pur și simplu că totul va fi bine și din senin vor începe să ți se întâmple lucruri minunate, uluitoare, extraordinare, ieșite din comun. 


Să stai pasiv, să visezi la ce îți dorești atât de mult și miraculos să ți se întâmple peste noapte. 


Poți să spui la nesfârșit că voi reuși să fac x, sau să ajung y, sau să am z, sau să fiu h: nu se va întâmpla nimic dacă nu acționezi. 


Chiar dacă nu cred în câștigul la loterie - în primul rând pentru că mi se par bani nemeritați - de ce să am eu parte de banii altora, fără nici o contraprestație - simpaticul exemplu al celui care îl ruga pe Dumnezeu să îl ajute că câștige, dar nu își cumpăra macar un bilet să încerce, este foarte relevant. 


Nu este suficient decît să visezi, să îți dorești, să vrei ceva. Nu este suficient să vizualizezi - oricât de puternic, cu oricât de multă credință, deși este un pas esențial, primul pas, de altfel - trebuie să treci la următoarea etapă: să acționezi. 


Să acționezi în direcția a ceea ce vrei să obții. Cum? Nu știu. De cele mai multe ori nimeni nu știe. Pentru că de cele mai multe ori traseul de la dorință la materializarea a ceea ce vrei este foarte sinuos și aproape de fiecare dată total suprinzător. 


În momentul în care ești absolut sigur că ceea ce ai hotărât este cu adevărat ceea ce vrei, ești convins 1000% că acesta este drumul pe care vrei să îl urmezi, ai făcut, de fapt, cel mai mare pas, care este și cel mai greu: să decizi cu exactitate ce dorești. 


Să ai maximă claritate asupra obiectivului. În această etapă ai libertate totală. Nu îți poate impune nimeni ce să gândești, nici nu îți poate îngrădi nimeni viziunea, oricât de nebunească ar fi. 


Chiar este recomandabil ca viziunea ta, scopul tău major, ceea ce te motivează cel mai puternic, acel lucru despre care ai fi în stare să vorbești zile în șir, fără ca entuziasmul tău să se diminueze pentru o clipă măcar, dorința ta cea mai intensă să fie ceva care pare imposibil de atins, dacă te-ai raporta la tine, la situația ta din prezent, la cine ești tu acum, ce poți, ce faci, ce ești capabil. 


Cu cât este mai nebunesc scopul tău, cu cât este mai dificil de atins, cu cât ești mai nesigur și cu cât ești mai temător că nu îl vei atinge, cu atât mai mult ar trebui să fii convins că exact acesta este scopul la care ar trebui să te oprești, singurul vis, singurul ideal căruia merită să îți dedici viața. 


De ce ar trebui să am un scop măreț, de ce ar trebui să tind să îmi spulber limitele și simpla vizualizare a atingerii scopului să mă uluiască dincolo de maximul pe care mi-l pot imagina în prezent? 


De ce să nu duc o viață normală, liniștită, fără provocări, fără zbateri, fără căutări, fără mii, sute de mii, milioane poate de încercări asteptându-mă înainte de reușită? 


Este un standard pe care trebuie să îl ating, nu pot fi fericit și cu un trai simplu și relaxat, refuzul căutării și asumării unui scop de o asemenea anvergură mă transformă într-un om lipsit de curaj, cu mai puțină însemnătate sau mai puțin valoros decât alți oameni, posesori ai unui vis nebunesc? 


Cu siguranță nu. Este vorba decât de alegere. Nimic mai mult. 


Miza alegerii unui ideal care merită tot efortul, a unei provocări atât de intense încât te descurajează și simpla asumare a lui, nu este a îți conferi aparența unei superiorități în comparație cu alți oameni. 


Nu vorbim despre categorisirea persoanelor în normale sau extraordinare, demne de admirat. 


Singura miză este transformarea prin care vei trece. Singura miză este potențialul tău latent, cu totul ieșit din comun, pe care și tu, ca orice alt om de pe această planetă, îl ai. 


Miza este spargerea barierelor mentale care ne interzic accesul la o viață fe - no - me - na - lă. 


Bariere pe care ni le-am construit singuri, sau în spatele cărora am acceptat cuminți să fim poziționați de către alte persoane din viața noastră, fie că ne dăm seama, fie că nu. 


Bariere pe care le putem accepta în continuare, asupra cărora putem reflecta asumându-ne resemnați rolul de victimă și pe care le putem folosi cu lejeritate ca scuze nesfârșite pentru atât de credibilele justificări: nu pot pentru că ... dacă nu ar fi fost... poate că acum... 


Sau pe care le putem distruge acum, încetând să mai privim în spate și pregătindu-ne mai degrabă pentru a le înlătura pe cele pe care le vom întâlni în călătoria pe care tocmai am hotărât să o inițiem. 


Pot să îți spună 100 de oameni că nu vei reuși, că nu este bine ce faci, că nu este pentru tine, că este greu, că nu ai datele problemei și nu ai gândit-o bine, că ar fi mai sigur pentru tine dacă ai fi mai prudent, mai cumpătat, dacă nu te-ai arunca nebunește înainte către această prostie - visuri... trezește-te, nu există visuri, există decât realitate și ce vrei tu nu e pentru tine...


Pot să îți spună 1000 de oameni același lucru și toți să se înșele. Tu să știi că asta simți nevoia să faci, că asta trebuie să faci și să perseverezi. 


Tu să crezi în continuare, neclintit, în visul tău, până când și ceilalți 1000 nu vor avea decât să creadă și ei...


Pentru că vor vedea că ceea ce ai spus începe să se întâmple. Și poate atunci va veni și rândul lor să creadă în visurile lor. Și tu vei fi poate singurul care va fi alături de ei și alți 999 le vor spune că e o prostie, e ceva ridicol, copilăresc și intangibil. 


Când ești în căutarea visului tău, ceva se va trezi, într-adevăr în tine. 


Nu însă acea voce exterioară comună a celor care te descurajează - uneori și poate dintr-o bună intenție, pentru a te proteja de un potențial eșec, sau de dezamăgirile și nereușitele care te așteaptă până la marea reușită - ci acea voce interioară care te va susține în cele mai dificile momente și care nu te va lăsa să renunți. 


Se vor trezi în tine curajul, îndrăzneala, imaginația, creativitatea, disciplina, puterea, încrederea, perseverența. 


Vor ieși la iveală resurse pe care nu ți-ai fi imaginat vreodată că sunt în interiorul tău. 


Vei dobândi abilități care păreau imposibile pentru tine. 


Vei ajunge să faci lucruri pe care le vedeai de nerealizat de către eu-l tău, atunci când ai acceptat adevărul - cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge.


Pentru că acel vechi eu, acel eu al tău existent înaintea alegerii, într-adevăr nu era capabil de toate aceste lucruri. 


Acea voce interioară, pe care câteodată o vei simți alături de tine, ajutându-te și susținându-te, chiar și fără cuvinte, acea voce va fi reminder-ul tău constant că orice mintea poate concepe și crede, mintea poate atinge, poate transforma imaginarul în real. 


Când vei emite constant pe aceeași frecvență, pe frecvența scopului tău, când te vei gândi tot timpul la ce vrei, nu la ce nu vrei să ți se întâmple, când vei acționa constant către idealul tău care merită, vei atrage oamenii, împrejurările, contextele, oportunitățile. 


Vei atrage succesul. 


Pentru că ești acolo, în calea lui și nu va mai putea să te ocolească. 


Cu cât mai nebunesc scopul, cu atât mai mare probabilitatea de a-l atinge. 


Concepe-l, crede-l, acționează, atinge-l. 


Apoi împărtășește experiența ta și altora, ajută-i, susține-i și construiți împreună alte scopuri nebunești. 


Credeți-le, acționați, atingeți-le... 


"Trebuie să crezi ( în ce îți dorești). Nu este nevoie să ai un plan B, pentru că îți distrage atenția de la planul A "- Will Smith. 

Photo by Jordan Madrid on Unsplash

joi, 20 august 2015

LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DEPRESIEI; LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ


Nu înceta niciodată să privești VIAȚA prin Ochii Mirării/Miracolului/Admirației/Minunii/Surprinderii.


Viața ta este compusă din conversații: conversații despre tine, despre ei, despre voi, despre noi; conversații despre viață, conversații despre trecut, despre viitor, conversații pe care le porți în fiecare clipă, în fiecare secundă a prezentului tău unic, conversații interioare, conversații exteriorizate, cuvinte care își grupează sensul în observații, analize, concluzii, sentințe, hotărâri, decizii surprinzătoare, ezitări, sau cuvinte ale căror litere gravitează într-o înlănțuire fără sens, imagini disparate, frici, senzații nedefinite, sclipiri luminoase sau impulsuri întunecate:


- Ce timpuri nemernice trăiesc. De ce trebuie să trec prin toate aceste încercări, de ce trebuie să sufăr și să fiu înnebunit/ă de atâtea schimbări, de ce eu? 


- La vita e bella. Sunt atâtea lucruri frumoase în lumea asta, sunt atât de multe motive ca să trăiești, să te bucuri. Ai tot ce îți trebuie. De ce te plângi? Ești tânăr/ă ( ești încă tânăr/tânără), ești frumoasă, ești puternic/ă, ai bani, te plimbi, ai un job stabil/ai o afacere frumoasă, EȘTI SĂNĂTOS/SĂNĂTOASĂ. Gândește-te la toți oamenii din lumea asta care suferă, care nu au ce bea, ce mânca, nu au adăpost, casele le-au fost distruse de inundații/ de cutremur, sunt refugiați, sunt în mijlocul teatrului de război, sunt persecutați, sunt îngrădiți de teroarea dictaturii, de conflicte religioase, sunt atâtea femei și copii bătuți, exploatați, tramumatizați, ȘI TU, TU SUFERI? 


- Nu înțelegi. Nu mă poți motiva așa. Nu este același lucru. De ce faci astfel de comparații? Mintea lor este captivă în închisoarea nevoilor primare: hrană, locuință, siguranță, prezervarea vieții. Ei luptă pentru supraviețuire. Ei nu au cunoscut libertatea. Nu au cunoscut confortul. Nici liniștea civilizației. Mintea lor nu a depășit acest prag. Nu știu că este posibil să trăiești altfel. Își urmează decât instinctul, se agață de viață. Nu înțelegi. De ce nu îmi vorbești despre eșecul civilizației nordice? Au cel mai înalt standard de viață din lume, calculat ca rezultat al câtorva zeci de indicatori: servicii de sănătate, asistență socială, infrastructură, educație, șomaj, poluare, criminalitate, etc... Și totuși au una dintre cele mai ridicate rate ale sinuciderii... Ce îi împinge către această fără logică pentru tine renunțare la viață: faptul că nu se pot gândi la toți acești oameni care suferă, de care îmi vorbeai? 


- Acceptă lucrurile. Nu te mai opune. Ar putea fi mult mai rău. Mulțumește-te cu puțin. De ce să ceri atât de mult? 


- Nu mai rezist. Simt că înnebunesc. Am început să citesc despre depresie. 


- Nu îți face bine. Găsește-ți o preocupare. Caută să îți direcționezi gândurile către ceva pozitiv. Încearcă voluntariatul. Renunță la tine, măcar pentru puțin timp. Ajută necondiționat. Te vei simți mai bine. 


- Simt cum palpită în mine energia vieții. Sunt un fluviu care curge prin venele lumii, elegant și liniștit. Undele mele ating sufletele oamenilor, îi inundă cu fluxul meu pozitiv, eu sunt luna superbă, poezia și misterul mă atrage în armonia universului, mareea magică a recunoștinței și gratitudinii. 

- Crezi că mă vor calma câteva metafore? Crezi că imaginația și muzica artei cuvintelor vor fi antidepresive eficiente pentru dezamăgirea mea? Nu vrei să pricepi că este suficientă încă o problemă, încă un eveniment frustrant ca să îmi declanșeze un blocaj al arcului roții zimțate a orologiului echilibrului ființei mele, astfel încât timpul calm și ritmic al existenței mele să rămână nemișcat, în terifianta lui nefuncționalitate? Crezi că nu pot face un exercițiu de improvizație artistică? La ce îmi folosește? Ești cu capul în nori. Nu vezi realitatea din jurul tău. 


- În orice direcție privești, cu cine vorbești, vezi numai probleme, frustrare și FRICĂ. Toți au ajuns la limita răbdării. Nu știu ce se întâmplă. Cred că vor să ne înnebunească pe toți. Nu mai țin minte de când nu am mai auzit un: Bine sau Foarte Bine, la întrebarea Ce mai faci? Toți se plâng, au probleme la serviciu, vor să renunțe, nu mai suportă presiunea, reacțiile stupide și agresive ale clienților. Nu mai merge nimic. 


- Dar viața este atât de frumoasă. Întotdeauna poți găsi ceva pentru care merită să trăiești, să lupți, ceva în care să investești toată pasiunea ta, un scop care să te țină alert. Ai răbdare. Ai încredere. Ai credință. Totul va fi în regulă. Practică cele trei virtuți teologice: Iubire, Nădejde și Credință. 


- Orice lucru, oricât de mărunt, îmi declanșează temeri, frici, frustrare, deznădejde. Este atât de multă suferință în lume. Cum mă liniștesc puțin, trebuie să mai apară ceva. Vreau, pur și simplu, liniște. Dacă nu e una, e alta. Sunt sătul/ă de atâta impostură, de atâta minciună, toate merg prost. Nu mai suport atâta nerecunoștință, nu mai suport atîta răutate, izbucnesc în accese de furie, apoi mă simt lipsit/ă de vlagă, mă simt sfârșit/ă. 


- Cum am ajuns aici? De ce eu? De ce să mi se întâmple mie toate? Cu ce am greșit?


- Trebuie să te controlezi. Ia lucrurile mai ușor. Nu îți mai face atâta sânge rău. Calmează-te. Respiră și inspiră adânc. Gândește-te la ceva frumos. SAU FĂ O SCHIMBARE. 


- ABIA ACUM VĂD O TRESĂRIRE. 


- CE SCHIMBARE? 


- ALEGE SĂ CREZI. ALEGE SĂ VREI. ALEGE SĂ SPERI. ALEGE SĂ IUBEȘTI. ALEGE SĂ PRIMEȘTI ȘI SĂ DĂRUIEȘTI. 


- E greu. Nu pot.


- E UȘOR. E ATÂT DE UȘOR. ORICE AI FACE, NU RENUNȚA. ÎNCEARCĂ ORICE. 


- Am încercat. 


- NU SUFICIENT. Mai încearcă o dată. Și apoi încă o dată. Și încă o dată. Până reușești. POȚI. VEI REUȘI.


- CUM? 


- Nu știu. Nici tu nu știi acum. Dar vei afla. Cere ajutor. Oferă ajutor. ALEGE SĂ IEȘI DIN CAPCANĂ. Oricum. 


- Cât timp va dura? 


- De tine depinde. Va dura începând de acum, de când ai luat hotărârea, până când vei începe să crezi. Apoi, urcușul, oricât de dificil, oricât de imposibil îți pare acum, va deveni foarte ușor. Într-o bună zi, VEI FACE UN SINGUR PAS. UN PAS DE URIAȘ. ȘI ATUNCI URCUȘUL SE VA FI TERMINAT. Vei fi ajuns în vârful muntelui. ȘI DE ACOLO ÎȚI VEI VEDEA TOATĂ VIAȚA. 

VEI ZÂMBI CU MULȚUMIRE, VEI SIMȚI CUM TE CUPRINDE UN CALM ELIBERATOR ȘI O ÎNCREDERE CARE NU TE VA MAI PĂRĂSI NICIODATĂ. ȘI ÎȚI VEI DEDICA RESTUL VIEȚII CA SĂ TRANSFERI RECUNOȘTINȚA REUȘITEI TALE ÎN CEL MAI EFICIENT AJUTOR PENTRU TINE ȘI PENTRU EI, PENTRU VOI ȘI PENTRU NOI. 



- VEI ÎNCHIDE PLEOAPELE OCHILOR DEPRESIEI ȘI VEI DESCHIDE OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ PRIN CARE VEI VEDEA LUMEA ȘI ÎI VEI FACE PE EI, PE NOI, PE VOI SĂ VADĂ ȘI SĂ VEDEM FRUMUSEȚEA EI!


Photo by Eric Ward on Unsplash