ELIBEREAZĂ - TE!

Ai putea să îți scrii o scrisoare și ai putea să o citești când simți asta sau de fiecare dată când ai nevoie să o faci.

Titlul scrisorii ar putea fi: ELIBEREAZĂ - TE!

Dacă ai știi cât de ușor ar fi ca viața ta să devină una LIBERĂ DE SUPĂRĂRI ȘI DURERE, LIBERĂ DE TRISTEȚE, LIBERĂ DE TOATE LUCRURILE CARE TE TRAG ÎN JOS...

Ar fi atât de ușor pentru tine să decizi că din acest moment te vei elibera de toate lucrurile și gândurile care îți ocupă mintea și te opresc să fii prezent și mulțumit exact în acest moment.

Pe cât de greu pare, pe cât de dificil sună, atât de ușor este de fapt.

Pur și simplu, eliberează-te ! Detașează - te!


ELIBEREAZĂ - TE DE TOATE FRICILE TALE!

Elibereză-te de frica de a nu arăta bine în ochii celorlalți...

Eliberează - te de frica de a nu fi trăit la nivelul așteptărilor absurde impuse de către tine  ție însuți sau de către  alții, în fiecare zi...

Dă drumul fricii de a fi înșelat, detașează-te de frica de dezamagire...

Dă drumul trecutului tău... Lasă-l să fie trecut.... Detașează -te de trecutul tău, acel trecut pe care îl redai ca pe un film în fața ochilor tăi în fiecare dimineață, pe care ți-l repeți: Am eșuat înainte, se pare că voi eșua din nou... Toate acele momente stânjenitoare prin care ai trecut, toate acele dureri și așteptări nesfârșite și inutile...

Eliberează -te de momentele tale trecute de glorie și de strălucire... Toate s-au dus acum... Nu se vor mai putea repeta în aceeași manieră niciodată... oameni, timpuri, context... toate sunt schimbătoare.. toate sunt în mișcare perpetuă...

Te poți ridica și străluci din nou... poate într-un fel diferit... nu poți ști care va fi drumul tău...

ELIBEREAZĂ-TE DE FOSTUL, DE VECHIUL TĂU EU!

DĂ-ȚI VOIE SĂ FII NIMENI... ASTFEL ÎNCÂT SĂ AI UN NOU ÎNCEPUT!

Eliberează -te !

Golește-ți vasul interior al emoțiilor, astfel încât să îl poți umple din nou, într - o stare de acceptare și de pace...


Acum ești LIBER să faci oricîte greșeli necesare ca să ÎȚI GĂSEȘETI CALEA ADEVĂRATĂ...

Ai putea să o găsești chiar azi și să mergi pe drumul tău pentru tot restul vieții....

Ar putea dura ani...
Nu te mai chinui...

Adu-ți aminte în această zi, chiar în acest moment SĂ TE BUCURI DE TINE ȘI SĂ TE ACCEPȚI AȘA CUM EȘTI!

Ai în față o viață de om ca să sculptezi din ființa ta o capodoperă eternă...

Photo by Andre Hunter on Unsplash

(ÎNCERC SĂ) MĂ GESTIONEZ CA FIIND CUVÂNTUL MEU

Sunt atât de multe domenii în viața ta pe care vrei să le îmbunătățești.

Printre acestea, presupun că aș putea identifica următoarele: sănătate, securitate financiară, timp liber pentru călătorii & distracție, timp pentru pasiunile tale, timp pentru familia ta, dragoste  - iubire, liniște și împăcare cu sine, împlinire personală...



Să vedem: din când în când, îți dai voie să respiri și să iei o pauză de la această listă nebună a lucrurilor (care nu îți place să le faci) care zilnic trebuie făcute, și atunci te gândești pentru câteva minute despre CE AR TREBUI SĂ FIE & CUM  ȚI-AR PLĂCEA SĂ ARATE VIAȚA TA.

Apoi ce faci?
Te întorci la îndatoririle tale zilnice și după ceva timp îți lași câteva clipe libere să îți dai seama că viața ta nu arată de loc așa cum ți-ai imaginat-o.

Și așa mai departe...


Ok...Hai să încercăm din nou!...

Respiră adânc și scrie o listă  - CUM VREI SĂ FII - nu ce trebuie să faci!

Scrie pe această listă domeniile de viață care te interesează, scrie cum ai vrea să arate fiecare dintre aceste domenii.


Primul pe listă ar trebui să fie SCOPUL TĂU (MAJOR) ÎN VIAȚĂ.

Nu contează cât de prostuț/naiv ar suna acesta, nu contează cât de nerezonabil, nu contează dacă știi sau nu cum îți vei atinge scopul, este lipsit de importanță dacă scopul tău este să transformi lumea, să o faci mai bună, să devii cel mai bun din profesia ta, să ajuți cât mai mulți oameni, sau pur și simplu să ai o grădină de trandafiri care să atingă perfecțiunea în frumusețe.

Dă-ți voie să alegi CEEA CE DOREȘTI CU ADEVĂRAT!

Următoarele articole pe lista ta ar trebui să fie alese din viața de zi cu zi, cum ar fi:

Vreau să fiu sănătos/sănătoasă, vreau să fiu în formă, vreau să slăbesc. sau... orice altceva, tu știi ce este important pentru tine.

Următorul articol pe listă: vreau să acord mai multă atenție anumitor aspecte.. enumeră-le tu...

Completează și termină de scris lista.

Încearcă să fii cât mai exact.

Numai și numai după ce ai terminat de scris lista, scrie CU LITERE URIAȘE, pe verso:

MĂ GESTIONEZ PE MINE ÎNSUMI/ÎNSĂMI CA FIIND PROPRIUL MEU CUVÂNT!


Promite-ți că vei face un pas în fiecare zi, fără excepție, către atingerea nivelului la care vrei să ajungi în fiecare dintre domeniile enumerate, și scrie această expresie în dreptul fiecărui domeniu:

De exemplu:

Vreau să fiu în formă în următorii 2 ani și să slăbesc 10 kilograme - Îmi promit să fac exerciții 1 minut în fiecare zi.


" Fie ca rafinarea si imbunatatirea vietii tale sa te tina atat de ocupat incat sa nu mai ai timp pentru a ii critica pe ceilalti" - H. Jackson Brown Jr.

Aș mai adăuga ceva frazei de mai sus ( fie ca cizelarea și îmbunătățirea vieții tale să te țină atât de ocupat încît să îți rămână prea puțin timp pentru a îi critica pe alții):

... ASTFEL ÎNCÂT SĂ ÎȚI RĂMÂNĂ PREA PUȚIN TIMP SĂ TE MAI CRITICI, ÎN LOC SĂ TE ÎNȚELEGI & SĂ TE ÎNCURAJEZI!

Vei fi TENTAT SĂ ÎȚI ÎNCALCI PROPRIA PROMISIUNE.


Următoarea expresie va fi garanția că nu îți vei încălca promisiunea făcută ție însuți/însăți:

MĂ GESTIONEZ CA FIIND CUVÂNTUL MEU!

Asta înseamnă că nu îmi încalc promisiunile!

 ȘI ACESTA SUNT EU!

Înseamnă că îmi respect și îmi urmez alegerile pe care le-am făcut, deciziile pe care le-am luat.


Înseamnă că de fiecare dată când mă surprind că sunt pe punctul de a renunța/ceda și de a îmi încălca promisiunea, concepută de mine, jurată de mine mie însumi/însămi, tot ce am de făcut este să rostesc aceste cuvinte:

CINE SUNT EU SUNT CUVÂNTUL MEU!

ȘI ACESTA SUNT EU!

Încearcă!

Vei descoperi că EȘTI CAPABIL/CAPABILĂ DE LUCRURI UIMITOARE!

REZULTATELE VOR FI EXCEPȚIONALE!

Tot ce trebuie să faci este să PERSEVEREZI.

În fiecare zi.

Fără excepție.

Succes!

Photo by Ugo Mendes Donelli on Unsplash

ADEVĂRUL TE VA ELIBERA

''Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.'' - Sfânta Evanghelie după Ioan.

Nu te poți minți și nu poți minți la nesfârșit.

Vei simți impostura în care trăiești, vei simți amăgirea pe care ți-o livrezi zilnic cum se vor transforma într-un val uriaș, care te va lovi cu putere, te va răsuci în turbionul lui până vei simți că te îneci, și atunci, pentru a îți salva viața , cu un efort disperat te vei smulge din capcana letală, te vei ridica deasupra valului nimicitor și adevărul va țâșni din gura ta dornică de aerul eliberării, în strigătul cathartic: ȘTIU CINE SUNT!.

Și atunci vei avea curajul să rostești adevărul despre tine. 

Când vei reuși să îți spui adevărul despre tine, vei reuși să te vezi în adevărata lumină. 

Adevărul are un preț. Teribil, în multe cazuri. Pentru că adevărul, de cele mai multe ori doare. Insuportabil. Te poate marca pe viață, dacă nu ai curajul să accepți puterea lui transformatoare și să-l convertești în energie vitală și catalizator pentru recunoașterea, crearea, sau re-crearea identității tale adevărate, pe care o vei cunoaște sau o vei construi/reconstrui.

Iar adevărul despre tine te va durea, cu siguranță. Mai mult decât adevărul despre ceilalți. Deoarece ai avut șansa atâția ani să-l cunoști și să ți-l asumi, să-l lași să te schimbe și să te ghideze.

Adevărul va arunca o lumină crudă asupra ta. Nu vor fi umbre, nu va fi nici un artistic clarobscur care să îți îndulcească percepția, nu vei putea să te ascunzi. 

Vei fi gol. Îți va fi rușine, te vei teme, vei fi speriat.

Până îți vei accepta, până îți vei iubi goliciunea și imperfecțiunea.

Aceasta va fi  percepția ințială a darului divin al adevărului,  prima dată când ești dispus să mergi până la capat. 

Nu îți va plăcea ce vei vedea. Pentru că doar la ceilalți vezi, confortabil, din exterior, ceea ce la tine refuzi să privești. 

Asta pentru că până în acel moment nu ai fost dispus să mergi până la capat. 

Încerci să te cosmetizezi. Te fardezi și te pudrezi cu jumătăți de adevăr, cu justificări și scuze credibile. Te învălui în mantia rezonabilului și falsei echități. 

Îți mai adaugi câteva calități, îți maschezi cu ingeniozitate acele părți din tine care nu vrei să fie aflate. 

Nici măcar de tine. 

Pentru că vrei să îți păstrezi imaginea de om valoros, de om frumos, drept, cinstit, corect. 

Dacă ai reușit să îți creezi această imagine. 

Sau poate vrei să începi să ți-o construiești acum. 

Poate chiar ești unul dintre acei oameni care sunt, prin natura lor, prin personalitatea lor, prin faptele, prin acțiunile lor, prin modul lor de a gândi și modul lor de a fi, prin comportamentul lor, oameni frumoși, drepți, cinstiți și corecți. 

Chiar dacă ești acel om, oricum ai greșit grav. Oricum ai rănit, ai înșelat așteptări, ai manipulat, ai dezamăgit, ai disimulat, ai mințit și ai făcut rău. 

Și cea mai chinuită victimă ai fost chiar tu. Poate ai reușit să fii adevăr cu ceilalți, și toate aceste rele le-ai îndreptat împotriva ta. 

Este în natura umană. Nu poți decât tinde către aceste valori. Nu le poți fi în totalitate. Poți să fii însă ADEVĂR.

Veritas vos liberabit ( The truth will set you free) (Adevarul te va elibera)

Dacă nu poți rosti adevărul până la capat, cu glas tare, ție și/sau celorlalți - și în unele cazuri, ar fi devastator, ar elibera în totalitate, dar poate ar și distruge în totalitate - , poți face însă un alt pas care te va elibera, cu siguranță: 

ȘOPTEȘTE-ȚI ADEVĂRUL, CUNOAȘTE-L ȘI ACȚIONEAZĂ ÎN CONFORMITATE CU EL!

VEI SCHIMBA VIEȚI, ȘI ÎN PRIMUL RÂND A TA. 

Vei avea, în sfârșit, curajul să te ierți și să ierți. 

Vei avea, în sfârșit, curajul să înțelegi și toleranța față de intenția adevărului, care este deturnat de la implementarea lui, și înțelepciunea dozării adevărului administrat celuilalt în limitele fine și productive ale diplomației, concomitent cu auto - administrarea periodică de doze șoc de adevăr pentru tine. 

DUPĂ CE TE VEI FI ELIBERAT, FII ADEVĂRAT CU TINE ȘI NU TE MAI LĂSA NICIODATĂ ÎNLĂNȚUIT ÎN SCLAVIA LIPSEI ADEVĂRULUI!

FII CU ADEVĂRAT  LIBER, TRĂIEȘTE LIBER ȘI OFERĂ CU GENEROZITATE LIBERTATE ȘI ADEVĂR, PRIN CINE EȘTI, CELORLALȚI!

Photo by Bruno van der Kraan on Unsplash

INTEGRITATE

Busola care îți va arăta drumul corect, atunci când te simți rătăcit, atunci când ești pe cale să îți pierzi calea, atunci când nu mai știi care este direcția corectă, când ești confuz și frustrat, busola care te va ajuta să ajungi la destinația ta, acea busolă care îți arată întotdeauna nordul integrității, acea busolă să nu o pierzi și să nu o ignori niciodată.

 INTEGRITATEA este să îți alegi gândurile și acțiunile bazându-te pe valori mai degrabă decât pe câștiguri personale.

A fi integru înseamnă a fi întreg. A fi complet. 

 Fii tu însuți!  -  Respectă-ți adevărul propriei identități - în sensul de a fi integru față de tine însuți, de a ști și de îți spune adevărul despre tine însuți, de a nu te amăgi.

Acesta este sensul pe care îl aleg din acest îndemn, deși contextul din piesa lui Shakespeare, Hamlet, este diferit: Polonius își sfătuiește ipocrit fiul, Laertes, să '' fie adevărat'' cu el însuși, astfel încât urmarea să fie, astfel cum noaptea urmează zilei, că nu va mai putea fi '' fals'' cu nici un alt om. 

Sensul pe care Polonius îl dă acestei afirmații este ca fiul lui să își urmeze interesul, obținerea celor mai avantajoase rezultate pentru el și evitarea acțiunilor care sunt dezavantajoase pentru imaginea lui, care îi strică imaginea și percepția publică, cum ar fi să împrumute bani de la alții, să împrumute pe alții, să aibă relații cu femei de o condiție și moralitate îndoielnică. 

Cel care dă acest sfat, Polonius, este însă opusul îndemnului său: își manipulează fiul, îl controlează, minte, înșală, spionează, concepe intrigi, face uz de arta malefică a disimulării și falsei promovări a virtuților sale (inexistente în realitate), pentru a își masca intenția adevărată de a își proteja interesele sale născute din invidie, lăcomie, răutate și sete de putere, face orice mai puțin să fie integru față de el însuși și față de ceilalți, acțiuni care vor conduce la un sfârșit tragic pentru el, pentru fiul lui, Laertes și pentru fiica lui, Ophelia.)

" Integritatea este să faci lucrul corect, lucrul care trebuie făcut, chiar atunci când nu este nimeni care să te vadă." - C.S. Lewis

Dacă reușești să fii integru cu tine însuți, vei fi integru și cu ceilalți. 

Înțelepciunea este să știi care este calea corectă pe care să o urmezi, Integritatea este să urmezi acea cale.

De cele mai multe ori calea corectă de urmat nu este cea mai ușoară. 

De cele mai multe ori, deși deja ți-a fost destul de greu să decizi care este calea corectă de urmat, este mult mai greu să te și hotărăști cu adevărat să urmezi acea cale, și mult mai dificil decât să urmezi efectiv calea aleasă este să nu cedezi tentației de a renunța, să nu alegi facilul și confortul în locul integrității și perseverenței în integritatea ta. 

Balanța Integrității:
RESPECT: empatie, lipsa vinovăției/învinovățirii, stăpânire/autocontrol emoțional, spirit de umilință/modestie
RESPONSABILITATE: încredere în sine, îndeplinire a obligațiilor asumate, focalizare asupra imaginii de ansamblu, curaj.)

A crede/a simți  + A spune/ a gândi +  A face/ a acționa = INTEGRITATE

Atunci când ceea ce spui și gândești, când ceea ce crezi și simți, când ceea ce faci și cum acționezi se întrepătrund în perfectă armonie și devin un tot unitar, atunci reușești să fii integru, atunci reușești să devii integritate. 

Gândește-te de câte ori ai gândit și ai spus ceva, însă ai crezut și ai simțit diferit, sau ai făcut altceva decât ai spus și gândit, ai acționat în contra a ceea ce tu crezi și în contra a ceea ce tu simți, deși ai fi putut fi, gândi, spune și acționa în conformitate cu ceea ce tu însuți hotărâseși?

Ce impact a avut acest  comportament asupra ta și asupra celorlalți? 

Ai fost mulțumit de tine sau dezamăgit? I-ai întristat pe ceilalți? Le-ai înșelat așteptările? Care crezi că a fost cauza? 

Nu a fost oare lipsa de integritate, în primul rând față de tine? 

Poți alege acum o altă cale, un alt drum: 

"Să ai curajul să spui nu. Să ai curajul să înfrunți adevărul/ să stai față în față cu adevărul. Să faci lucrul corect, pentru că este corect. Toate acestea sunt cheile magice pentru o viață trăită cu integritate."  - W. Clement Stone

Photo by Ahmed Zayan on Unsplash

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Dacă viața ta s-ar sfârși mâine, vei fi trăit o viață care să conteze cu adevărat? 

Un exercițiu interesant este să îți imaginezi dacă mâine nu ai mai fi, câți oameni ar veni la ceremonialul tău final...

Ce ar spune despre tine, care ar fi amintirea ta, câți ar spune lucruri frumoase despre tine și câți nu?

Din când în când ar putea fi oportun să ne gândim ce lăsăm în urma noastră...

De câte ori am reușit să fim generoși? De câte ori am putut ierta? De câte ori am încercat sau am reușit să facem bine?

Cât de mult ne-am implicat, cât de mult am ajutat, cât de mult am contribuit?

Cât de mult rău am făcut, cu voie sau fără de voie, cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul?

Câți oameni am jignit? Cât de grav i-am umilit și devalorizat? Oare au reușit să ne ierte sau rănile au fost atât de adânci încât dispariția noastră nu le va aduce pe chip nici o reacție, poate cel mult o tresărire indiferentă?

Cât și cum vom trăi în memoria afectivă a celorlalți?

Care este moștenirea noastră?

Și noi, noi am reușit oare să ne fi trăit viața pe care ne-o dorisem? Am reușit oare să oferim și celorlalți viața pe care și-au dorit-o?

Câte regrete avem dacă azi ar fi ultima zi? Cât de mult ne-am mai supăra pentru lucruri mărunte, atât de neînsemnate? 

Oare nu am fi avizi să ne bucurăm de fiecare clipă, oare nu am îndrăzni mai mult, oare nu am fi mai deschiși, mai liberi și mai frumoși? 

Oamenii care au fost în situația de a simți acest prag, între a fi și a nu fi, cât de mult s-au schimbat, cât de diferit au privit viața lor și oamenii... Cât de recunoscători au fost apoi pentru fiecare zi, cât de intens și-au trăiat viața după acel moment critic...

Este nevoie de un astfel de șoc ca să ne reinventăm? 

Este atât de scurt timpul pe care-l avem pe pământ... atât de scurt... atât de efemer și de fragil...

Dacă ne-am trăi viața azi ca și cum ziua de azi ar fi ultima... Am avea în permanență în fața noastră responsabilitatea unei vieți frumoase, intense și bune... 

Mult timp m-a înspăimântat prima parte a acestei afirmații: '' Trăiește-ți ziua de azi ca și când ar fi ultima '', această afirmația din cartea lui Og Mandino - "Cel mai celebru vânzător din lume", pentru că simți cum te cuprinde panica în momentul în care la începutul zilei ai gândi că ar putea fi ultima. 

Partea a doua a afirmației este însă o încununare a acestei înțelepciuni, este o liniștire eliberatoare și o răsuflare ușurată de mulțumire: '' Dacă totuși nu a fost ultima ta zi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru încă o zi din viața ta și bucură-te din suflet! '' 

Cum vei fi ținut minte? 

Cum îți pregătești posteritatea? Vei fi doar un fir de praf spulberat de vârtejul vieții printre atâtea alte fire de praf? 

Sau vei trăi mai departe prin oameni? Cuvintele tale, faptele tale, iubirea ta, pasiunea ta, influența ta, benefică sau distrugătoare, vor rămâne, vor dăinui? 

Gândește: 

CUM VEI FI ȚINUT MINTE?

Photo by sarandy westfall on Unsplash

UN MINUT

Vrei să ai rezultate diferite? Încearcă ceva diferit. 

Poți să schimbi rezultatele, dacă umbli în primul rând la obiceiuri. 

Unul dintre primele obiceiuri pe care poți să îl schimbi este obiceiul de a amâna. Orice. Doar sunt atât de multe lucruri pe care vrei să le faci, atât de multe lucruri pe care ți le dorești. Lucruri care au o însemnătate diferită pentru tine. 

Dar pe care le amâni. Chiar dacă nu sunt atât de importante - deși poate minimizezi lucrurile cu adevărat importante și te faci că nu le vezi, cât de mult ți le dorești - totuși simți și știi că ar trebui să le faci. 

Acest obicei cu o putere atât de insidioasă - amânarea - câștigă de atât de multe ori, exploatând o slăbiciune foarte mare a ta: '' este greu; nu am chef acum; mi-e lene; mai târziu, poate; etc. '' . 

Cineva - respectiv o parte din tine - te convinge, spunându-ți: '' lasă, ne apucăm/te apuci de mâine'' , '' nu e nici o grabă'' , '' hai, că acum ești obosit, și oricum nu e neapărat necesar '' , '' mai fumăm o țigară și mai vedem'' , '' m-am săturat de acest ''trebuie '' , vreau să mai fac și ce am chef, când și cum îmi vine '' și lista este de o inventivitate uimitoare, inepuizabilă. 

Cineva - respectiv o altă parte din tine- poată să îți spună: '' hai să încercăm, hai să începem. Un minut. Atât. Acum. '' 

Tot ce ai de făcut este să înlocuiești oricare din conversațiile generate de obiceiul de a amâna, cu aceea descrisă mai sus, generată de obiceiul de A ÎNCEPE ACUM, și de a MENȚINE ACȚIUNEA RESPECTIVĂ TIMP DE UN MINUT. 

Dacă vrei rezultate diferite, trebuie să conștientizezi că totul în jurul tău este guvernat de negociere și manipulare. 

Acestea sunt principiile fundamentale de funcționare a minții umane. 

Dacă vrei rezultate diferite, trebuie să negociezi cu tine însuți, să te manipulezi și să câștigi. 

Știu că nu este tocmai fair- play, dar regulile de funcționare a acestei negocieri interne sunt imuabile. Nu le înțelegi, nu le respecți, nu le aplici în avantajul tău, pierzi. 

Trebuie să deturnezi acest truc de a promite și de a încălca promisiunea în favoarea ta. 

Vei vedea că întotdeauna, dacă vei reuși să câștigi negocierea și tu să te crezi că acțiunea respectivă va dura decât un minut, acel cineva care tot timpul te convinge să nu începi nici măcar pentru o secundă - nu mai vorbim de un minut - va fi de acord de fiecare dată: '' decât un minut? Fără probleme'' . 

Vei vedea, de asemenea, că de fiecare dată - fără excepție - vei depăși acel minut, chiar și cu o secundă. În timp, surpriza va fi foarte plăcută. Acel minut se va transforma în 2, în 3, în 10 minute, într-o oră, în luni, în ani. 

Peste Y ani, începând din acest moment, în loc să te uiți în spate, cum faci acum, și să spui: '' Iar a mai trecut un an... De câte ori am zis că... și că... '' , sau '' Dacă acum x ani aș fi făcut y sau z, acum .... '' sau '' de câte ori m-am apucat de x sau de y și m-am lăsat, și iar am reluat și iar am renunțat... '' vei spune:

ÎN ZIUA X, ACUM Y ANI, AM HOTĂRÂT CA ÎN FIECARE ZI, TIMP DE UN MINUT, SĂ FAC Z LUCRU, SAU SĂ GÂNDESC W, SAU SĂ ACȚIONEZ ÎN FELUL N. AU TRECUT Y ANI ȘI IATĂ UNDE AM AJUNS, DATORITĂ UNUI SIMPLU MINUT ...

Photo by Matt Lamers on Unsplash

Plăcerea bârfei - geneza zvonului

Pe cine mai disecăm azi? Pe cine mai analizăm și cui îi găsim cu maximă satisfacție cât mai multe greșeli, defecte, eșecuri?

Pe cine mai învinuim azi și deasupra cui ne ridicăm cu dispreț suveran? 

Pe cine mai băgăm azi în malaxorul comentariilor malițioase și pentru cine mai găsim azi soluții atât de simple la problemele pe care le are, reale sau imaginare, pentru că noi știm, evident mai bine decât el, mai bine decât ea, de ce are nevoie, unde a procedat eronat și de ce a ajuns unde a ajuns? 

Se aude că ... Se spune că ... Se zice că... Se zvonește că .... - toate sunt verbe impersonale, pentru că veninul din limbă trebuie dispersat în viața altor persoane, prin plăcerea bârfei, altfel generatorul zvonului s-ar îneca în propria otravă. 

Intensitatea răutății este dublată de perversitatea lașității prin care este livrată bârfa inițială sub anonimatul sursei, justificarea cea mai facilă ascunzându-se în spatele ipocritei griji pentru verosimilitatea a ceea ce urmează să debiteze apoi precicipat, într-o lacomă frenezie a detaliilor:

'' Acum nu știu dacă este adevărat, știi cum e lumea - vorbește - ( și aici începe să se pună la adăpost, că nici el/ea măcar nu crede de fapt, în totalitate, dar...) , nu îl/o cunosc prea bine, ne-am întâlnit de câteva ori (aici poate adăuga, pentru a da bine, două - trei calități, inventate pe loc, pentru a se delimita, chipurile, de ce va urma) și eu am fost suprins/ă, nu aș fi crezut ( încă își pregătească terenul...) dar știi ce se aude despre X? '' - abia acum se dezlănțuie și tempo-ul ezitant de la începutul conversației se transformă într-o pledoarie orchestrată impecabil, în cele mai mici detalii, într-o acuzare intransigentă - nu mai sunt scuze, nu mai sunt motive de clemență și nici circumstanțe atenunate - înverșunarea crește, persoana care face subiectul povestirii se transformă parcă în cel mai teribil dușman, cel mai periculos adversar al povestitorului - a greșit, e vinovat - să plătească!

Și așa începe denigrarea unei persoane - o bârfă ''nevinovată'' - '' Ce am spus? Discutam și noi...'', un zvon vag - '' Parcă am auzi și eu ceva...'' - o încurajare timidă '' Se poate - mai știi?'' și în curând imaginea persoanei ajunge să fie tăvălită și murdărită de guri mârșave cu cele mai absurde și dureroase minciuni. 

La fel ca un banc, spus de fiecare dată altfel, interpretat diferit, căruia i se adaugă un cuvânt sau un personaj pe care povestitorul îl găsește mai amuzant sau ca având un impact mai puternic - bârfa, această plagă devastatoare, este o creație colectivă, o creație de care cei care au inventat-o ajung să se atașeze foarte puternic, care este îmbogătiță și rafinată cu detalii cât mai credibile și justificări cât mai solide. 

Doamne ferește ca cineva să ia apărarea persoanei în cauză: '' Nu cred, de unde știi tu? '', '' X este un om de calitate, nu ar face asta'' sau, mai grav : '' Este prietenul/prietena mea, și nu voi lua parte la asemenea discuții. Dacă ai ceva să îi spui, sau dacă vrei să îl comentezi, spune-i-o în față. Nu este prezent, pentru a se putea apăra. Nu mi se pare corect.'' 

Apărătorul va intra în gura haitei: '' Dar ce te interesează pe tine? Știi tu mai bine ca noi? '' - și argumentele care susțin povestea otrăvită vor începe să se  rostogolească într-o avalanșă uriașă care îl va năuci, îl va intimida, și de cele mai multe ori, se va retrage discret. Data viitoare mai bine să își țină gură. Până la urmă nu este vorba despre el/ea, nu? 

Poate nu acum. 

Ce mi se pare fascinant este profilul persoanei care generează zvonul inițial. De cele mai multe ori o astfel de persoană folosește inconștient unul dintre cele mai cunoscute mecaniseme de apărare împotriva dezvoltării angoasei în relație cu exigențele pulsionale ale sinelui: proiecția. 

Spiritul critic exagerat față de defectele și acțiunile altora ascunde de fapt atribuirea propriilor înclinații și trăsături de caracter acestor persoane. 

Inventatorul bârfei se proiectează de fapt pe sine asupra altora în povestea lui/ei. Este un fel de lup moralist, care găsește o plăcere deosebită în a-și acuza propriile victime, după ce le-a sfâșiat. 

În plus este ușor de constatat că o astfel de persoană nu se va simți niciodată vinovată de nimic, pentru că sentimentul de vină îl proiectează întotdeauna asupra victimelor sale. 

Pasiunea cu care vorbește îi trădează dorința secretă de a fi fost el/ea în centrul poveștii, să facă lucruri care îi par interzise, de neatins și îl/o frustrează teribil sau să ajungă în poziții pe care niciodată nu le va atinge, pentru că este prea mic/mică, prea lipsit/ă de valoare, viziune sau integritate. 

Data viitoare când ne pregătim să intrăm în acest joc al bârfei și zvonului malefic, să mai  reflectăm puțin:)

Photo by Ben White on Unsplash

Folosește timpul, nu îl irosi! Pregătește-te!

"Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu te lăsa prins în capcana dogmatică - care este a trăi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară. Și cel mai imporant, să ai curajul de a îți urma inima și intuiția. Cumva ele știu deja ce vrei cu adevărat să devii." - Steve Jobs.

Indiferent că ești dispus să investești în tine sau nu, zilele oricum trec. Poți să gândești că am tot timpul din lume, de ce să fac un efort suplimentar azi? De ce să investesc in viitorul meu neapărat azi? De ce nu mâine? De ce azi, dacă nu am chef, dacă mi-e lene, dacă nu mă simt prea bine, dacă nu sunt presat - mai e suficient timp până la evenimentul respectiv, care este într-adevăr important pentru mine - de ce să mă forțez azi, de ce să nu mai dorm puțin, de ce să nu mă mai uit puțin la televizor - să mai știu și eu ce se mai întâmplă în lume, să fiu la curent cu știrile, sau - azi e filmul acela care îmi place și serialul după care sunt înnebunit... 

De ce n-am mai sta puțin de vorbă, mai dă-le încolo de muncă și de studiu, și iar muncă și iar disciplină și iar privațiuni... 

Avem tendința de a amâna prioritățile, de a amâna să ne apucăm de ce știm că trebuie făcut...

E de înțeles: căutăm confortul și lejeritatea. Evident că este mult mai plăcut și mai tentant să alegi lucrurile care îți fac plăcere, să încerci să te eschizevi de la sarcini pe care deși știi că nu le vei putea evita, îți tot spui că nu se întâmplă nimic dacă le eludezi măcar puțin. 

Este normal să încerci să te mai și menajezi, mai ales după o perioadă îndelungată de efort susținut. 

Este în regulă să îți dorești liniște, relaxare și evitarea oricărei provocări, cel puțin pentru o perioadă. 

Este firesc să îți asculți și acel glas care vrea o pauză după munca zilnică fizică și intelectuală, care adunată în ani și ani de zile ți-a cam slăbit rezistența la stres. 

Însă abordarea tuturor acestor lucruri este ingredientul secret care determină diferența între un om de succes și un om care nu (mai ) cunoaște succesul. 

Și nu mă refer decât la succes financiar sau profesional. Mă refer la orice tip de reușită. 

Chiar și atunci când ai fost suficient de norocos sau suficient de perseverent pentru a îți crea norocul de a face ce te pasionează cu adevărat, ce te definește și împlinește, chiar și în această ideală situație, când ceea ce faci este pură plăcere și intensă dedicație, fără să simți că muncești, chiar dacă te afli într-o căutare spirituală și într-o călătorie de descoperire a sinelui, chiar dacă te-ai detașat și ai ales o altă cale, chiar dacă te-ai izolat de lume, în orice situație, șansa timpului care ți-a fost dat să îl trăiești în această viață nu trebuie irosită. 

Nu este un îndemn către crearea unei dependențe compulsive de muncă, nu preamăresc cultura workaholic, nici ignorarea, neglijarea relaționării cu persoanele importante din viața ta, nici obsesia devoratoare de a reuși și eliminarea bucuriilor simple ale vieții.

Nu, cu siguranță nu. Arta de a trăi este o artă complexă, rafinată, elegantă. Este o provocare perpetuă, ca viața însăși. 

Arta de a trăi înseamnă echilibru în toate ariile, în toate segmentele vieții tale. Înseamnă și răbdare și pasiune, înseamnă și concentrare, efort, dar și viziune și imaginație, înseamnă iubire și înțelegere, toleranță și compasiune, dar înseamnă și fermitate, curaj și a lupta lupta cea dreaptă, este provocarea descoperii legendei personale care prespupune simultan și găsirea timpului pentru a te bucura de frumusețea călătoriei, a evenimentelor și găsirea liniștii în momentele cheie: războinicul luminii știe când să accepte înfruntarea, când să o evite, și când să iubească, renunțând pentru o perioadă la armele sale. 

Timpul însă nu te iartă. Îți poate fi cel mai dedicat aliat sau cel mai aprig, cel mai încrâncenat dușman. 

În fiecare zi din viața ta sunt ore care excedă lui '' trebuie'' , '' obligatoriu '', sunt ore care nu intră sub incidența inexorabilului. 

Reflectează, gândește profund și în detaliu, analizează atent și responsabil, cântărește bine și îndelung înainte de a face o alegere. 

Alegerea pe care o vei face referitoare la acest timp al fiecărei zile îți va influența decisiv evoluția viitorului tău. 

Iar cea mai bună investiție a acestui timp este în PREGĂTIRE. 

Viața te va lua de foarte multe ori prin surprindere. Este natura ei imanentă și inefabilă. Este ceea ce o fac unică și captivantă. 

Atunci când ești luat prin surprindere pentru prima dată, nu ai decât să încerci să faci față cât mai bine situației. 

Însă întotdeauna, ce s-a întâmplat o dată, se va întâmpla și a doua oară. 

Și atunci trebuie să fii pregătit. 

Viața este un profesor excepțional, foarte exigent însă, imparțial și dur, foarte dur. 

Fiecare lecție pe care ți-o predă trebuie învățată pe loc și însușită temeinic. Nu ai niciodată șansa unui punct din oficiu, măcar, la examenele pe care va trebui să le susții constant. 

Iar dacă a doua oară nu ești pregătit, nu încerca să dai vina pe altcineva. SINGURUL RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA EȘTI TU. 

Folosește timpul! Pregătește-te! 

Pregătește-te pentru orice!

Analizează-ți cu atenție trecutul, examenele lui, reușitele și eșecurile, greșelile și oportunitățile irosite. 

Nu le lăsa să te definească! 

Bucură-te de șansa oferită prin aceste evenimente de a te pregăti pentru următoarea provocare. 

Privește-te cu sinceritate și curaj, identifică-ți punctele slabe, indentifică domeniile care nu funcționează în viața ta și lucrează în fiecare zi să le îmbunătățești!

Antrenează-te pentru viață și investește permanent în tine!

Aceste ore ale fiecărei zile sunt magice! Folosește-le din plin! Următorul examen îl vei promova magna cum laudae, astfel!

FOLOSEȘTE TIMPUL, NU ÎL IROSI! PREGĂTEȘTE-TE!

Photo by Ben White on Unsplash

Albert Einstein: Cum văd eu lumea?!...O considerație profană asupra cauzalității personale interogative

" Cred ca tot ce facem si traim are propria sa cauzalitate; este bine, totusi, ca nu putem vedea prin aceasta cauzalitate" - Albert Einstein

Pentru ce trăiesc? 

De ce fac ceea ce fac? 

Îmi este dat, pot să înțeleg? 

Îmi aduce cu adevărat mulțumirea vizată? 

Cum să procedez să fiu mulțumit/ă de mine însumi/însămi? 

Cum să fac? Care este rețeta infailibilă? 

Pot să fiu fericit sau măcar pot să am o stare de bine, chiar dacă nu sunt mulțumit cu cine sunt sau cine aș putea fi, cu ce pot face, cu ce am făcut, cu ce aș fi putut face, cu ce mai am încă șansa să fac, sau provocarea atât de eluzivă a unui plus adițional peste ce mi-a adus satisfacție majoră, mie și celorlați până acum este un joc aleatoriu pe care nu mă hotărăsc dacă vreau să îl aleg? 

Este determinism sau atât de ironizatul de către Einstein '' indeterminism"?

Cât pot să cunosc și când? Pot să fiu sigur? 

Einstein, pe măsura ce înainta în vârstă și trecea prin schimbări majore - într-o evoluție genială - cauzate atât de traseul personal, cât și de evenimentele politice și sociale ale timpului său, își retracta parțial, rafina și modifica idei extrem de valoroase, unice, inovatoare, ale tinereții sale.

De ce această întrebare de debut, având în centru MULȚUMIREA DE SINE, STAREA DE PACE INTERIOARĂ, DE SIGURANȚĂ A CĂII ALESE? 

Pentru că aceasta este UNA dintre cele mai importante întrebări, în viziunea mea. 

Care este CAUZA? 

CAUZA A TOT CE SUNT, AM FOST SAU VOI FI? 

Care este nivelul real la care mă aflu? În sensul evaluării corecte, exacte, a capacității mele de cunoaștere, analiză și evaluare cu acribie epistemologică? 

Pe măsură ce citeam această carte - Albert Einstein - Cum văd eu lumea, raportându-mă în mod special la un anumit pasaj, mi-a apărut în minte o întrebare, care cred că este extrem de relevantă pentru a răspunde, la rândul ei, întrebărilor de mai sus. Nu voi enunța întrebarea. Vă las să alegeți varianta pe care o considerați oportună, să o personalizați și apoi să reflectați câteva minute asupra problemei create și asupra posibilelor rezultate: 

'' În primul rând, cred că neînțelegerile care se întâlnesc în problema cauzalității se datorează în bună parte formulării prea rudimentare a principiului cauzalității, aflată în circulație până în prezent. Când Aristotel și scolasticii au definit ceea ce înțelegeau ei prin cauză, ideea de EXPERIMENT OBIECTIV ÎN SENS ȘTIINȚIFIC nu apăruse încă. Așa că ei s-au mulțumit cu definirea CONCEPTULUI METAFIZIC DE CAUZĂ. Același lucru este adevărat despre Kant. Newton pare însă a-și fi dat seama că această formulare preștiințifică a principiului cauzal avea să se dovedească insuficientă  în fizica modernă. Și el s-a MULȚUMIT să descrie ORDINEA REGULATĂ în care se petrec evenimentele în natură și să construiască sinteza sa pe bază de LEGI MATEMATICE. În ce mă privește, cred că EVENIMENTELE din natură sunt CONTROLATE de legi mult mai stricte și mai inflexibile ( closely binding) decât ne închipuim astăzi când spunem că un EVENIMENT este CAUZA ALTUI EVENIMENT. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece înăuntrul unei secțiuni temporale, fiind RUPT de procesul întreg. Această aplicare grosso modo a principiului cauzal este cât se poate de SUPERFICIALĂ. 

Suntem ca un COPIL care JUDECĂ UN POEM după rimă, neștiind nimic despre structura ritmică. 

Sau ca un ÎNVĂȚĂCEL la PIAN, care abia izbutește să lege o notă de cea imediat anterioară sau următoare. 

Până la un punct, aceasta POATE SĂ FIE FOARTE BINE când avem de-a face cu compoziții foarte simple și primitive; DAR NU MAI MERGE ÎN INTERPRETAREA UNEI FUGI DE BACH. 

Fizica cuantică ne-a adus în față PROCESE FOARTE COMPLEXE și, pentru a le putea înțelege, trebuie să LĂRGIM ȘI SĂ MAI RAFINĂM CONCEPTUL NOSTRU DE CAUZALITATE.''

Photo by Andrii Leonov on Unsplash

Să râzi cu ochii larg deschiși...

"Cunoașterea/Iluminarea spirituală, bucuria și pacea nu îți pot fi date de către altcineva. Izvorul (fericirii) se afla în interiorul tău." Thich Nhat Hanh

Sunt momente în viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, când simți o energie debordantă, care te cuprinde, care țâșnește de undeva, din interioul tău, care te învăluie și te inundă într-o mare de bucurie și de poftă de viață, când zâmbești din tot sufletul, când râzi cu ochii larg deschiși și ai îmbrățișa toată lumea și ai cuprinde toată ființa lumii în inima ta. 

În astfel de momente simți nevoia să dansezi, să împărtășești fericirea ta cu ceilalți, să glumești și să fii năstrușnic cu ei, să îi încurajezi, să le spui că totul va fi bine, să fie încrezători, să fie optimiști, să fie luminoși. 

Simți că vrei să dai muzica tare, că vrei să fii plin de entuziasm, să sărbătorești miracolul vieții, să prețuiești clipa în fiecare atom al ei, să fii atât de mulțumit și recunoscător pentru minunea de viață care ți-a fost oferită. 

Sunt momente incredibile, pe care vrei să le imortalizezi într-un sentim de efuziune nestăpânită, să le păstrezi cu drag și cu tandrețe, pentru a le putea accesa tot timpul și pentru a îți aminti că ești dator să fii iubire și bucurie și exuberanță și dragoste și speranță și încredere și satisfacție...

Sunt momente în viață atât de speciale, încât nu ai voie să le strici cu nici un gând negativ, nu ai voie să permiți să fie pătate de nici o suferință, a ta sau a altora. 

Sunt momente atât de valoroase, încât ai dreptul să iei o pauză de la tot ce te poluează în jurul tău, de la tot ce este negativ, rău, nociv. 

Iar acest refuz a orice ar putea să îți taie impetuosul elan existențial este dreptul tău natural, este dreptul tău la fericire. 

Ai dreptul să speri, ai dreptul să ai o credință neclintită, ai dreptul să îți interpretezi partitura fericirii tale, nestingherit, public, transparent. 

Este imposibil să fii furios și să râzi în același timp. Furia și râsul se exclud reciproc și ai puterea să alegi între ele.

Ai dreptul să simți că totul se va ordona așa cum îți dorești, ai dreptul să zâmbești pentru că vezi că toate evenimentele din viața ta s-au aliniat ca un pluton disciplinat de planete pentru a îți desena constelația destinului tău împlinit. 

Pot exista astfel de zile perfecte în viața ta. 

Poți să începi o zi perfectă cu o cafea, o țigară ( sau nu), un creion și o coală de hârtie pe care să scrii cum va fi ziua ta perfectă, cum va fi viața ta fericită, ce vei dărui și ce vei primi, ce te va pasiona și ce vei crea, cât de mult vei iubi și vei ajuta, cât de mult vei fi prezent în viața celorlalți și cât de mult le vei permite să fie prezenți în viața ta...

Poți să continui să adaugi lucrurile și oamenii pentru care ești recunoscător în această dimineață. 

Poți să îți reînvii visurile și să le crezi posibile înainte de a fi prea târziu. 

Poți să admiri frumusețea gândirii și poezia sensibilă a adevărului exprimat în următoarele rânduri ale lui Octavian Paler: 

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren.. "

Poți să ai apoi o intuiție, o viziune a drumului pe care îl vei urma, a căii tale pe care vei păși cu siguranță, fără ezitare, indiferent cât de mult va dura. 

Și poți continua ducând această energie a zilei tale perfecte în toate orele care vor urma, indiferent ce se va întâmpla pe durata lor. 

Iar această energie să fie combustibilul care să te alimenteze pentru o viață întreagă. 

Poți să începi și să continui ziua perfectă absolut în orice modalitate. 

Pentru că atunci când vei avea această zi perfectă, acest moment de viață când simți că ești în aliniament cu întregul univers, orice altceva nu va mai fi decât un detaliu simpatic. 

Nu poți trăi cu adevărat, nu poți iubi cu adevărat decât nebunește: 

"Nu se poate iubi, cu adevărat, decât „nebuneşte"! 

A te bate cu morile de vânt făcând calcule, 

gândindu-te la riscul că poţi să pari ridicol, 

transformă sublimul în stupiditate." - Octavian Paler 

Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash

Prosperitate. Fericire. Cum?

Iti doresti sa fii prosper? Sa fii fericit? Cum obtii prosperitate si fericire?

  

Iti propun o cale. Nu e nevoie sa o crezi. Nici sa o aplici.

Poate o aplici deja, fara sa stii. Poate esti deja acolo – te bucuri de o viata buna, esti prosper si fericit.

Daca  o singura idee din ce iti voi impartasi iti face viata mai buna, ma declar multumit.

Eu am testat aceasta cale si functioneaza. Sper sa functioneze si pentru tine.

In esenta, nu asa ne dezvoltam si ducem o viata mai buna? Incercam ceva, apoi altceva. Ce functioneaza pastram, ce nu functioneaza indepartam.

Calea este inspirata de cartea lui Jim Rohn – “ 7 strategii pentru obtinerea bogatiei si fericii”.

Titlul original, in engleza: “7 Strategies for Wealth & Happiness: Power Ideas from America's Foremost Business Philosopher”.

Sunt idei de bun-simt, generate de o persoana pragmatica. Respecta legile fundamentale ale vietii si succesului.

Iata cele 7 strategii:

1.     Dezlantuie puterea scopurilor

(Ce ii motiveaza pe oameni; Cum sa iti stabilesti scopuri; Cum sa faci scopurile sa lucreze pentru tine)

2.     Cauta cunoasterea

(Calea catre intelepciune)

3.     Invata cum sa te schimbi

(Miracolul dezvoltarii personale)

4.     Controleaza-ti finantele

(Cum sa obtii independenta financiara)

5.     Stapaneste timpul

(Cum sa fii un manager al timpului iluminat)

6.     Inconjoara-te de castigatori

(Principiul asocierii)

7.     Invata arta de a trai bine

(Calatoria catre un stil de viata mai bogat; Ziua in care iti schimbi viata complet)

Sper sa iti fi dat cateva directii de reflectie si sa iti fi starnit curiozitatea.

Pe mine ma inspira  aceasta carte. Aplic ideile din ea, vad ce a functionat, observ ce nu a functionat si  o citesc din nou, cu mai multa atentie,  pentru o intelegere mai clara.

 3 ganduri de final:

- Intentia mea este de a iti starni curiozitatea si de iti provoca gandirea, emotiile si actiunile, pentru o viata mai buna; in acest sens, vreau sa iti fiu un companion de calatorie.

- Viata este o calatorie a descoperirii, asa ca merita sa explorezi acest mister; aceasta carte poate fi un ghid bun; aceste idei sunt nascute dintr-o profunda intelegere a mecanismelor de functionare a vietii.

- Daca acest articol te-a inspirat sa actionezi si sa obtii rezultate care te multumesc, da-mi, te rog, un semn.

Succes!

  

Photo by  Andrea Piacquadio on Pexels.com