FILOZOFII DE VIAȚĂ. EXEMPLE. ÎNTREBĂRI.

Cât de multe pot înțelege dinVIAȚĂ?

Pot înțelege viața? Dacă mă preocupă astfel de întrebări, de unde să încep?

Să încep prin a citi filozofie? Sunt atât de multe variante, atât de multe adevăruri axiomatice contradictorii... Nu cred că pot găsi răspunsul acolo.

Asta, dacă nu sunt filozof. Și nu sunt.

Sunt însă multe idei utile, interesante, surprinzătoare, sunt multe repere care te pot ajuta - este ironic, nu-i așa - să îți construiești o filozofie de viață.

Filozofia de viață - este întrucâtva redundant, pentru că filozofia înseamnă concepție generală, noțiuni și idei despre LUME, VIAȚĂ, REALITATE.

Există DUMNEZEU?

Da - răspunsul meu.

VISURILE pot deveni realitate?

Cheloo, pe care îl apreciez pentru inteligența, originalitate și curajul lui, spune: 

Orice vis devine realitate, daca esti tampit
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit.

Răspunsul meu: Da - visurile devin realitate. Contrar ideii aparent mizantrope din cele două versuri - mizantropism  care i-a fost aplicat ca etichetă pe nedrept de multe ori, eu cred doar că este crud de realist și un atent observator al naturii umane- idee care  în cele mai multe cazuri redă cu acuratețe o realitate crudă și tragică în același timp, nu în toate cazurile însă -  el este cel mai relevant contraexemplu: a visat ( bine, nu știu cum visează Cheloo, cred că mai exact ar fi și-a propus) să facă ce face de peste 20 de ani, a început imediat ce a știut ce vrea să facă și a făcut  acel lucru, pe care îl face foarte bine și în prezent. 

François Truffaut și-a găsit în cinema scăparea de o viață de familie nesatisfăcătoare, la vârsta fragedă de 8 ani.

Atunci a avut această minunată șansă în care cred și pe care o calific ca un reper esențial pentru filozofia de viață a unei persoane: REVELAȚIA.

Atunci a văzut primul film: Paradis Perdu (Paradise Lost).

Atunci a început OBSESIA lui: FILMUL. 

Chiulea frecvent de la școală și se strecura în cinematografe, pentru că nu avea bani de bilet. 

După ce a fost exmatriculat din mai multe școli, la vârsta de 14 ani a decis să se EDUCE singur. 

2 din SCOPURILE sale academice, începând din acel MOMENT DECISIV,  au fost să vadă 3 filme pe zi și să citească 3 cărți pe săptămână. 

DORINȚA OBSESIVĂ i-a determinat și HOTĂRÂREA FERMĂ referitor la CINE ESTE și CE VA FACE PENTRU TOT RESTUL VIEȚII. 

Este autorul teoriei autorului  ( auteur theory) - filmul reflectă viziunea creativă personală a regizorului, astfel încât, deși procesul producției unui film este un proces '' industrial '', vocea creativă a autorului trebuie să fie suficient de distinctă astfel încât să strălucească dincolo de interferențele întregului proces. 

Regizorul folosește astfel camera de luat vederi ca pe un instrument creativ, la fel cum scriitorul folosește penița. 

Lucrecia Martel este un regizor argentinian, lesbiană. Dacă o veți descoperi, veți descoperi și o viziune extrem de delicată, de fină, despre sufletul femeii, despre viața de zi cu zi, despre dorință, tristețe, conversație, credință, despre universul familiei și al sensibilității, provocărilor feminine, evadării, renunțării, speranței, dragostei și înstrăinării.

A studiat la Avellaneda Experimental (AVEX) , apoi la National Experimentation Filmmaking School (ENERC) în Buenos Aires. Pentru că universitatea ale cărei cursuri le urma a fost închisă din lipsă de fonduri, a decis să se EDUCE singură: '' Am văzut filme, am citit cărți, am scris. Am fost o MINTE LIBERĂ, pentru că  A TREBUIT SĂ FIU.''

Dacă v-am stârnit curiozitatea, citiți despre ei și vedeți-le filmele.

Truffaut: Les Quatre Cents Coups, La femme d'à côté - primul și penultimul film.

Martel: La Cienaga, La Nina Santa, La Mujer sin Cabeza.

Mike Tyson s-a născut în Brooklyn, New York. Până la vârsta de 13 ani, crescând într-un cartier cu o rată a criminalității foarte crescută, fusese arestat de 38 de  ori. Prima lui luptă a fost un un adolescent mai mare decât el, care îi maltratase un porumbel.

Motivele principale ale confruntărilor în care se arunca fără ezitare erau vocea lui pițigăiată și bâlbâiala/gângăveala lui. 

După ce a fost descoperit de un consilier pentru centrele pentru minori, fost boxer, care i-a remarcat talentul și abiltățile native, a devenit cel mai tânăr campion din istoria boxului, la 20 de ani, neegalat vreodată, la categoria grea, pentru versiunile  WBC, WBA și IBF. 

Într-un film - documentar HBO despre viața lui, țin minte cum Mike relata că la o vârstă foarte fragedă se uita TOATĂ ZIUA la meciuri de box, studiind cu PASIUNE și DEDICAȚIE TOTALĂ fiecare mișcare a marilor glorii ale boxului din trecut.


ÎN FIECARE ZI. TOATĂ ZIUA. 

Antonio Banderas își dorea să devină fotbalist profesionist, dar visul lui a fost spulberat când, la vârsta de 14 ani, și-a rupt piciorul.

Cariera de actor a început la 19 ani, când lucra într-un mic teatru. 

A câștigat notorietate printr-o serie de filme al căror regizor a fost Pedro Almodóvar, între anii 1982 și 1990.

Notorietatea internațională a dobândit-o în filme de primă importanță la Hollywood, începând cu rolul principal al peliculei din 1995, regizată de Robert Rodriguez, Desperado.


Este o replică pe care nu o pot uita, din Desperado, când vorbește cu puștiul care transporta droguri în chitară, arătându-i câteva acorduri, și învățându-l să aibă degetele relaxate, pentru a mângâia muzica afară din chitară:


Practise every day, kid! All day!


Exersează în fiecare zi, puștiule! Toată ziua!

EXEMPLU MEU DE FILOZOFIE DE VIAȚĂ? 

1. EVENIMENT

2. REVELAȚIE

3. HOTĂRÂRE

3.5 Practise every day, kid! All day!

Photo by Giammarco Boscaro on Unsplash

Humani nihil a me alienum puto & UNICITATEA

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

Esența acestei maxime este esența precursorilor umanismului, esența spiritului Renașterii. 

Terentius îndeamnă la RENUNȚAREA la EGOISMUL imanent, la centrarea atenției asupra celuilalt, care este om, ca și tine, îndeamnă la toleranță, la acceptare, la înțelegere, la înțelepciune, la empatie și la apartenența proprie, la apartenența ta și a celuilalt la acest sublim numitor comun, al umanității. 

Cred, însă,  că UMANITATEA NU POATE FI ÎNȚELEASĂ, NICI PRACTICATĂ, ÎNAINTE de ÎNȚELEGEREA INDIVIDUALITĂȚII.

Ești atât de diferit față de ceilalți.

UNICITATEA este AMPRENTA TA PERSONALĂ.

Sau poate nu atât de diferit pe cât crezi.

Poate așa ți s-a spus, că nu ești diferit, că nu ești decât un om ca oricare altul.

Și atunci, poate, ai încercat să devii un om ca oricare altul.

Și pendulând între a fi cum te simți, diferit, în mod natural și  încercările de a imita modalitatea de diferențiere a altora, al căror fel de a fi diferit îl găsești mai atractiv, mai demn de admirație decât felul tău, ai constatat cu surprindere că și ei simt frică, rușine, furie, bucurie.

Da?

Și tu  simți frică. Dar altfel.

Și tu  simți rușine. Altă reacție, însă.

Și tu simți furie. Declanșată de alți factori.

Și tu simți bucurie. Generată de alte reușite, în domenii care te interesează

Ca orice alt om.

DAR LE SIMȚI DIFERIT FAȚĂ DE ORICE ALT OM.

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto" - Publius Terentius Afer 

( Sunt om și nimic din ce este omenesc nu îmi este străin.)

DRUMUL TĂU ESTE DIFERIT.

STRUCTURA TA INTIMĂ, compusă din traseul de viață, amintiri, evoluție și involuție personală, entuziasm și decepție, tristețe și speranță, descoperiri și sentințe existențiale, pe care apoi le invalidezi sau disprețuiești, sau care îți sunt confirmate și întărite ulterior de evenimente, întâlniri și întâmplări cu impact major, pozitiv sau negativ, STRUCTURA TA INTIMĂ ESTE UNICĂ. 

Ești IREPETABIL, dragul/draga mea. 

Nici o altă ființă din univers NU ARE FRUMUSEȚEA TA, nici o altă persoană NU ARE ORIGINALITATEA TA - IAR ACEASTĂ CARACTERISTICĂ UMANĂ, A UNICITĂȚII, ÎMI ESTE CEA MAI APROPIATĂ DIN TOT CE ESTE UMAN. 

Fii LIBER CA APA, fluid și flexibil ca mișcările ei relaxate și imprevizibile, fii UNIC ca valurile ei sinuoase și PUTERNIC ca acel calm nemișcat al undelor care se poate transforma într-o spectaculoasă multicoloră cascadă sau într-un uragan devastator!

Lasă-ți respirația purtată de MIRACOLUL AERULUI, care este VIAȚĂ și mediul impulsurilor tale de gânduri, magnetul și convertorul dorințelor tale către Dumnezeu  - Universul, lasă-ți respirația să exulte într-o RĂSUFLARE UȘURATĂ - indiferent ce se va întâmpla, EU SUNT EU, am DREPTUL SĂ FIU EU ȘI VOI FI CINE SUNT, CINE SIMT CĂ SUNT, CINE INTUIESC CĂ TREBUIE SĂ FIU!

Lasă-ți FOCUL pasiunii să te mistuie până la ultima mitocondrie a ultimei celule a ființei tale, să te purifice, să ARDĂ toată ezitările, toate durerile, toate fricile, toate dezamăgirile, toată nerăbdarea, tot chinul interior, toate zilele de dorințe intense și frustări mistuitoare, toate rușinile și ascunzișurile, toate suspiciunile și spaimele, lasă-l să te purifice prin FLAMA PASIUNII DIN CARE SE NAȘTE IUBIREA - AGAPE ȘI LEGENDA PERSONALĂ!

Fii PĂMÂNT, îmbrățișează tina din care ai fost creat și în care te vei întoarce, ca eterna sursă roditoare a vieții și a înnoirii solare! 

Fii METAL, fii oțel indestructibil, fii VOINȚĂ de adamantium, fii tăiș neiertător pentru spectrul insistent al iminenței eșecului!

Fii IMAGINAȚIE sălbatică și dezlănțuită!

Dă-ți voie să VISEZI și să ACȚIONEZI în direcția visului tău nebunesc!

Fii CURAJ!

FII OM!

DĂ-ȚI VOIE SĂ GREȘEȘTI, SĂ FII IERTĂTOR, SĂ FII ÎNFRÂNT, DĂ-ȚI VOIE SĂ REUȘEȘTI, FII VICTORIE ȘI SATISFACȚIE, FII ORICE ȘI ORICINE CREZI CĂ POȚI SĂ FII!

NIMIC DIN CE VREI SAU CINE EȘTI, SAU CINE VREI SĂ FII NU ESTE ÎN AFARA NATURII UMANE!

NIMIC! 

MULȚUMEȘTE DIVINITĂȚII PENTRU UNICITATEA TA ȘI SĂRBĂTOREȘTE-O ÎN FIECARE ZI! 

Abia ATUNCI vei putea ÎNȚELEGE ȘI SĂRBĂTORI și UNICITATEA ȘI UMANITATEA CELORLALȚI!

Photo by Alejandro Cartagena 🇲🇽🏳‍🌈 on Unsplash

TOTUL CONTEAZĂ

Totul contează. În viață. Absolut tot. 

Am constatat acest adevăr axiomatic, în timp, din experiență proprie și dintr-o multitudine de alte surse. 

Sunt pasionat de filme. Sunt înnebunit după film. Sunt așa de când îmi pot aduce aminte. 

Una dintre cele mai puternice amintiri din copilărie este din epoca vârstei de 5 ani și este legată de serialul Marco Polo. O imagine persistă, în mod special, când Venețianul țințuiește cu stiletul lui elegant, printr-o mișcare agilă și sigură 100% un șarpe amenițător. Vârful oțelului ajunge direct în Bull,s Eye ( în mijlocul țintei). 

Culorile veșmintelor, nuanța cerului, detaliile scenei, răsuflarea tăiată a celor de față, tensiunea creată de acele două prim-planuri succesive, TOTUL este și acum la fel de viu și de prezent, la fel de exact și de real ca acum 33 de ani. 

O altă amintire la fel de vie în intensitate, poziționată la câțiva ani mai târziu, este imaginea lui Anjin- San, din Shogun, când, umilit fiind de un samurai, își comută întreaga esență a valorilor personale într-un gest extrem: consideră onoarea valoarea supremă, și la trigger-ul evenimetului jignitor, nu ezită să se repeadă spre sabia scurtă, pentru a-și face sepuku. 

Este oprit în ultimul moment, ultim moment care devine primul moment adevărat din viața unui bărbat occidental experimentat,versat, care înfruntase de multe ori până atunci moartea, niciodată însă ca atunci, este momentul eliberării lui de FRICĂ. Începând cu acea secundă, DEVINE UN OM LIBER. Viața va fi la fel de prețioasă, pe cât îi sunt principiile și claritatea lor: deși propria viață este teoretic la fel de fragilă ca a vânzătorului de ulei ucis de către samuraiul care l-a provocat în propria deșteptare/iluminare, folosindu-i cu o mișcare crudă și expertă sabia din kimono pentru a decapita un umil vânzător de ulei, pentru a o testa dacă este demnă de un samurai, și botezândo-o ulterior Vânzătorul de Ulei, ACEASTĂ VIAȚĂ ÎNCEPE SĂ CAPETE SENS CU ADEVĂRAT doar în momentul în care este dispus să renunțe la ea dacă nu va fi în felul pe care el l-a hotărât. 

Disraeli, celebrul om politic, spunea că dacă SCOPUL tău nu este suficient de PUTERNIC încât să-ți dai viața pentru el, atunci nu este un scop care merită. 

NU UITAȚI că toate aceste sunt METAFORE.

Primul exemplu este extras dintr-o operă de ficțiune, al doilea dintr-o cugetare. 

Ambele subiecte ( cei doi bărbați) au rămas în viață după înfruntarea propriului nemesis și și-au ATINS & DEPĂȘIT SCOPUL într-un mod admirabil.

Este o precizare cu titlu de disclaimer/waiver pentru cititori. 

De asemenea, precizez în mod expres, că, pentru claritatea percepției amintirii personale cimentată în această formulă - deformată poate - nu am verificat acuratețea descrierilor precedente, pentru că mult mai IMPORTANTĂ ESTE PERCEPȚIA, IMPACTUL ȘI EFECTELE pe care cele două exemple le-au atras. 

Schimbăm puțin registrul. 

După clarificările anterioare, cutez să mai pun o întrebare: cum se simte o persoană care se 

'' sinucide '' relaxat, indolent, zilnic, fumând excesiv ( nici eu nu sunt foarte străin de acest viciu atât de captivant & addictive), făcându-și griji excesiv, lăsându-se măcinat/măcinată de morbul lipsei iubirii, credinței și speranței, începându-și și terminându-și ziua amară cu nemulțumiri, revolte împotriva ... a orice, invective nesățioase și frustrări pasionale îndreptate în toate direcțiile ( din pacate pentru acea persoană, indiferent de faptul dacă își dă seama sau nu, îndreptate împotriva propriei ființe în mod special, și cu cea mai mare insistență și intoleranță...)

Solicităm politicos și plini de curtoazie mașinistului care manevrează reflectorul. să direcționeze fasciculul de lumină asupra ta, celui/celei care citești aceste rânduri, întrucât DESPRE TINE ESTE VORBA, DE FAPT. 

Pentru că pentru fiecare dintre noi, DESPRE NOI ESTE VORBA, DE FAPT. 

Asta dacă nu ajungem la concluzia benefică, că, de fapt, NICIODATĂ NU ESTE VORBA DESPRE NOI. 

CI DESPRE CELĂLALT/CEALALTĂ/CEILALȚI. 

LUMINA ADEVĂRULUI ESTE ACUM ASUPRA TA. 

Stai liniștit/ă, NUDITATEA RELEVATĂ îți aparține, în toată intimitatea ei. 

TU SINGUR/SINGURĂ vei reflecta CE A CONTAT ÎN VIAȚA TA... CE AR PUTEA CONTA DACĂ AI PUTEA SĂ...CE AR FI PUTUT CONTA DACĂ AI FI...

Nu este o provocare. 

Este o intuiție. 

ACEST SUBIECT, atât de VAST, care este TOTUL, îl poți diseca, reconstrui și regenera în fiecare zi, până când vei AFLA CE ANUME din TOT contează!

CE VEI AFLA, nu uita și nu ignora! 

ÎȚI VA SCHIMBA VIAȚA! 

Photo by Belinda Fewings on Unsplash

A TIME FOR LOVE, A Time for Freedom, A Time for Youth

Three Times, filmul regizat de  Hou Hsiao-Hsien, este unul  dintre cele mai fascinante  poeme cinematografice. 

Scena de debut a filmului te lasă pur și simplu fără răsuflare.  Melodia "Smoke Gets in Your Eyes", cântată de The Platters, tonul interpretului, dansul camerei de luat vederi, discreția, rafinamentul și subtilitatea jocului actorilor și viziunii regizorale, versurile cântecului, emoția extrem de puternică care se lasă ghicită cu greu, dar pe care o simți plutind în aer, prefigurând ce va urma.

They asked me how I knew

My true love was true

I of course replied

Something here inside

Can not be denied

M-au întrebat cum am știut

Că dragostea mea era adevărată.

Le-am răspuns, bineînțeles 

Este ceva în interiorul meu/în ființa mea

Care nu poate fi negat/ignorat.

They, said some day you'll find

All who love are blind

When you heart's on fire

You must realize

Smoke gets in your eyes

Mi-au spus că într-o zi vei aflat

Că toți cei care iubesc sunt orbi.

Când inima ți-a luat foc/ este cuprinsă de flăcări,

Trebuie să îți dai seama 

Că fumul îți intră în ochi.

So I chaffed them, and I gaily laughed

To think they would doubt our love

And yet today, my love has gone away

I am without my love

Așa că eu i-am tachinat și am râs vesel

Gândindu-mă că ei s-ar putea îndoi de dragostea noastră.

Și iată că azi, dragostea mea este pierdută/a plecat

Am rămas fără dragoste/fără dragostea mea.

Now laughing friends deride

Tears I cannot hide

So I smile and say

When a lovely flame dies

Smoke gets in your eyes

Acum prieteni zâmbitori râd de mine,

Nu îmi pot ascunde lacrimile.

Nu am decât să zâmbesc și să spun

Că atunci când flacăra dragostei moare,

Fumul îți intră în ochi.

Smoke gets in your eyes.

Fumul îți intră în ochi. 

A time for love, a time for freedom, a time for youth. 

S-ar traduce vremea iubirii, vremea libertății, vremea tinereții. 

Dar ar putea fi și UN TIMP al iubirii, libertății, tinereții. 

UN timp. Aceste sentimente/stări/emoții atât de profunde s-ar putea manifesta într-o infinitate de posibilități, direcții, variante, forme.

Și, deși de-a lungul filmului, repetiția constantă a unor gesturi, ritualuri, situații, dau senzația unui timp perpetuu, nemișcat, a unei generozități a așteptării și a unei rădbări îngăduitoare a timpului cu noi, tema unică a fiecărui segment, iubire, libertate, tinerețe, insinuează un sentiment tulburător al singularității acestora. 

Este UN SINGUR TIMP pentru iubire, pentru iubirea despre care ȘTII că este adevărată, pe care simți că ai recunoscut-o atunci când o întâlnești, iubirea pe care te temi să o pierzi înainte de a fi câștigat-o, iubirea și libertatea iubirii la care speri și pe care ești pe cale de a înțelege că este probabil să nu o dobândești, iubirea sfârșită tragic, pe care o poți pierde într-o secundă absurdă.

Este UN SINGUR TIMP pentru tinerețe, pentru curaj, pentru timiditatea și încercarea stângace a aproprierii, pentru căutare febrilă, pentru experimentare, tristețe, durerea infidelității, speranța salvării persoanei iubite, incertitudinea răspunsului la întrebările dacă îl poți cunoaște pe celălalt, îl poți iubi, ești lăsat să iubești, se va lăsa iubit, va răspunde dragostei tale.

Three times este  artă cinematografică în cea mai înaltă formă, astfel cum a fost exprimată aprecierea critică prin selecția oficială pentru Festivalul de Film de la Cannes. 

Mai puțin înseamnă mai mult. Astfel se exprimă comprimat minimalismul în cinema. 

Poezie cinematică pură. 

Esență de viață. 

Three times este reprezentativ pentru esența filmului: creatorii de film, ca formă de artă, sunt mișcați de ceva care le trezește un interes profund, simt nevoia să exprime acel ceva, găsesc mijloacele cele mai relevante și expresive, iar esența, manifestată printr-un eșafodaj complex de imagini, gesturi, sunete, priviri, muzică, culoare, expresii, lumină, concept, mesaj, subtilitate și intuiție, ajunge direct în esența sufletului spectatorului, iar POVESTEA ATINGE  VIBRANT CELE MAI SENSIBILE ȘI MAI RECEPTIVE CORZI ALE IMAGINAȚIEI ȘI SIMȚIRII UMANE.

Link-ul  Three Times - Opening Scene "Smoke Gets in Your Eyes":

https://www.youtube.com/watch?v=iqhLDTxODhY

Link-ul Three Times by Hou Hsiao Hsien - waiting for the train - Rain and Tears

https://www.youtube.com/watch?v=yineLp1brrI&ebc=ANyPxKqVHROhmLy_GShKVhJi-m-BsaiJqpULjmGWeMKX01gdPjPR5dxv4o3XmIfwV6pIgCXO6YWGcNJ7VsLWXK3LDOOyuAjnnA

Photo by Aron Visuals on Unsplash

Excelsus, Excelsior

Simt că vreau să vin spre tine, mă simt atras de respingere.
Incertă interpretare,
Nesigură cautare.
Refuz previzibilul, resping idealul, cer însă emoție brută-n surprindere.
Îți scandez în minte ritmul interior.
Apăs penultima silabă și melodicitatea crește,
Intensitatea intuiția mărește:
Excelsus, excelsior.

Ceva inexplicabil mă împinge să-ți citesc privirea.
Îndepărtez mască după mască, încep să cred că te  decriptez:
Inocență-n fragilitate, dansul sexualității frez
În pașii de tango al culorilor din pomeți?!

Accepți, doar te joci, sau și tu stai la pândă?
Te lași văzută cum ești sau cum îți place să -mi pari?
O, femeie, fată, copil minunat, erotică blândă și flămândă,
Ești încă la început de drum,
Nu ai gustat încă decepției și disperării fragi amari,
Ignațiu de Loyola nu ți-a pedepsit încă erezia
Elixirului dragostei în flăcările rugului,
Zâmbetul tânăr nu fost stins încă în scrum.
Pe buze nu ai încă rana-adâncă a tăișului timpului.

Intenția: seducție - și nu vrei să o pierzi,
Acum este momentul să vrei, acum exersezi,
Acum poți surâde senin - timbrul fraged învăluie fără efort,
Simți forța bărbatului matur lipsită de confort,
De avântul - testoteron al provei în disprețul valului,
Dar dacă inorogul tău magic
Nu se suprapune mundanului armăsarului
Atavic al priapului impuls?

Nu, dacă împreună nu putem coborâ sub pelagic,
Dacă nu putem avea un curs
Care sfidează omne animal triste...atunci
Prefer să te las să te arunci
În brațele primului imberb.

Și când vei găsi un alt verb
În ochii tăi frumoși de fată
Pentru misterul necunoscutei din alcov,
Atunci, poate, poate, cred,
Excelsus, excelsior.


Photo by Franck V. on Unsplash

Como si fuera esta noche la ultima vez..

Ca și cum în noaptea asta ar fi ULTIMA OARĂ ( când m-ai săruta)...

Cât de fragili suntem... cum ne naștem și ne respirăm viața sub semnul pierderii și al speranței că vom păstra ce avem...

Chiar și când apreciem, când reușism cu adevărat să apreciem ce avem, ce suntem, ce primim, și când reușim să ne bucurăm plenar de clipe efemere de fericire, chiar și atunci suntem expuși la a pierde totul într-o răsuflare neglijentă...

Cesaria Evora desculță... Saxofonul își plânge dragostea pierdută, chitara este încercarea detașării în armonia gamei neutre a vieții, vioara te sfâșie cu fiecare tremolo, iar pianul își stinge resemnat ultimele acorduri, înainte ca flacăra irealei iluzii de fericire să aibă ultima tresărire pentru a a se stinge apoi pentru totdeauna...

Sprâncenele ridicate într-o modestă suferință surdă, durând o viață întreagă, refuzând să renunțe la acea ultimă scânteie...

Ascult-o live, ascultă live suferința sordidelor cârciumi în care a cântat zeci de ani, fără nici o încurajare, ascultă inima ei și inima ta dansând valsul melancolic al viorii și îți vei asculta tristețea aceea irațională, îți vei simți zâmbetul acela pe care nu îl poți opri când înțelegi că vei răni și vei fi rănit, fără să vrei și fără să scapi de ce te așteaptă inevitabil: SODADE/ SAUDADE - acea dureroasă, insuportabilă stare de - la fel de intraductibil ca și sodade - DOR - nostalgie, melancolie a acelei persoane și a acelui lucru absent, după care tânjești atât de mult, inexprimabil și insuportabil de mult...

Mi-e frică să te pierd! Mi-e frică să te iubesc! Mi-e frică să mă las iubit! Mi-e frică să mă las iubită! Mi-e teamă să te țin atât de aproape de mine, vreau să mă uit în ochii tăi, vrei să te uiți în ochii mei, dar ce vom găsi, ce vom vedea acolo? 

Mâine ne va apropia pentru totdeauna sau ne va pierde pentru eternitate? 

Cât de mult pot lua în mine în noaptea asta, din sărutul tău, cât de intens mi te pot dărui, cât de profund te pot atinge, cât de departe vom putea fi împreună, pe același drum? 

Ce ne va aduce sfârșitul nopții, cum ne vor găsi primele cuvinte și prima tresărire a dimineții? 

Nu știu. Nu știi. Nu putem ști. 

Sărută-mă! Sărută-mă cu tot sufletul tău! Iubește-mă în toată împreunarea buzelor noastre!

Mi-e teamă că nu voi ști să te iubesc, ți-e în egală măsură teamă că nu vei ști, la rândul tău. 

Mi-e teamă că nu vei avea curaj să mi te dăruiești, sau poate eu nu voi avea curaj. Și apoi mă/te voi pierde...

Dar DACĂ ASTA AR FI ULTIMA NOAPTE....

Photo by Clarke Sanders on Unsplash

CAPCANA BOEMULUI - partea a II-a

Erau momente în viața lui John atât, atât de complicate. 

Plecase în viață cu un entuziasm incredibil, cu o încredere că va reuși, cu un mental puternic, ghidat de o claritate absolută a drumului pe care avea să îl urmeze. 

Când se gândea la acel moment, la clipa exactă când simțise că începea viața lui, îi apărea imaginea tânărului artist al lui Gericault. 

CAPCANA BOEMULUI - reintitulase astfel tabloul, pentru a nu uita vreodată ce cale periculoasă alesese. 

- Nu trebuie să mă las târât în această fantezie a artistului muritor de foame, a potențialului geniu neînțeles în timpul vieții. 

Ce urmează este dialogul lui cu el însuși, în rolul alter-ego-ului distribuind-o imaginar pe Jane, adevărata iubire a vieții lui, persoana care se contopise cu el într-o singură ființă, dându-i libertatea totală de exprimare, pe care altfel și-ar fi reprimat-o proiecției dublurii sale identitare: 

- Atunci de ce spui că te-ai identificat instant cu acel tablou? Nu erai atât de sigur că aceea era identitatea ta reală, că spectrul sacrificiului îți va fi umbra - companion fidel care te va însoți perpetuu și îți va împinge limitele către un sfârșit ineluctabil? 

- Ai dreptate, Însă doar parțial. Pentru că astfel eviți să mă privești în ubicuitatea mea inexorabilă. Eu sunt prezent fără voia mea în trecutul Parisului secolului XIX, pe care îl romanțez exagerat, sunt prezent în acest Paris al anului 2006, când declar că îmi încep viața,sunt prezent în acest viitor 2016 al New York-ului. Sunt cu adevărat prezent simultan în 3 locuri, în 3 dimensiuni temporale diferite, nefiind cu adevărat prezent în nici una dintre ele. 

- Amice, vorbești numai prostii! Sau inepții, cum îți place ție să spui, ca un pretențios ce ești! Hai să încercăm să reducem totul la fapte. Să enunțăm cât mai detașat evenimentele, într-o decentă ordine cronologică și apoi să ne jucăm cu limitele interpretării, domnule semiolog!

- Vezi că începi să suni ca știi tu cine! Dar de dragul provocării, dă-i drumul, să vedem ce iese!

- Ok. Ce făceai tu la vârsta de 18 ani, în Paris? 

- Bursier. L'École nationale supérieure des Beaux-Arts.

- Și de ce, mă rog, bursier? Nu aveai un trust fund care îți permitea o viață fără griji până la 100 de ani, instituit de bunica ta, starul de Hollywood, trust fund în posesia căruia intraseși la împlinirea vârstei de 18 ani? Nu declarai tu cu mândrie că toate propensiunile tale artistice sunt scântei ale filonului ei ereditar? Nu erai tu favoritul ei? Copil teribilist, de ce a trebuit să renunți la tot? 

- Simplu. Cel mai valoros asset pe care mi l-a transmis este cuprins într-o frază scrisă cu stylus-ul ei roman favorit, sigilată pentru a fi deschisă doar când voi simți că începe viața: '' Călătoria descoperirii legendei tale personale poate îmbrăca orice formă - când simți că trebuie să pășești pe acest drum, nu ezita, fii curajos, ascultă-ți inima și pornește, nu mai privi înapoi. ''

- Aha. Și asta era singura cale? 

- Cu siguranță. 

- Care era, până la urmă, CAPCANA BOEMULUI? 

- Îți răspund imediat. Nu vrei să știi de ce era SINGURA CALE? 

- Ok. Încă o divagație. Go! By the way, ce s-a întâmplat cu toți banii ăia, cu trust fund-ul? 

- Am înființat o universitate pe numele avocatului familiei, sub protecția anonimatului, unde se predă arta de a reuși în viață și filozofia practică a succesului, inspirată de scrierile lui Dale Carnegie, Napoleon Hill & Co., cu studenți din toate păturile sociale, care sunt ajutați să își descopere potențialul, să își identifice obsesia creativă a visului lor, vis care ulterior le este finanțat pentru a deveni real, cu condiția ca 50% din profitul acelei idei să finanțeze pe toată durata vieții lor universitatea.

Acum, de ce singura cale: pentru că luxul, educația complexă pe care o primisem, exclusivismul relațiilor sociale, rafinamentul opulent care mă înconjura, disciplina draconică a studiului care îmi fusese insuflată din copilărie, presiunea blazonului și a convențiilor comportamentului perfect, eleganța castelului, perfecțiunea labirintului parcului, vânătorile cu arme de epocă, concursurile de scrimă, medaliile reușitelor sportive...

- Stai puțin, tu mai aveai timp să TRĂIEȘTI în mijlocul tuturor nebuniilor ăstora? 

- EXACT. 

- Păi și CEILALȚI CUM ERAU? 

- Tindeau să fie ca mine, asta era, într-adevăr, cu mult mai tragic. Și nu le reușea. Iar acest lucru îi frustra teribil. Teribil. Pentru că tot acest mediu artificial era mediul lor. Meschin. Mic. Limitat. Prea real, prea exact, prea detaliat. LIPSIT DE NATURALEȚE. LIPSIT DE FRUMUSEȚEA RECUNOAȘTERII EȘECULUI ȘI A GREȘELILOR. 

Îmbibat de manipulare și de orgoliu. Înțesat cu intrigi, prefăcătorii și complimente scrâșnite. 

Am simțit că nu mi se cuveneau toate astea. Că trebuie să O IAU DE LA ZERO. 

Că trebuie să TRĂIESC LIBER. SĂ RESPIR LIBER. 

Atunci am decis să PLEC. Să las totul în urmă. Mi-am schimbat numele, am plecat la Paris, m-am cazat într-un hotel de epocă, în paragină, într-o mansardă, în Montmartre, am solicitat o bursă, am câștigat concursul și m-am angajat într-un club de noapte, barman. 

- Și care era CAPCANA BOEMULUI? 

- Nu ai înțeles nici acum? ...

Photo by Léonard Cotte on Unsplash