Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

- Încerc să te înțeleg.

- Chiar încerci?

- Nu, zic și eu doar așa, să mă aflu în treabă.. Glumești, normal că vorbesc serios!

Mi-am spus că dacă nu purtăm o discuție extrem de serioasă, lucrurile vor lua o întorsătură neplăcută...

Spune-mi ce vrei! Ce vrei tu.. Ce vrei de la mine, ce vrei de la noi, vrei să ajungem undeva, cum ne vezi, sunt compatibilă cu visurile tale, să mă fac mai deșteaptă sau mai frumoasă pentru tine?

- Iar vorbești prostii... - și John își aprinse nervos încă o țigară. Își mai turnă un pahar de whisky, și o privi pe Jane cu un sentiment amestecat de vinovăție și furie.

- De ce nu vrei să vorbești cu mine?

Vreau să spun, să vorbești cu adevărat, până la capăt.

Ți-am spus de atâtea ori, și îți voi repeta până când îți va intra în capul ăla inteligent și încăpățânat: nu te va iubi nimeni vreodată cum te iubesc eu; nu mai e nevoie să fii cu mine așa cum crezi tu că trebuie să fii, sau așa cum ți se pare ție că te-aș găsi eu interesant, mai interesant!

E suficient pentru mine să fii pur și simplu cum ești tu: nestatornic, capricios, impulsiv...

Ăsta e farmecul tău și asta este plăcerea mea, de a te descoperi în fiecare zi altfel.

Știu că nimeni nu te-ar suporta cu adevăratul tău chip, tu cu atât mai puțin.

Dar eu te găsesc minunat așa!

- Ce poate fi așa de nenorocit de minunat într-un ratat care nu este în stare să se țină de un amărât de job și care se îmbată crunt în fiecare dimineață, pentru a-și amorți simțurile suficient de puternic, astfel încât să reziste încă unui început de zi?

- Vezi, cine ar putea să mă atragă pe mine cu frazele astea mincinoase, în afară de tine?

În primul rând că nu se întâmplă în fiecare zi, doar de câteva ori pe lună; de obicei după ce constați că vreun editor veros ți-a furat ideea de scenariu - tu nu vrei să mă asculți să investești câteva sute de verzișori pentru a îți angaja un specialist în drepturi de autor și un consilier bun - să nu mai vorbesc că nu vrei să mă lași pe mine să te ajut ..

- Tu, cu Harvard-ul tău și cu donațiile tale și cu părinții tăi toleranți și progresiști!

Jane izbucnește în râs, într-un zâmbet perfect, seducător și poznaș: 

- De câte ori ai încercat să-i îngrozești cu poveștile și invențiile tale - ba că erai drogat, ba că ai fost condamnat de la 12 ani pentru grand theft auto și proxenetism...

Părinții mei mi-au dat libertate totală, au încredere în mine, nu mi-au interzis nimic, niciodată, m-au susținut necondiționat, m-au motivat direct, din suflet, cu iubire și înțelegere. Au prea multă încredere în mine și le-am dovedit de prea multe ori că îmi pot folosi capul și la altceva decât pentru headshots la cine ști ce prezentare fancy a ultimului favorit al fashion-ului.

- Îmi spui că încerci să mă înțelegi. Eu nu înțeleg ce cauți tu cu mine, în spelunca asta de mansardă, prntre cărți răvășite și această boemă atât de demodată - șevalet, pânze...

- Să nu uităm de pânzele de păianjeni, de doamna proprietar isterică și de vecinii tăi ciudați...

Râsete, fețe îmbufnate și o lumină caldă, de primăvară, prin ferestrele murdare.

- Tu, dragul meu, al cei mai frumos suflet și cea mai generoasă inimă! Asta când nu te transformi în Shrek, cum faci acum.

...

Photo by Alexander Krivitskiy on Unsplash

ȘANSA TA!

Șansele, adevăratele șanse nu apar foarte des in viață. 

Poți să crezi de multe ori că ăsta era de fapt trenul în care trebuia să urci, și să te înșeli. 

Pur și simplu nu contează cât de multe greșeli faci. 

O singură greșeală, majoră, să nu faci. 

Să nu recunoști adevărata șansă. ȘANSA TA. 

În momentul în care ai recunoscut-o, orice ar fi, nu mai da înapoi. 

Indiferent cât de mult sau de puțin durează ca să fructifici în totalitate acest drum care începe cu ȘANSA TA. 

Indiferent cât de pregătit te simți. Sau nu. 

Uită-te în jurul tău. Uită-te la oamenii pe care îi admiri. Care au reușit. Care te inspiră. Care te motivează. Care te îndeamnă să îi emulezi. 

Uită-te în jurul tău. Uită-te la cei care te admiră. Uită-te la cei pe care ai reușit să îi inspiri. Uită-te la cei care vor să te emuleze. 

Nu te mai uita înapoi. Nu te mai uita nici înainte atât de mult. 

Uită-te acum, în acest moment, la viața ta. 

Fii prezent la ce ți se întâmplă aici și acum. 

Nu te vei mai întâlni vreodată cu această clipă. Unică. Clipa prezentă. 

Decizia pe care o iei acum, în această secundă îți va contura viitorul. Îți va repara trecutul, dacă ai ceva de reparat. 

Scutură-te din inerție. Renunță la a mai amâna. Renunță la a mai renunța. 

Dacă ar fi atât de ușor, nu ar fi reușit toți? Dacă ar fi atât de facil, nu ar mai exista provocarea, nu ar mai exista efortul, nu ar mai exista confruntarea, care să te ajute să crești. 

ȘANSA TA poate să apară oricând. TREBUIE SĂ FII PREGĂTIT SĂ O RECUNOȘTI. 

TREBUIE SĂ O VREI, SĂ O VREI CU ADEVĂRAT. 

Când apare, nu îi da drumul!

Acționează! 

ȘANSA TA POATE FI ÎN FIECARE ZI!

Există, din fericire, și a DOUA ȘANSĂ, și a treia, și a patra...

Nu pierde secunda aceea, nu pierde impulsul, nu ezita!

Ai curaj și aruncă-te, chiar cu nesăbuință!

Fă primul salt în credință! Nu trebuie să vezi toată scara! Doar prima treaptă! Poate fi suficient. 

Atât timp cât încă încerci, înseamnă că îți creezi oportunitatea pentru șansa următoare. 

La fel cum ai amânat momentul efortului, amână acum momentul odihnei. 

Fii ca personajul lui Jack London, care a reușit să supraviețuiască frigului și pustietății, spunându-și, repetându-și obsesiv, am un chibrit în buzunar și voi aprinde un foc uriaș, mă voi încălzi, voi mânca și mă voi proteja de lupi!

Însă nu îl folosesc acum. Îl păstrez pentru mai târziu. Până atunci, mai fac un pas. 

Până când a reușit să supraviețuiască. 

Nu avea nici un chibrit. A crezut însă că îl avea. Și a amânat momentul renunțării, încă un pas, încă un pas...

Nu renunța! Șansa ta este aici, te vei întâlni cu ea după următoarea cotitură a drumului! 

Photo by Michael Dziedzic on Unsplash

A VREA CEVA DE LA B ȘI B NU VREA SA ÎI DEA.

De ce ne plac atât de mult filmele? 

Pentru că în filme apare întotdeauna lucrul cel mai interesant din viață, esența vieții, nucleul poveștilor care ne țin lipiți de ecran: CONFLICTUL. 

De ce este atât de râvnită și invidiată, atât de adulată și admirată arta actorului? 

Pentru că într-un mediu sigur, actorul poate experimenta visceral, intens, fragmente de viață ale unor oameni, personajele, în care aceștia se transformă, scoțându-i la iveală din ei înșiși.

Ce este fascinant este momentul în care actorul reușește să fie X, nu să îl interpreteze pe X. 

Iar pentru a reuși acest lucru este nevoie de IMAGINAȚIE și CURAJ. 

Imaginație pentru a găsi motivele pentru care îl urăști pe cel din fața ta. Pentru a găsi motivele să o iubești pe cea din fața ta. Și curaj pentru a construi o lume reală în mintea ta, pentru a crede în totalitate scenariul creat. Curaj pentru a merge cât mai departe, pentru a trăi frica în cele mai înspăimântătoare adâncimi, pentru a simți durerea sfâșietoare a unei fericiri pe cale să se destrame, pentru a dezlănțui furia devastatoare și pentru a te lăsa învăluit de tandrețea pătrunzătoare, de preaplinul insuportabil al sentimentului de dragoste.

Pare un loc comun, nu? A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea. 

Până la final, unul dintre cei doi va ceda. 

Acest joc însă, cer - nu primesc, este cel care face cu acțiunea să fie palpitantă, să atragă, să captiveze. 

Atât de simplu ... La acest lucru se rezumă tot? 

În esență, da. 

Pentru că filmul pleacă din viață, dintr-o pasiune nebună pentru oameni și pentru viață, dintr-o observație atentă a modului instictual, natural în care oamenii își disimulează emoțiile și mai ales intențiile. 

Pentru că filmul este artă, cea mai complexă artă, în viziunea mea, pentru că filmul este catharsis.

Pentru că atunci când A vrea ceva de la B și B nu vrea să îi dea este tensiunea care iese din ecran, dincolo de cuvinte, este imaginea care te atinge direct și brutal în intelect, în rațiune, în simțire, în inimă și în suflet, te înfioară, te face să te recunoști, să te identifici cu ființele care trăiesc în fața ta și ajung să trăiască în tine, prin această artă profund umană - filmul. 

Pentru că te mișcă profund atunci când îți dai seama, câteodată, că au fost și vor fi momente în viața ta când A ȘI B SUNT UNA ȘI ACEEAȘI FIINȚĂ:TU!

Când CONFLICTUL este unul interior, când te lupți cu tine însuți, cea mai dificilă înfruntare, care se poate sfârși în damnare sau în salvare...

Vezi promisiuni încălcate, vezi visuri destrămate, vezi speranțe care nu se lasă anihilate până în ultima secundă, vezi cum poți renaște după cea mai cumplită experiență și vezi cum poți pierde totul într-o secundă, pentru că nu ai știut să apreciezi și să păstrezi binecuvântările oferite cu atâta generozitate. 

Acest minunat VREAU - NU ÎȚI DAU este cea mai clară lecție de viață pe care o trăiești în fiecare clipă!

Photo by Peter Lewicki on Unsplash

F.I.L.M.

FILM, lumi nebănuite,
Destine (ne)împlinite,
Visuri îndepărtate,
Fantasme relevate,
Imagini fascinante.

Film, magie pe ecrane,
Iubire, înfruntare,
Rafinament și stil,
Intrigi, paravane,
Extaz, agonie,chin.

IMAGINATION, talantul ființei,
Geneza artei și provocarea științei
Început a tot și toate,
Creând realul din poate.

INTUITION, busolă în furtuni
Atracție absconsă,
Ieșire din genuni.
Știi fără să știi
Ce nu știai că nu știi:
Dincolo de minte astfel poți simți.

IMPULSE, când momentul
În cale-ți-e-așternut,
Este sentimentul
Inefabilului, adevăratului
Început.

INPUT - curaj, perseverență,
Output - O viață de esență,
Născută-ntr-un minut,
Din cel mai valoros tumult:
Știu ce vreau și cine sunt.

LITERATURE, cuvinte inspirate,
Pagini de emoții, gânduri și fapte,
Splendori și idealuri,
Utopii,baluri.

MUSIC, tristeți și bucurii,
Sonate, simfonii,
Dans și libertate,
Ritm, intensitate.

Ce-am fi fără ele...
N-am mai privi spre stele,
N-am mai spera o clipă,
Timpul-ar fi risipă
Dragostea pierdută,
Iar fericirea vândută
Mundanului vulgar.
De-aceea le-avem în dar...


Photo by Ahmet Yalçınkaya on Unsplash

In the mood for love

Mainile noastre se ating.

Iti desenez conturul degetelor tale, cu degetele mele,

Trasand o linie imaginara pe hartie.

Suntem un călugar si o calugarita destinati să nu cunoastem niciodata dragostea.

Si dragostea doare atat de tare,

Sentimentul este atat de puternic.

Inima, pe strunele vioarei,

A plecat demult din piept,

Și fiecare acord ne sfâșie mai adânc și mai adânc.

Ne privim și nu aveam curaj să ne oglindim.

Sufletul nostru plânge lacrimi de disperare.

Este prea târziu și prea devreme să ne fi întâlnit.

Ne regretăm unul pe altul și știm că suntem pierduți fără a avea șansa de a ne bucura că ne-am găsit.

Seducția este interzisă.

Dragostea noastră nu se va consuma niciodată.

Zâmbetul este cenzurat.

Privirea complice este suprimată.

Nu este nici un semn exterior ca să fim siguri că noi suntem noi, noi, unicii.

Cu toate astea, știm.

Știm că noi am fost întotdeauna.

Noi, nimeni alții.

Când am aflat?

Doar acum, în ultimul acord...

Photo by Everton Vila on Unsplash