UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

Nu întotdeauna lucrurile ies cum vreau eu. Nici nu ies întodeauna cum vor alții.

Nu întotdeauna reușesc să fac ce îmi propun. Poate îmi propun prea multe lucruri în același timp.

Poate pun prea multă presiune pe mine și câteodată prea multă presiune pe alții.

Poate cer prea mult de la mine și de la alții.

Poate multe lucruri le iau ca atare, consider că mi se cuvin, poate că alții fac acest lucru.

Citesc materiale de gândire pozitivă, de evoluție și dezvoltare personală de peste 20 de ani.

Mai bine zis studiez arta succesului și arta de a reuși în viață, legea atracției, puterea extraordinară a subconștientului și arta gândirii ( pozitive), minunata și fascinanta minte umană de peste 20 de ani.

Multe lucruri le-am înțeles în profunzime,  la nivel de maximă finețe și în detaliu ajuns la rangul rafinamentului, multe lucruri, mult mai simple ( și din acest motiv poate infinit mai complicate pentru mine) mi-au scăpat și continuă să fie foarte eluzive pentru mine.

Am perioade foarte faste, de maximă energie, de concentrare, de focus de diamant, când toate par a se alinia conform intensei mele dorințe, arzătoarei și înflăcăratei dorințe, în toate fațetele ei, perioade când pur și simplu sunt într-o asemenea armonie cu mine însumi, cu oamenii, cu Divinitatea, cu Universul, încât aproape în fiecare zi se întâmplă un mic miracol, o plăcută și repetitivă coincidență, aproape în fiecare zi simt cum am mai bifat încă un breakthrough ( salt calitativ/revelație/epifanie) și nimic, absolut nimic nu pare de neatins, pentru că lucruri aproape imposibile ieri văd că au intrat azi în realitatea vieții mele lejer, cu atâta ușurință încât nu încetez a fi surprins cât de ușor este traseul: cere, ți se răspunde, pregătește-te să primești, primește.

O mică rebeliune din când în când este un lucru bun. 

Sunt, pe de altă parte, perioade când nu mai am răbdare să mai ascult până la capăt, când toleranța ajunge la limita de avarie și ripostez, perioade când nu mai accept, perioade de înfruntări și replici tăioase, perioade când simt o nevoie stringentă de spune lucrurilor pe nume, de a merge până la capăt, indiferent de consecințe.

"Cunoaște bine regulile , astfel încât să le poți încălca eficient"  - Dalai Lama.

În decursul istoriei omenirii, au existat întotdeauna reguli. În toate domeniile vieții. Reguli a căror încălcare părea de neconceput în trecut, par acum, în lumina prezentului, nu numai absurde și inutile, dar ridicole, crude și total lipsite de logică, echilibru, fără sens. 

În domeniul esteticului, în domeniul artelor frumoase, în domeniul literaturii, al modei, al artei politice/artei militare, tot timpul un vizionar a apărut care prin curajul de a uita tot ce învățase, a rupt convențiile, a distrus tot ce era cunoscut până atunci, s-a revoltat prin manifestul acțiunilor sale și a re-creat totul, a scris o nouă pagină de istorie. 

Acești oameni au fost scânteia care a aprins focul schimbării. 

"A SCRIE: Uită de reguli. Uită de dorința/posibilitatea de a fi publicat. Scrie pentru tine și sărbătorește scrisul." - Melinda Haynes

VREI SĂ AJUNGI DEPARTE. 

Sau poate vrei să mai faci decât un pas, pentru ca tot ce îți dorești să se întâmple. 

Să îți găsești liniștea, să fii mulțumit, să fii împăcat cu tine însuți. 

Cauți modalități prin care să faci acest lucru. Ceri sfaturi sau ți se dau sfaturi, fără să fie cerute. 

Unele sunt bune, altele conțin subversiv, periculos, nevăzut, un scop ascuns ( a hidden agenda), pe care îl simți, dar nu îl poți identifica. 

FII ATENT! 

Sunt atâtea medii în jurul tău care te pot influența, care îți pot INOCULA REGULI, fără să îți dai seama, și înainte să te dezmeticești, devii un robot programat care urmează instrucțiuni - reguli menite să îți determine o anumită gândire și un anumit comportament și ai devenit sclavul lor. 

Poți chiar să crezi că tu ți-ai setat propriile reguli și te simți obligat să le respecți. 

NU EZITA SĂ ÎȚI ÎNCALCI PROPRIILE REGULI, CÂND SIMȚI CĂ NU MAI SUNT POTRIVITE PENTRU TINE, CEL DE AZI, CÂND SIMȚI CĂ TE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE LA DIRECȚIA DORITĂ, CÂND SIMȚI CĂ ȚI-AU DETURNAT CURSUL TĂU REAL, CORECT. 

Încrederea in sine nu spera:'' Mă vor plăcea''. Încrederea in sine spune detasata: '' Voi fi OK dacă nu mă vor plăcea''.

Este în regulă să înveți, să cauți, să găsești, să identifici reguli, tipare, matrice de gândire, de comportament, de atitudine, de planuri și modalități de acțiune, însă după ce le stăpânești, după ce știi să jonglezi cu muchiile lor tăioase fără să te rănești, UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

EXISTĂ DECÂT REZULTATE!

IAR REZULTATUL TREBUIE SĂ FIE '' AM REUȘIT!''

DĂ-ȚI VOIE SĂ AI O GÂNDIRE ȘI UN MOD DE ACȚIUNE NON-LINIAR, ÎNSĂ NU UITA SĂ FII EXTRAORDINAR, MEMORABIL!

Photo by Hassan OUAJBIR on Unsplash

AUTODIVOSCOSA

Procesul Autocontrolului:
1. Stop 2. Gândește 3. Ce s-ar putea întâmpla? 4. Este acest lucru ceea ce dorești?

Una dintre tehnicile foarte eficiente de memorare este folosirea de acronime.

Acronimul rezultat trebuie să fiu unul ușor de memorat, cu o anumită rezonanță, pentru a putea activa lejer cuvintele, frazele sau chiar textul care te interesează să îl ții minte permanent și pe care să îl poți readuce în prim plan mental oricând.

Drept pentru care am inventat acest acronim: AUTODIVOSCOSA. Are o melodicitate plăcută, te duce cu gândul poate la o firmă italiană producătoare de mașini de lux

Cuvintele pe care AUTO.DI.VO.SCO.SA le activează constituie un reminder pentru:

1. AUTO - control

2. DI - sciplină

3. VO - ință

4. SCO - p

5. SA - tisfacție.

Ideea acestui reminder este foarte simplă: prin autocontrol, susținut de disciplină și voință, ajungi la scop și la satisfacția atingerii acestuia.

AUTOCONTROL: echilibru, calm, fermitate, încredere, putere a voinței

 "Acela care nu are control asupra propriei minți este precum un oraș distrus, fără ziduri de apărare."

Earl Nightingale spunea în al său The Strangest Secret ( Cel mai surprinzător/straniu) secret că marele secret al succesului poate fi găsit în chiar definiția acestuia: SUCCESS IS THE PROGRESSIVE REALIZATION OF A WORTHY IDEAL. ( SUCCESUL ESTE ÎNDEPLINIREA PROGRESIVĂ A UNUI IDEAL CARE MERITĂ). 

We become what we think about. ( Devenim ceea ce gândim). 

Majoritatea oamenilor eșueză dintr-o cauză atât de simplă, încât la prima vedere pare un truism ridicol: 

Omul care nu are un scop clar în față, către care să se îndrepte, va eșua, deoarece nu are direcție, nu are îndrumare, nu are destinație, asemenea unei corăbii care este lansată la apă, fără echipaj, fără a avea o rută prestabilită: dacă nu se va izi de stânci, la ieșirea din port, cu siguranță va ajunge o epavă, pe o plajă pustie, sau va fi distrusă într-o furtună teribilă. 

Fără un scop clar, omul va pluti în viață în derivă, și se va izbi de stâncile eșecului sau va eșua pe pustiile plaje ale dezamăgirii, disperării, depresiei și lipsei de respect față de sine, lipsei de încredere și de satisfacție. 

Gândurile pe care le nutrim și pe care le sădim în mintea noastră sunt precum plantele îngropate într-un sol fertil. 

Avem în fața noastră în permanență posibilitatea de a selecta cu atenție semințele pe care le plantăm. 

Semințele sunt gândurile și scopurile. 

Mintea noastră subconștientă, solul fertil, ne va înapoia în aceeași abundență și plante frumoase, sănătoase, plăcute vederii și mirosului, gustului, după cum ne va returna și plante otrăvitoare, neplăcute și nocive. 

Noi selectăm ce plantăm în mintea noastră. Alegerea ne aparține. 

AUTOCONTROLUL presupune să INTRĂM ÎN POSESIA MINȚII NOASTRE ȘI SĂ O DIRECȚIONĂM CĂTRE UN SCOP PRECIS. 

DISCIPLINA ne ajută să respectăm destinația aleasă, să nu schimbă cursul călătoriei la primele greutăți întâlnite și să gândim în permanență că regulile pe care noi ni le-am setat, nu ne-au fost impuse, atrag și obligația aferentă față de noi înșine să le urmăm cu strictețe, astfel încât libertatea noastră să fie exercitată nu ca o renunțare, ci ca o mână de oțel, care strunește și cele mai mari tentații și tendințe de a ceda, de a renunța. 

VOINȚA este catalizatorul care face posibilă menținerea disciplinei și face tranziția către atingerea scopului. 

Vreau, pot și voi reuși.

Dacă ne repetăm de suficient de multe ori zilnic aceste cinci cuvinte, dacă avem disciplina întăririi credinței în rezultatul final, prin inducerea în subconștient a acestei susțineri psihice, NU AVEM CUM SĂ EȘUĂM.

SCOPUL este farul călăuzitor. Oricât ar fi valurile de înalte și genunea de adâncă, cu încă un efort vom putea zări în depărtare lumina din turnul farului. 

Știm că vom fi făcut încă un pas către destinație, vom fi depășit încă un obstacol și nu vom renunța. 

SATISFACȚIA ATINGERII SCOPULUI este încununarea succesului, este dovada că putem și vom putea și următoarea rundă că câștigăm lupta. 

AUTODIVOSCOSA: un reminder pentru succes!

Photo by Thao Le Hoang on Unsplash

Avere, (Ne)Dreptate, Recunoștință, Mândrie, Orgoliu, Imagine publică, Satisfacția de a avea dreptate

Mândria/Orgoliul: cel mai mare dintre păcate

De multe ori, atunci când consiliam persoane și le sugeram să facă un efort pentru a accepta ce s-a întâmplat și a nu mai asocia întâmplării respective nimic în plus decât simplul eveniment, de fiecare dată când sugestia era acceptată benevol și toate poveștile țesute în jurul evenimentului, printr-o construcție mai mult sau mai puțin logică sau reală, toate aceste povești se năruiau și evenimentul putea rămâne în trecut, iar persoana se detașa de el și reușea să se elibereze de povara și sentimentele negative asociate, de atât de multe ori era cea mai bună lecție pentru mine, să procedez la fel.

Recunosc că nu îmi reușea întotdeauna - nici să eliberez persoana respectivă de o poveste nocivă de care continua să se agațe cu încăpățânare, făcându-și rău singură, nici să mă detașez eu însumi - însă de cele mai multe ori îmi reușea.

De obicei, o sugestie bine - intenționată, venită din exterior și livrată cu tact și blândețe, este mult mai bine primită și infinit mai eficientă decât orice altă metodă de exorcizare a unui rău suferit în trecut, sau impresiei unui rău sau dureri mult mai puțin intensă sau distrugătoare decât a fost percepută, în acel mix cu adevărat devastator al orgoliului rănit, așteptărilor neîmplinite și dezamăgirilor surprinzător de persistente.

Consilierea, în calitate de profesionist al dreptului și specialist al contractelor, la care mă refer era în majoritatea cazurilor legată de elementul psihologic tangențial celor mai frecvente cauze care generează cele descrise mai sus: AVEREA (bani, proprietăți), sentimentul de a fi NEDPREPTĂȚIT, (lipsa) RECUNOȘTINȚEI, MÂNDRIA și ORGOLIUL legate de IMAGINEA PUBLICĂ, și SATISFACȚIA (de multe ori total nejustificată) DE A AVEA DREPTATE.

Am constatat în timp (într-o perioadă de 12 ani) că în majoritatea familiilor (toată admirația, tot respectul pentru excepții) cel puțin unul dintre frați ( mult mai des decât surori) și/sau cel puțin unul dintre părinți ( în multe cazuri și '' ajutați'' de influențe externe familiei din care provin, respectiv propria familie, cunoștințe, apropiați și alți '' binevoitori'' ) sunt surse constante de generare și menținere a conflictului, pornind, având pretext cauzele de mai sus.

În majoritatea cazurilor, unul dintre copii este împlinit financiar, are o familia armonioasă, are parte de înțelegere și respect în societate, este echilibrat, muncitor, etc, își ajută părinții, este aproape de ei, sau duc vieți separate, dar în relații normale, - celălalt este în permanență nemulțumit, eșuează de obicei în relații sentimentale, nu reușește să aibă o bază financiară solidă, fiind cheltuitor și răsfățat, inconstant și mofturos, mândru titular al unor perpetue datorii, nu reușește să păstreze un job sau să construiască și să păstreze un business de succes, fiindcă niciodată nu îi convine nimic și nu este dispus să plătească prețul aferent în muncă, răbdare, integritate, este ETERNUL NEDREPTĂȚIT ȘI OROPSIT: nimeni (în primul rând părinții) nu a făcut niciodată nimic pentru el, nu a fost ajutat cu nimic, niciodată nimic nu este de ajuns pentru el, și mai ales TOTUL I SE CUVINE.

Acest al doilea tip de copil întodeauna va avea ceva de REPROȘAT: nu mi-ai dat, nu mi-ai făcut, nu m-ai ajutat, nu m-ai înțeles, nu m-ai susținut, nu ai avut grijă de mine, nu te-ai interesat suficient de mine, ...

Va avea, ca bonus, întotdeauna în repertoriu și un reproș care îl vizează pe celălalt: PE EL/EA L-AI FAVORIZAT/-O ÎNTOTDEAUNA, în detrimentul meu.

ORICE AR FACE PĂRINTELE/FRATELE/SORA pentru el - ajutor financiar, răbdare, suportarea mofturilor, nebuniilor, ieșirilor necontrolate, figurilor de tot felul - ți-am cerut eu să mă ajuți? da, dar dacă faci un lucru pentru cineva, ca să îți dovedești iubirea, trebuie să îl faci exact când și cum ți se cere - Doamne ferește să uiți ceva - un lucru minor, o pretenție savantă și exclusivistă, chiar dacă este ceva banal - penibilă prin AROGANȚA ȘI STILUL '''BĂTUT DIN PICIOR'' prin care este PRETINSĂ CU O MIMICĂ SCHIMONOSITĂ DE FRUSTRARE ȘI SUFICIENȚĂ, NICIODATĂ NIMIC NU ESTE BINE - ÎL VA CERTA PE CELĂLALT ȘI ÎI VA ATRAGE ÎNTODEAUNA ATENȚIA CĂ I-A GREȘIT - tot ce a făcut celălalt pentru el/ea pălește în acel moment, este egal cu zero, dacă stupida pretenție nu i-a fost satisfăcută instant. 

Acest tip de oameni au o memorie foarte, foarte scurtă și un orgoliu (nejustificat) imens: îi recunoașteți foarte ușor: sunt campionii ''judecăților de valoare'' servite tendențios și '' furioso'', sunt așii spiritului contradictoriu lipsit de orice argument valid, sunt cei mai încrâncenați ''generali'', care ar ști ei cum să conducă lumea și să îi pună la punct pe toți. 

Ei sunt primii care își dau în judecată frații și surorile, părinții și în principiu pe oricine vor să îi supună punctului lor de vedere.

Lipsiți de toleranță și de adevăratul simt al echității, nu își vor recunoaște niciodată fixurile și vor fi primii care se vor supăra. 

Pentru a își impune punctul de vedere, '' inflexibilul lor adevăr'' vor fi dispuși la orice. 

Dacă totuși, al doilea copil nu se va încadra în acest tipar, cu siguranță se va găsi cineva în anturajul lui apropiat, care va prelua acest rol. 

Este incredibilă influența acestor apropiați: poate schimba cu totul relațiile în familie: scopul este dovedirea că familia influențatului nu a făcut nimic pentru el și de cele mai multe ori reușește să îl izoleze. 

Poți recunoaște foarte ușor influența regăsindu-i cuvintele otrăvite în discursul otrăvitului. 

În oglindă, CEL PUȚIN UNUL DINTRE PĂRINȚI, în majoritatea cazurilor, este titularul acelorași ''calități'' și al aceluiași comportament, la care se adaugă ceea ce americanii numesc CONTROL FREAK ( persoană obsedată de a deține controlul asupra celorlalți). 

Sub steagul fluturând lozinca '' Eu știu mai bine decât tine ce este bine pentru tine'', va defila mândru prin viața copilului, zdrobind orice rezistență din exterior, fie prin manipulare, cumpărând aliați către unidirecționarea proprie, fie eliminând orice element subversiv care ar putea aduce fericire reală copilului, dar l-ar scoate de sub tutela sa. 

Care a fost consilierea mea și de ce a reușit în multe cazuri, scutindu-i pe cei care i-au dat curs de rupturi relaționale, procese nesfârșite, nervi, frustări și toxicitate psihică, decimându-le liniștea și armonia? 

Simplu:

1. Lasă-l să se îndestuleze din avere atât cât dorește, până îi va fi satisfăcută pofta de a avea (oricum insațiabilă), nu te lăsa târât în procese ( chiar dacă vei câștiga - puțin probabil, pentru că nu vei fi dispus la ce va fi dispus el - te vei transforma într-un alt om la final), iar amărăciunea, dezamăgirea, răul și negativismul pe care le vei aduce în spiritul tău și în familia ta vor fi un preț mult prea mare, care nu va mai putea fi răscumpărat prea ușor. 

2. Uită că ai fi avut dreptul legal și moral la acești bani/aceste proprietăți - oricum este preferabil să plătești în bani în viață, decât în altceva: sănătate, linșite și pace sufletească, armonie și echilibru. 

3. Dacă nu este atât de deranjant pentru tine comportamentul, poți continua relația și lasă-l să aibă dreptate întotdeauna. 

4. Dacă nu, rărește întâlnirile, sau dacă dezechilibrul pe care ți-l aduce este atât de mare, ia o pauză mai mare sau chiar suprimă-le. 

4.5 Și orice ai face, nu te mai gândi la aceste lucruri: nu îți fac bine. Gândește-te la lucrurile care îți fac bine, întâlnește-te cu oameni cu care te poți comporta relaxat, fără să fi atent că s-au simțit lezați de te miri ce. 

NIMENI NU TE POATE OBLIGA SĂ ACCEPȚI, SĂ FACI, SĂ GÂNDEȘTI, SĂ VORBEȘTI SAU SĂ NU VORBEȘTI CE VREA EL/EA, DACĂ TU NU VREI!

CAUTĂ SĂ AI ÎN PREJMA TA OAMENI ȘI LUCRURI POZITIVE ȘI SĂ ÎȚI DUCI EXISTENȚA FRUMOS, LINIȘTIT, CU BUCURIE ȘI POFTĂ DE VIAȚĂ!

Photo by Simone Scarano on Unsplash

Aegean: Să nu regreți niciodată...

3 august 2015. 

Mă simt incredibil. Sunt pe malul Mării Egee ( Aegean), în portul Volos.

Viața este absolut superbă. Mă pot obișnui să trăiesc la mare.

Ideea fundamentală este, cred, frumusețea imperfecțiunii vieții și renunțarea la control, la a găsi cea mai bună frază, cea mai bună tușă pe pânză, cele mai inspirate cuvinte.

Ideea principală este, cred, să te bucuri de viață, de imperfecțiunea ei, de neprevăzutul ei, aici și acum. 

Marea, minunata mare, pe care o zugrăvesc poeții și o cântă legendele, este atât de liniștitoare, atât de sălbatică în perpetua ei mișcare. Nu mă pot sătura de bucuria aceasta năvalnică electrizându-mi fiecare fibră a umanității mele. 

De la mare am învățat acceptarea, renunțarea, încercarea, flexibilitatea, curajul, inspirația, forța și încrederea. 

Fiecare zi este unică. 

Viziunea vieții, atât de mult timp în fața mea, atât de mult timp dorită, măreția scopurilor și dorința de a dăinui peste timp.

Totul este atât de frumos, tocmai pentru că este atât de efemer. 

Pași pe nisip... Un loc comun, ca oricare altul... Valuri care spulberă nisipul țărmului, îl trag către sine, pentru a-l naufragia din nou...

Nimic nu poate fi mai plin și mai lipsit în același timp de sens, decât a trăi, pur si simplu. 

A fi cu adevărat liber. Atât de important este pentru mine a fi cu adevărat liber, atât de important...

Singura libertate pe care o cunosc - acum - este libertatea de a înțelege și de a scrie despre viață trăind.

O, desigur, este minunat să îți imaginezi. Nu vei înțelege niciodată, în schimb, cu adevărat, natura umană, netrăind toate aceste sentimente, toate aceste valuri înspumate, toți acești nebuni chiparoși, la fel de nebuni în suplețea lor orgolioasă și nonsalantă ca genialul obsesiv al turbioanelor culorilor, Van Gogh.

Nu vreau să mai regret nimic, niciodată, în viața mea. 

Nici ceea ce am făcut, nici ce nu am făcut, nici ce aș fi putut face, nici ce nu aș fi putut face, nici ce voi face, nici ce nu voi putea niciodată face, nici ce nu aș mai putea vreodată face. Sau fi. Sau crede. Sau cere. Sau dărui. 

Să nu regreți niciodată nimic, pentru că atunci, cândva, asta a fost exact ce ți-ai dorit.

Natura umană... Natura umană, responsabilă pentru tot și pentru toate... 

Photo by Ozan Aksun on Unsplash

DEJA VU

De câte ori am sentimentul de deja-vu, prima senzație este surpriza: știu că nu am mai fost niciodată în acest loc, știu că nu am mai întâlnit niciodată aceste persoane, știu că nu am mai fost niciodată în această situație specifică, în acestă situație anume; și totuși totul îmi pare atât de cunoscut: ca și cum m-aș vedea din exterior într-o dublă secvență de film, rulând în paralel/simultan, pe același ecran, având vârste diferite, în ipostaze diferite, contextul și desfășurarea evenimentelor neavând aparent nici o legătură.

Primul impuls este să încerc să mă conving că nu mai aveam cum să fi trăit această secvență de viață; caut apoi similitudini din trecut.

Dacă deja-vu-ul ar însemna că ai pierdut o viață și ai luat-o de la capăt/ai reînceput  de la ultimul punct de control? 

Este posibil să îmi fi dorit cu ani în urmă să fi ajuns aici, unde mă aflu în prezent, este posibil să îmi fi imaginat acest moment, este posibil să fie o reminiscență din memoria colectivă sau un fragment dintr-un arhetip universal, care este o parte din mine?

Deja -vu -ul survine atunci când creierul tău încearcă să aplice situaței curente o amintire a unei situații trecute, eșuează și te face să simți ca și cum s-ar fi întâmplat. 

Suntem atât de legați unii de alții, există punți care transcend timpul și spațiul, care depășesc înțelegerea noastră și capacitatea de raționament logic și analitic?

Știu că ceea ce păstrez constant în atenția mea, în imediata proximitate a limitei dintre conștient și subconștient, la câteva secunde distanță după imersiunea în marea fără început și fără sfârșit a minții mele, undeva sub valurile realității, acolo unde limpezimea apei acestei mări începe să se estompeze, iar albastrul clar, translucid, începe să capete nuanțe întunecate și ochiul mentalului conștient nu mai poate pătrunde, nu mai poate vedea, acolo începe conexiunea cu totul, cu întregul, cu inteligența infinită a Universului și a Divinității.

În această zonă neclară, ambiguă, incertă, aici apar intuitiile, aici se formează revelația, de aici pornește și aici se descifrează deja-vu-ul.

Acest minunat deja-vu: acest stimul care declanșează recunoașterea semnelor: această reamintire a ceea ce uitasem înainte de a fi trăit cu adevărat acest lucru, acest magic reminder care nu mă lasă să uit din nou ceea ce cu atât de mult efort încerc să suprim, pentru că poate încă nu a venit timpul lui, sau poate a trecut neobservat și nu am fost suficient de atent să îl percep, iar acum mă cheamă din nou...

Photo by Anthony Tran on Unsplash

MISTERUL ECUAȚIEI RELAȚIILOR UMANE: NECUNOSCUTE & VARIABILE

Sunt atât de multe cărți despre relațiile umane. Atât de multe cursuri. Atât de multe experiențe de viață, care generează concluzii și formule, corecte, reale, sau aproximative, incomplete și care suprind decât o fațetă a complexității incredibile a relațiilor umane; cărți, idei, cursuri, experiențe, sfaturi avizate, rău intenționate, subversive, sau eficiente, oferite din toată inima, pe care încerci să le pui în practică; funcționează o perioadă, obții rezultate concrete, după care te blochezi din nou, revii la vechile obiceiuri, decizi că nu funcționează, încerci din nou, și te pierzi la un moment dat în acest amalgam de adevăruri și rețete (pseudo) știintifice, sau îți dai seama că de fapt erau corecte, însă nu le-ai aplicat corect, nu ai fost dispus să faci efortul respectiv, sau nu ai înteles sau nu ți-au fost transmise cu exactitate și pragmatic toate instrucțiunile, nuanțele, excepțiile și soluțiile de avarie.

Multe dintre ele pornesc de la nucleul dezvoltării personale, de la înțelegerea cât mai comprehensivă a propriei persoane, pentru ca apoi, după ce se presupune că te-ai înțeles în profunzime, știi exact care sunt toate mecanismele tale interne, cum funcționezi, ce te motivează, ce slăbiciuni și puncte forte ai, care sunt oportunitățile tale de creștere și care sunt pericolele și riscurile cele mai probabile cărora vei fi expus, abia atunci să începi să îi înțelegi pe ceilalți și să te relaționezi cât mai armonios și eficient cu ei.

Sunt întrebări mari ale vieții, cărora nu le dăm deloc sau le dăm prea multă atenție:

Care este sensul existenței?

Cine sunt eu? Cine aș vreau să fiu? Pot să fiu acea persoană pe care o vizualizez ca identitatea mea adevărată? Cât timp îmi va lua ca să mă descopăr? Voi reuși? Care va fi prețul plătit?

Cât de mult pot înțelege lumea în care trăiesc? Cât de mult îmi folosește acest lucru? De unde știu dacă percepția mea este corectă?

Care este misiunea mea, rolul meu în viață?

Cât de mult sunt dispus să investesc în relațiile cu ceilalți? Cu persoanele apropiate mie, cu simple cunoștințe, sau cu oamenii pe care îi întâlnesc întâmplător și care ar avea poate potențialul unei relații extraordinare de prietenie și compatibilitate, care să dureze o viață?

Cât de mult investesc în relația cu mine ceilalți? Oare aș merita mai mult? Cine, cât și unde greșește? Ei sau eu?

Care este gradul meu de toleranță? Dar a celorlalți? Care este limita și care este costul compromisului în relațiile umane?

Pot atinge fericirea? Îl pot face pe celălalt fericit?

Sunt dispus să fac o analiză periodică și riguroasă a eficienței, corectitudinii, valorii și implicării mele în relațiile umane din care sunt o parte componentă?

Sunt atât de multe cursuri despre relațiile umane, sau cursuri care au ca obiect tehnici de inter-relaționare, în diferite arii de activitate: cursuri de trainer, coach, public speaking, comunicare, negociere, vânzări, dezvoltare personală, parenting, mindfulness, meditație, yoga, arta de a reuși în viață, arta succesului, ....

Să luăm un exemplu și să-l disecăm puțin:

 Un scurt curs de relații umane ( astfel cum a fost corectat și îmbunătățit):

Cele mai importante 7 cuvinte: Nu știu, dar voi afla.

Cele mai importante 6 cuvinte: Recunosc faptul că am greșit.

Cele mai importante 5 cuvinte: Ai făcut o treabă excelentă!

Cele mai importante 4 cuvinte: Ce părere ai?

Cele mai importante 3 cuvinte: Dacă ai dori..

Cele mai importante 2 cuvinte: Mulțumesc.

Cel mai important cuvânt: Noi.

Cel mai puțin important cuvânt: Eu.

Nu știu, dar voi afla - este preferabil să nu îți arogi statutul de atotștiutor, pentru că vei cădea în ridicol; este important să conștientizezi că nu știi ceva și să remediezi situația.

Recunosc faptul că am greșit - sunt într-adevăr, cuvinte magice, care pot repara o lovitură grea dată unei relații, și care dau dublă satisfacție: și celui față de care ai greșit, și ție, pentru că ți-ai asumat greșeala, ești corect față de tine și față de celălalt și vă dați o nouă șansă în a menține sau construi o relație armonioasă, indiferent de apropierea sau intimitatea voastră.

Ai făcut o treabă excelentă! - aprecierea sinceră, oferită pe loc, chiar și pentru un lucru minor, face minuni: cel care este lăudat se simt important, recunoscut și este motivat pentru a face o treabă și mai bună în viitor.

Ce părere ai? - pentru oricine faptul de a îi fi solicitată opinia este un gest care îl flatează, care îl valorizează și îl deschide către o comunicare reală și eficientă.

Dacă ai dori... - o abordare elegantă, care respectă dreptul și libertatea de decizie a celulilalt, o invitație care îi menajează orgoliul și îl face mult mai abordabil.

Mulțumesc - este evident unul dintre cele mai plăcute cuvinte auzului nostru.

Noi - este garanția că ai depășit pragul egoismului și te îndrepți către succes.

''Eu'' - se presupune că dacă te gândești la tine și vorbești despre tine, nu vei reuși niciodată să obții ce vrei și să influențezi - cu integritate - pe celălalt.

Iată o rețetă simplificată a succesului în relațiile umane. Oare chiar să funcționeze perfect?

Să ne uităm cu atenție la câteva din afirmațiile de mai sus:

''Eu'' este cel mai imporant cuvânt pentru fiecare dintre noi. Dacă am face o analiză a unei conversații, vom constata că este cuvântul cel mai des folosit.

În cea mai mare parte a timpului ne gândim la noi, fie că recunoaștem acest lucru sau nu.

Să presupunem că reușim să ne controlăm și să ne gândim la celălalt sau la ceilalți și să conversăm decât despre ei - decât despre acel eu ( al celuilalt) care apare într-o conversație: cât timp vei reuși să faci acest lucru? cât de mult ai reușit să faci acest lucru, de fapt, dacă ești sincer cu tine?

În realitate, eu-l apare într-o conversație echilibrată, de ambele părți, succesiv, și nu neapărat în proporții egale.

Chiar și folosind o tehnică foarte eficientă de a obține ce vrei și a îi influența pe ceilalți, respectiv : poți avea tot ce dorești în viață, dacă îi ajuți pe ceilalți să obțină ce doresc, eu-l oricum apare; în această tehnică apare chiar pe parcursul întregii conversații, numai că este rostit in conversatia interioara.

EXISTĂ TOTUȘI O ECUAȚIE A RELAȚIILOR UMANE.

Iar în această matematică a relațiilor umane sunt câteva elemente care sunt indispensabile pentru a avea măcar șansa obținerii unui rezultat corect și evitării erorilor:

Iubire.

Curaj.

Dorință de cunoaștere, dezvoltare și evoluție.

Voință, disciplină și perseverență.

Apreciere, recunoștință, generozitate, toleranță și respect.

Gândire și atitudine pozitivă.

Autenticitate și naturalețe.

Atenție, prezență și implicare.

Învățare, exercițiu și perfecționare continuă.

Soluții Feedback (Răspuns/reacție la un stimul)

Diminuarea/reducerea greșelilor

Erori Euristică Neadaptare

Cea mai bună intuiție/apreciere/estimare/presupunere Mediu nou

Bază Orientat către scop Cooperare Comunicare

Supraviețuire și reproducere Maximizarea scopurilor Maximizarea cooperarii

Deși nu vom putea cunoaște toate necunoscutele și variabilele ecuației relațiilor umane, IUBIREA este SINGURA AXIOMĂ ÎN CARE AM ÎNCREDERE. 

Photo by Octavio Fossatti on Unsplash

CUM AM '' ÎNJUMĂTĂȚIT'' ȚIGĂRILE

Fumez exact de 20 de ani: 1995 - 2015.

Până în 1995, când eram în clasa a X - a, când am fumat prima dată la un majorat, nu m-au interesat țigările. Absolut deloc.

De când am început să fumez, m-am lăsat cam de vreo două ori. De fiecare dată aproximativ un an.

După aceea, în schimb, nici măcar nu mi-am mai propus  ( cu adevărat) să mă las.

Îmi place prea mult să fumez.

Am asociat întotdeauna fumatul cu actul creativ artistic: ( vezi Henri Lebasque, La cigarette, 1921)

Cu atitudinea rebelă și noconformistă: Alain Delon - Copilul rebel al cinematografiei franceze

Cu genialitatea originalității și inovației în artă: Pablo Picasso

Sau cu nebunul curaj și intensa viziune a revoluționarului: Che Guevara

Este decât un exemplu de falsă motivație în a fuma: o pseudo - identificare cu actorul/artistul preferat, un clișeu atât de tentant al boemei pariziene de sfârșit de secol nouăsprezece, atât de drag mie: norii de fum în cafenelele și cabareturile  lui Toulouse - Lautrec, french cancan-ul, absinthe-ul... (Mauri Dance by Toulouse-Lautrec)

Ca fumător, inventivitatea de a găsi motive pentru încă o țigără este foarte prolifică: caut inspirație, aprind o țigară; mă întâlnesc cu prietenii, conversăm, râdem, mai aprindem o țigară; cafeaua este indisolubil legată de o țigară, primul lucru pe care îl faci când te trezești; aștepți în aeroport, aprinzi o țigară; ești nervos, ești supărat, ești concentrat, cauți o soluție la o problemă dificilă, studiezi, te pregătești pentru un examen, te relaxezi la o terasă pe malul mării, admiri un peisaj, ajungi la destinație după un drum lung, ai o pauză, sau pur și simplu în acest moment nu știi ce să faci cu mâinile, simți că a scăzut nivelul de nicotină în organism, începi să tușești și vrei să te liniștești, un pretext pentru a intra în vorbă: aveți un foc? încă o țigară, și de mâine le răresc; ești în club, ești la restaurant, țigarea  se potrivește perfect unui whisky on the rocks...

CUM AM '' ÎNJUMĂTĂȚIT'' TOTUȘI ȚIGĂRILE? 

Simplu: am folosit un truc foarte ingenios pentru a îmi păcăli mintea, iar rezultatul este că de la două pachete pe zi am ajuns la un pachet pe zi, și în fiecare lună voi mai scădea câte o țigară, până  când ajung la cinci -șapte țigări pe zi, și apoi mai vedem. 

TRUCUL este să găseșeti o motivație mai puternică decât sutele de așa-zise motivații pentru a mai fuma încă o țigară, pe care le identifici spontan, fără nici un efort, 

Iar MOTIVAȚIA pe care am găsit-o este o triplă combinație: SĂNĂTATE, BANI și fortificarea VOINȚEI și AUTOCONTROLULUI. 

Cum funcționează, mai exact?

Am preluat din drept principiul ficțiunii juridice și l-am transpus în soluția optimă pentru mine: 

Ficţiunea juridică, este un procedeu de tehnică, în conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit deşi el nu a fost stabilit sau nu există în realitate (de ex.: situaţia în care o persoană este declarată incapabilă permanent, deşi poate sunt cazuri când ea este capabilă, are momente de luciditate, totuşi, printr-o ficţiune, interzisul este socotit permanent incapabil. Copilul conceput este socotit ca deja născut, el fiind subiect de drept.

Iată cum am gândit: dacă fumez un pachet în loc de două, care sunt avantajele mele:

1. Reduc, evident, efectele negative asupra organismului și riscurile aferente.

2. Este un exercițiu de autocontrol, de întărire a voinței, care dus la capăt îmi dă o satisfacție excepțională a disciplinei de a începe să fumez cu adevărat din plăcere, de a stăpâni viciul și a îl direcționa și dimensiona cum doresc eu, nu inversc. 

3. Este o motivație financiară suficient de puternică: anual, având în vedere că fumam puțin peste două pachete, economisesc aproximativ 7300 lei, care înseamnă un venit suplimentar de 135 euro lunar - nu este de neglijat, nu? 

Toate aceste avantaje sunt însă insuficiente pentru o motivație eficientă. Mai devreme sau mai târziu, obișnuința, nevoia corpului de nicotină, faptul că ceilalți fumează în jurul tău, sau orice alt factor mi-ar fi erodat și slăbit hotărârea și aș fi cedat. 

AICI INTERVINE FICȚIUNEA despre care vorbeam mai devreme:

PRESUPUN CĂ ACEȘTI BANI, echivalentul unui pachet, I-AM CÂȘTIGAT, ca și cum mi i-ar face cineva cadou zilnic, și îi FOLOSESC EXCLUSIV PENTRU A CUMPĂRA CEVA CARE ÎMI PLACE SAU PENTRU A FACE CEVA CARE MĂ BINEDISPUNE. 

Și atunci acești bani sunt folosiți pentru a îmi cumpăra, de exemplu o carte care îmi place, sau pentru a vedea un film bun la cinematograf, sau pentru a îmi face un abonament la o sală de sport, sau la bazinul de înot, sau pentru a plăti un masaj de relaxare  cu uleiuri aromatice, sau pentru a cumpăra un gadget de care nu aș avea neapărată nevoie, dar sunt curios și mi se pare util pentru moment, etc. 

FUNCȚIONEAZĂ, cu o singură condiție: acești bani să îi folosești exclusiv pentru orice moft, orice mică plăcere îți vine în cap, și astfel tripla motivație: SĂNĂTATE, BANI, VOINȚĂ, este plusată cu acest BONUS: MICI PLĂCERI PERSONALE. 

ESTE CA ȘI CUM CINEVA TE-AR FINANȚA ZILNIC ȘI TE-AR OBLIGA SĂ TE RĂSFEȚI CU CE VREI TU!

 ( Când de fapt tu ești propriul finanțator - dar este un joc pe care mintea ta îl va accepta foarte ușor.)

Interesantă ficțiune, nu? 

După ce voi ajunge la 5 - 7 țigări, îmi voi fi asigurat o primă lunară motivațională pe viață de 1000 de lei. 

Hmmmmm..... sună bine....

Unele dintre cele mai mari plăceri ale vieții vin din cele mai simple lucruri....

Photo by Katarzyna Urbanek on Unsplash