Exista o imagine alegorică despre inima omenească drept pradă a celor șapte păcate capitale, fiecare fiind reprezentat de un animal (
broască = avariția;
șarpe = invida;
leu = furia;
melc = lenea;
porc = îmbuibarea;
capră = pofta;
păun = mândria).
Timeo hominem unius libri sau Timeo virum unius libri = Mă tem de omul unei singure cărţi.
Vorbe atribuite lui Thomas d’Aquino, teolog catolic (1225-1274).
Aceste cuvinte pot fi interpretate în două feluri:
1. omul care a citit o singură carte, dar a aprofundat-o, este un adversar de temut, pentru că stăpâneşte la perfecţie materialul respectiv;
2. omul care a citit o singură carte şi s-a oprit la ea (Biblia, pe vremuri), este un limitat, poate chiar un fanatic, şi din această cauză este de temut.
Citat din https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/09/22/ma-tem-de-omul-unei-singure-carti/.
Cine a citit, a înțeles cu adevărat ( nu într-un sens facil, superficial și rău intenționat, denigrând valoarea ei intrinsecă și răstălmăcind malițios esența preceptelor, pentru a -și justifica propriul comportament sau pentru a se elibera de vină și își pentru a își liniști conștiința) și aplică învățăturile Bibliei, este un adeversar de temut pentru cel care urmărește să îl manipuleze, să îl influențeze, să îi facă rău, să îl tenteze, să îl ispitească, să îl deturneze de la calea sa, pentru că omul acestei cărți ( și aici mă refer la omul care își extrage și însușește principii și valori după care își trăiește viața, fără ca aceasta să fie singura sursă și fără să devină intolerant, limitat, habotnic, bigot, ci din contră, o persoană cu mintea deschisă și cu inima și ochii deschiși, cu acel common sens - bun simț - al gândirii) va putea să înțeleagă adevărata natură a omului și adevărata natură a lucrurilor, va putea să se protejeze și să îi protejeze și pe alții de rău și va fi dedicat ideii de a iubi și a face bine.
Este adevărat că în timp Biblia a fost folosită ca o justificare pentru a genera atâta suferință umană, pentru a face atât de mult rău, a fost mistificată și transformată în paravan pentru atât de multă ipocrizie, falsitate, intoleranță și manipulare.
Însă nu cuvintele Bibliei au generat toate acestea, ci inima și mintea rea a celor care au folosit-o ca pe o armă în loc de balsam sufletesc și sursă de energie benefică.
Biblia sau Sfânta Scriptură, sau Cartea Cărților este un monument de înțelepciune. O înțelepciune universală, care transcende timpul. Dacă vei citi cu atenție Biblia, vei descoperi cea mai profundă analiză a psihologiei umane, cea mai complexă înțelegere a naturii umane, care indiferent de schimbarea timpurilor, indiferent de epocile care s-au succedat în istorie, a rămas, în esența ei, aceeași, chiar dacă timpurile moderne au înfrânat, direcționat și limitat între constrângerile regulilor a căror aplicare este garantată de forța coercitivă a statului, dimensiunea ei negativă, distructivă și autodistructivă.
Asta nu înseamnă că partea întunecată a naturii umane este definitorie pentru esența ei. Această parte este decât un impuls care se naște și există automat, este inerent. Poate fi sublimat și transformat în impulsuri având o altă natură, nobilă, în emoții superioare, și în primul rând în IUBIRE, din care derivă toate celelalte emoții, gînduri și sentimente pozitive și benefice.
Războaie au existat dintotdeauna. Și vor exista dintotdeauna. Violență, răutate și pierzanie au fost și vor fi.
7 sunt păcatele capitale:
Conceptul actual al celor șapte păcate de moarte este legat de scrierile
călugărului din secolul al IV-lea
Evagrie Ponticul, care menționa opt gânduri rele în limba greacă:
Λύπη (lypē)
tristețea - în Filocalia, acest termen este redat drept
invidie, adică a te întrista de norocul altuia.
Ἀκηδία (akēdia)
acedia - în Filocalia, acest termen este redat drept
depresie.
Ele au fost traduse în latina utilizată de creștinătatea occidentală (in principal datorită scrierilor lui
Ioan Casian), devenind astfel parte din tradiția occidentală a pietăților sau a devoțiunilor catolice:
Fornicatio (sexul în afara căsătoriei,
pofta)
Restul articolului poate fi citit urmând link-ul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Păcat_capital
7 este cifra perfectă, cifra lui Dumnezeu:
https://blogulimaginesibrand.wordpress.com/2012/04/09/cifra-7-cifra-lui-dumnezeu/
Sfânta Evanghelie după Matei - Capitolul 7
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Cât de des reușim să ne abținem de la a îi judeca pe toți și toate? Cât de des ne lansăm în afirmații gratuite și false, fără să fi făcut un minim efort de a cunoaște, a înțelege, a pune în balanță lucrurile și a încerca să le vedem din toate unghiurile, să descoperim toate fațetele, motivațiile, contextul și în principiu, adevărata natură a lucrurilor? Bârfim cu plăcere și ne ridicăm în superbia noastră deasupra celuilalt, plasându-l cu trufie sub noi și considerând că oricum noi știm cel mai bine pentru toți și despre toate.
2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
Cu câtă pasiune și îndârjire ne plângem, ne văietăm și ne revoltăm când constatăm că ni se aplică același tratament și oameni care nici măcar nu ne cunosc, nu ne-au văzut niciodată, cu atât mai puțin să ne știe cine suntem, ce putem, ce am făcut sau nu, ne categorisesc, ne pun etichete, ne atribuie cuvinte, fapte, atitudini, pe care nu le-am rostit, făcut sau avut vreodată și ne simțim nedpreptățiți și victimizați, furioși și frustrați?
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
De ce trebuie tot timpul să vedem la alții defecte, să acuzăm, să înfierăm și să arătăm cu degetul, să fim primii care înșfăcăm piatra și ne repezim să îl lapidăm pe celălalt, să îl vorbim de rău, să îl disprețuim, și, din nou, pe noi să ne ridicăm în slăvi, să ne considerăm ca având întotdeauna dreptate și că toți ar trebui să fie, să gândească și să facă ce vrem noi, când și cum vrem noi?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
De ce trebuie să îi corectăm, să îi îndreptăm și îi criticăm tot timpul pe ceilalți, de ce ne dorim cu atâta ardoare să îi schimbăm, iar asupra noastră nu aruncăm o privire critică niciodată și nu încercăm mai întâi să spunem adevărul despre noi și apoi să vedem cu o privire clară cine și cum suntem, de fapt?
6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
De ce ne batem joc de oamenii și șansele din viața noastră, de ce nu apreciem ce ni s-a dăruit bun, frumos, de ce nu ne bucurăm de cele cu care am fost înzestrați, decât atunci când le pierdem și se întorc împotriva noastră?
7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
De ce nu înțelegem cât de simplu este să cerem cu putere, să credem și să primim? De ce nu înțelegem ce să cerem și de ce nu putem vedea ce ni s-a oferit?
8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
De ce nu avem încredere în puterea nesfârșită a lui Dumnezeu, în căile Lui neștiute și de neînțeles pentru noi și nu avem răbdare să așteptăm și ochi să vedem că ce căutam se află deja în fața noastră, ce am cerut deja ni s-a oferit: Dumnezeu ne ascultă întotdeuna și întotdeauna ne răspunde. Numai că nu vine El către noi, ci ne așteaptă răbdător să îi batem la ușă, să ne deschidă și să ne răspundă rugăciunilor noastre. Asta înseamnă liberul arbitru: putem alege dacă ne îndreptăm către El sau nu. Este cea mai nobilă și generoasă libertate pe care Divinitatea ne-a dăruit-o.
9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.
Ce vei gândi, ce vei face, acelea ți se vor și întoarce. Cât adevăr: poartă-te cu alții așa cum ai dori să se poarte ei cu tine.
13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
Cât de ușor este să cedezi, să renunți și să cauți calea ușoară care te duce către izvorul răului...
14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Învățătura lui Dumnezeu nu te îndeamnă către lenevie intelectuală și spirituală, nici către pasivitate, naivitate și credulitate. Îți dăruiește cel mai înțelept ghid de viață: fii atent, cunoaște răul și evită-l și iată care sunt semnele după care să îl cunoști. Fii prezent, alert și atent!
21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.
Clădește-ți viața pe principii și valori solide. Nu te lăsa influențat și manipulat de prima vorbă a unui străin. Fii ferm și perseverent. Fii puternic și integru.
25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.
28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.
" Dumnezeu îi răsplătește pe credincioșii care, în mijlocul tumultului vieții lor, continuă să creadă în Înțelepciunea Lui, în Mila și Puterea lui, în loc să se îndoiască de El."
Găsește-ți credința, urmeaz-o și ai încredere în Puterea Nesfârșită a lui Dumnezeu, în Generozitatea și Bunatatea Lui fără margini!
