LADY

''Lady'' este un cântec compus de Lionel Richie în 1980, înregistrat și interpretat pentru prima oară de Kenny Rogers.

Este unul dintre cele mai frumoase cântece de dragoste și una dintre cele mai sensibile și profunde declarații de iubire pe care le-a auzit vreodată.

Lady, I'm your knight in shining armor and I love you

You have made me what I am and I'm yours
My love, there's so many ways I want to say I love you
Let me hold you in my arms forever more.

Doamnă, sunt cavalerul tău în armură strălucitoare și te iubesc.

Tu m-ai făcut ceea ce sunt acum și sunt al tău.

Dragostea mea, sunt atât de multe feluri în care vreau să îți spun că te iubesc,

Lasă-mă să te strâng în brațele mele pentru totdeauna. 

You have gone and made me such a fool
I'm so lost in your love
And oh, we belong together
Won't you believe in my song?

Ai plecat și sunt nebun după tine, 

Sunt atât de pierdut în iubirea ta,

Știu că suntem făcuți unul pentru altul,

Te rog, crede în cuvintele cântecului meu...

Lady, for so many years I thought I'd never find you
You have come into my life and, made me whole
Forever let me wake to see you each and every morning
Let me hear you whisper softly in my ear.

Doamnă, atât de mulți ani am crezut că nu te voi găsi niciodată, 

Ai venit în viața mea și m-ai făcut să mă simt împlinit,

Vreau să mă trezesc și să fii prima ființă pe care o văd în fiecare dimineață, pentru totdeauna

Vreau să te aud șoptindu-mi tandru iubirea ta. 

 In my eyes I see no one else but you

There's no other love like our love
Oh yes, I'll always want you near me
I've waited for you for so long.

Ochii mei nu văd pe nimeni în afară de tine,

Nu există iubire ca iubirea noastră,

Și da, te voi dori întotdeauna alături de mine, 

Te-am așteptat atât de mult timp. 

Oh, Lady, your love's the only love I need
And beside me is where I want you to be
'cause,'cos, my love, my love, there's somethin' I want you to know
You're the love of my life, of my life, you're my lady
You're my lady.

Doamna mea, iubirea ta este singura iubire de care am nevoie, 

Și te vreau să fii alături de mine,

Pentru că, dragostea mea, aș vrea ca tu să știi

Că ești dragostea vieții mele, ești doamna mea...

Monologul următor este inspirat de acest superb cântec și cred că ORICE BĂRBAT CARE A IUBIT, IUBEȘTE SAU VA IUBI VREODATĂ ÎȘI VA REGĂSI EMOȚIILE ÎN MĂCAR UN FRAGMENT DIN EL: 

Nu am crezut vreodată că te voi găsi. 

Te-am întâlnit exact când renunțasem să te mai caut. 

Am vrut întotdeauna ca DOAMNA MEA să fie mult mai mult decât jumătatea mea pereche, care împreună cu mine să întregească sfera eros-ului, conform mitului platonic, mult mai mult decât întregirea ființelor noastre.

Am dorit ca iubirea noastră să fie atât de nebună, atât de intensă, încât să devină forma supremă de iubire, care să ne devoreze, să ne mistuie  în focul ei nesățios, astfel ca în fiecare clipă să ne distrugă prin forța ei, să doară atât de mult încât să simți că te sufoci, că nu mai poți respira atâta dragoste și atunci când puterea ei te-a epuizat total, să ne re-creeze, să ne unească din nou atât de mult încât și sinapsele noastre să danseze îmbrățișate într-un vals electrizant al fiecărui atom al ființelor noastre, să ne îndrăgostim în fiecare zi într-o contopire a dăruirii noastre.

Nu există iubire ca a noastră, nu a existat  și nu va mai exista. 

Infatuarea unicității legăturii noastre mi-a inundat trupul, sufletul și mintea în prima secundă în care te-am văzut. 

Am știut atunci că am primit mult, infinit mai mult decât am cerut. Și mi-ai fost dăruită pentru că nu am renunțat la tine înainte de a te fi găsit, pentru că am renunțat la oricine altcineva în afară de tine, pentru că exact înainte ca tu să  mă fi învăluit cu zâmbetul fericirii hotărâsem că dacă nu vei apărea în viața mea aleg să rămân singur, până te voi afla, în această viață sau dincolo de ea. 

Știu că tu ești femeia pe care o voi iubi toată viața, știu că mă voi bucura de atingerea ta, știu că voi râde cu tine în fiecare dimineață și te voi îmbrățișa zi după zi și an după an și că de fiecare dată sărutul tău va fi încă o bijuterie în cea mai frumoasă și mai prețioasă colecție a frumuseții vieții, strălucind mai aprins și mai seducător de fiecare dată în galeriile regale ale sufletului nostru. 

Știu că anii vor adăuga încă un zâmbet fascinant pe chipul tău, unde voi retrăi încă o dată magnetismul fericirii noastre și pe măsură ce amintirile și timpul vor rămâne în urma noastră, noi emoții, și tot timpul surprinzătoare și necunoscute acum feluri de a ne iubi ne vor apropia și mai mult. 

Știu că din momentul în care ochii mei te-au cuprins prima dată, o certitudine absolută, o siguranță liniștitoare mi-a șoptit tandru că iubirea noastră care va crește și ne va hrăni neobosită este garanția că vom fi împreună și după ce nu vom mai fi, pentru că vom pleca împreună și dragostea noastră va fi sigiliul indestructibil al energiei pasiunii.

Alături de tine nimic nu este imposibil, prezența ta, chiar atunci când nu ești lângă mine, îmi vorbește, îți cunosc fiecare gest, fiecare tresărire, te simt ce gândești, ce dorești, ce te face să te simți împlinită, pentru că în tine m-am regăsit.

Tu ești echilibrul meu, tu ești tot ce mi-am dorit, și te voi dori pentru totdeauna, mai mult și mai mult.

Te iubesc, îți iubesc frumusețea, suplețea, eleganța și stilul, inteligența și puterea, tandrețea și înțelegerea, toleranța și pofta de viață.

Îți iubesc delicatețea și discreția cu care îmi temperezi efuziunea nestăvilită în public, îți apreciez felul în care încerci și reușești tot timpul să faci ca totul să fie bine, să îmi înfrânezi tendința constantă de a îți lăuda calitățile și unicitatea ta. 

Sunt atât de mândru de tine, sunt atât de îndrăgostit, încât mi-aș striga zilnic iubirea ca un nebun, mi-aș tatua surâsul tău drăgăstos pe iris, ca tu să fii imaginea fericirii pe care aș proiecta-o pe pânza lumii, în cel mai erotic și sublim film de dragoste. 

Ești DOAMNA MEA, TE-AM IUBIT, TE IUBESC ȘI TE VOI IUBI MAI PRESUS DECÂT ÎNSĂȘI IUBIREA!

Photo by Ussama Azam on Unsplash

LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DEPRESIEI; LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ

Nu înceta niciodată să privești VIAȚA prin Ochii Mirării/Miracolului/Admirației/Minunii/Surprinderii.

Viața ta este compusă din conversații: conversații despre tine, despre ei, despre voi, despre noi; conversații despre viață, conversații despre trecut, despre viitor, conversații pe care le porți în fiecare clipă, în fiecare secundă a prezentului tău unic, conversații interioare, conversații exteriorizate, cuvinte care își grupează sensul în observații, analize, concluzii, sentințe, hotărâri, decizii surprinzătoare, ezitări, sau cuvinte ale căror litere gravitează într-o înlănțuire fără sens, imagini disparate, frici, senzații nedefinite, sclipiri luminoase sau impulsuri întunecate:

- Ce timpuri nemernice trăiesc. De ce trebuie să trec prin toate aceste încercări, de ce trebuie să sufăr și să fiu înnebunit/ă de atâtea schimbări, de ce eu? 

- La vita e bella. Sunt atâtea lucruri frumoase în lumea asta, sunt atât de multe motive ca să trăiești, să te bucuri. Ai tot ce îți trebuie. De ce te plângi? Ești tânăr/ă ( ești încă tânăr/tânără), ești frumoasă, ești puternic/ă, ai bani, te plimbi, ai un job stabil/ai o afacere frumoasă, EȘTI SĂNĂTOS/SĂNĂTOASĂ. Gândește-te la toți oamenii din lumea asta care suferă, care nu au ce bea, ce mânca, nu au adăpost, casele le-au fost distruse de inundații/ de cutremur, sunt refugiați, sunt în mijlocul teatrului de război, sunt persecutați, sunt îngrădiți de teroarea dictaturii, de conflicte religioase, sunt atâtea femei și copii bătuți, exploatați, tramumatizați, ȘI TU, TU SUFERI? 

- Nu înțelegi. Nu mă poți motiva așa. Nu este același lucru. De ce faci astfel de comparații? Mintea lor este captivă în închisoarea nevoilor primare: hrană, locuință, siguranță, prezervarea vieții. Ei luptă pentru supraviețuire. Ei nu au cunoscut libertatea. Nu au cunoscut confortul. Nici liniștea civilizației. Mintea lor nu a depășit acest prag. Nu știu că este posibil să trăiești altfel. Își urmează decât instinctul, se agață de viață. Nu înțelegi. De ce nu îmi vorbești despre eșecul civilizației nordice? Au cel mai înalt standard de viață din lume, calculat ca rezultat al câtorva zeci de indicatori: servicii de sănătate, asistență socială, infrastructură, educație, șomaj, poluare, criminalitate, etc... Și totuși au una dintre cele mai ridicate rate ale sinuciderii... Ce îi împinge către această fără logică pentru tine renunțare la viață: faptul că nu se pot gândi la toți acești oameni care suferă, de care îmi vorbeai? 

- Acceptă lucrurile. Nu te mai opune. Ar putea fi mult mai rău. Mulțumește-te cu puțin. De ce să ceri atât de mult? 

- Nu mai rezist. Simt că înnebunesc. Am început să citesc despre depresie. 

- Nu îți face bine. Găsește-ți o preocupare. Caută să îți direcționezi gândurile către ceva pozitiv. Încearcă voluntariatul. Renunță la tine, măcar pentru puțin timp. Ajută necondiționat. Te vei simți mai bine. 

- Simt cum palpită în mine energia vieții. Sunt un fluviu care curge prin venele lumii, elegant și liniștit. Undele mele ating sufletele oamenilor, îi inundă cu fluxul meu pozitiv, eu sunt luna superbă, poezia și misterul mă atrage în armonia universului, mareea magică a recunoștinței și gratitudinii. 

- Crezi că mă vor calma câteva metafore? Crezi că imaginația și muzica artei cuvintelor vor fi antidepresive eficiente pentru dezamăgirea mea? Nu vrei să pricepi că este suficientă încă o problemă, încă un eveniment frustrant ca să îmi declanșeze un blocaj al arcului roții zimțate a orologiului echilibrului ființei mele, astfel încât timpul calm și ritmic al existenței mele să rămână nemișcat, în terifianta lui nefuncționalitate? Crezi că nu pot face un exercițiu de improvizație artistică? La ce îmi folosește? Ești cu capul în nori. Nu vezi realitatea din jurul tău. 

- În orice direcție privești, cu cine vorbești, vezi numai probleme, frustrare și FRICĂ. Toți au ajuns la limita răbdării. Nu știu ce se întâmplă. Cred că vor să ne înnebunească pe toți. Nu mai țin minte de când nu am mai auzit un: Bine sau Foarte Bine, la întrebarea Ce mai faci? Toți se plâng, au probleme la serviciu, vor să renunțe, nu mai suportă presiunea, reacțiile stupide și agresive ale clienților. Nu mai merge nimic. 

- Dar viața este atât de frumoasă. Întotdeauna poți găsi ceva pentru care merită să trăiești, să lupți, ceva în care să investești toată pasiunea ta, un scop care să te țină alert. Ai răbdare. Ai încredere. Ai credință. Totul va fi în regulă. Practică cele trei virtuți teologice: Iubire, Nădejde și Credință. 

- Orice lucru, oricât de mărunt, îmi declanșează temeri, frici, frustrare, deznădejde. Este atât de multă suferință în lume. Cum mă liniștesc puțin, trebuie să mai apară ceva. Vreau, pur și simplu, liniște. Dacă nu e una, e alta. Sunt sătul/ă de atâta impostură, de atâta minciună, toate merg prost. Nu mai suport atâta nerecunoștință, nu mai suport atîta răutate, izbucnesc în accese de furie, apoi mă simt lipsit/ă de vlagă, mă simt sfârșit/ă. 

- Cum am ajuns aici? De ce eu? De ce să mi se întâmple mie toate? Cu ce am greșit?

- Trebuie să te controlezi. Ia lucrurile mai ușor. Nu îți mai face atâta sânge rău. Calmează-te. Respiră și inspiră adânc. Gândește-te la ceva frumos. SAU FĂ O SCHIMBARE. 

- ABIA ACUM VĂD O TRESĂRIRE. 

- CE SCHIMBARE? 

- ALEGE SĂ CREZI. ALEGE SĂ VREI. ALEGE SĂ SPERI. ALEGE SĂ IUBEȘTI. ALEGE SĂ PRIMEȘTI ȘI SĂ DĂRUIEȘTI. 

- E greu. Nu pot.

- E UȘOR. E ATÂT DE UȘOR. ORICE AI FACE, NU RENUNȚA. ÎNCEARCĂ ORICE. 

- Am încercat. 

- NU SUFICIENT. Mai încearcă o dată. Și apoi încă o dată. Și încă o dată. Până reușești. POȚI. VEI REUȘI.

- CUM? 

- Nu știu. Nici tu nu știi acum. Dar vei afla. Cere ajutor. Oferă ajutor. ALEGE SĂ IEȘI DIN CAPCANĂ. Oricum. 

- Cât timp va dura? 

- De tine depinde. Va dura începând de acum, de când ai luat hotărârea, până când vei începe să crezi. Apoi, urcușul, oricât de dificil, oricât de imposibil îți pare acum, va deveni foarte ușor. Într-o bună zi, VEI FACE UN SINGUR PAS. UN PAS DE URIAȘ. ȘI ATUNCI URCUȘUL SE VA FI TERMINAT. Vei fi ajuns în vârful muntelui. ȘI DE ACOLO ÎȚI VEI VEDEA TOATĂ VIAȚA. 

VEI ZÂMBI CU MULȚUMIRE, VEI SIMȚI CUM TE CUPRINDE UN CALM ELIBERATOR ȘI O ÎNCREDERE CARE NU TE VA MAI PĂRĂSI NICIODATĂ. ȘI ÎȚI VEI DEDICA RESTUL VIEȚII CA SĂ TRANSFERI RECUNOȘTINȚA REUȘITEI TALE ÎN CEL MAI EFICIENT AJUTOR PENTRU TINE ȘI PENTRU EI, PENTRU VOI ȘI PENTRU NOI. 

- VEI ÎNCHIDE PLEOAPELE OCHILOR DEPRESIEI ȘI VEI DESCHIDE OCHII ENERGIEI POFTEI DE VIAȚĂ PRIN CARE VEI VEDEA LUMEA ȘI ÎI VEI FACE PE EI, PE NOI, PE VOI SĂ VADĂ ȘI SĂ VEDEM FRUMUSEȚEA EI!

Photo by Eric Ward on Unsplash

UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

Nu întotdeauna lucrurile ies cum vreau eu. Nici nu ies întodeauna cum vor alții.

Nu întotdeauna reușesc să fac ce îmi propun. Poate îmi propun prea multe lucruri în același timp.

Poate pun prea multă presiune pe mine și câteodată prea multă presiune pe alții.

Poate cer prea mult de la mine și de la alții.

Poate multe lucruri le iau ca atare, consider că mi se cuvin, poate că alții fac acest lucru.

Citesc materiale de gândire pozitivă, de evoluție și dezvoltare personală de peste 20 de ani.

Mai bine zis studiez arta succesului și arta de a reuși în viață, legea atracției, puterea extraordinară a subconștientului și arta gândirii ( pozitive), minunata și fascinanta minte umană de peste 20 de ani.

Multe lucruri le-am înțeles în profunzime,  la nivel de maximă finețe și în detaliu ajuns la rangul rafinamentului, multe lucruri, mult mai simple ( și din acest motiv poate infinit mai complicate pentru mine) mi-au scăpat și continuă să fie foarte eluzive pentru mine.

Am perioade foarte faste, de maximă energie, de concentrare, de focus de diamant, când toate par a se alinia conform intensei mele dorințe, arzătoarei și înflăcăratei dorințe, în toate fațetele ei, perioade când pur și simplu sunt într-o asemenea armonie cu mine însumi, cu oamenii, cu Divinitatea, cu Universul, încât aproape în fiecare zi se întâmplă un mic miracol, o plăcută și repetitivă coincidență, aproape în fiecare zi simt cum am mai bifat încă un breakthrough ( salt calitativ/revelație/epifanie) și nimic, absolut nimic nu pare de neatins, pentru că lucruri aproape imposibile ieri văd că au intrat azi în realitatea vieții mele lejer, cu atâta ușurință încât nu încetez a fi surprins cât de ușor este traseul: cere, ți se răspunde, pregătește-te să primești, primește.

O mică rebeliune din când în când este un lucru bun. 

Sunt, pe de altă parte, perioade când nu mai am răbdare să mai ascult până la capăt, când toleranța ajunge la limita de avarie și ripostez, perioade când nu mai accept, perioade de înfruntări și replici tăioase, perioade când simt o nevoie stringentă de spune lucrurilor pe nume, de a merge până la capăt, indiferent de consecințe.

"Cunoaște bine regulile , astfel încât să le poți încălca eficient"  - Dalai Lama.

În decursul istoriei omenirii, au existat întotdeauna reguli. În toate domeniile vieții. Reguli a căror încălcare părea de neconceput în trecut, par acum, în lumina prezentului, nu numai absurde și inutile, dar ridicole, crude și total lipsite de logică, echilibru, fără sens. 

În domeniul esteticului, în domeniul artelor frumoase, în domeniul literaturii, al modei, al artei politice/artei militare, tot timpul un vizionar a apărut care prin curajul de a uita tot ce învățase, a rupt convențiile, a distrus tot ce era cunoscut până atunci, s-a revoltat prin manifestul acțiunilor sale și a re-creat totul, a scris o nouă pagină de istorie. 

Acești oameni au fost scânteia care a aprins focul schimbării. 

"A SCRIE: Uită de reguli. Uită de dorința/posibilitatea de a fi publicat. Scrie pentru tine și sărbătorește scrisul." - Melinda Haynes

VREI SĂ AJUNGI DEPARTE. 

Sau poate vrei să mai faci decât un pas, pentru ca tot ce îți dorești să se întâmple. 

Să îți găsești liniștea, să fii mulțumit, să fii împăcat cu tine însuți. 

Cauți modalități prin care să faci acest lucru. Ceri sfaturi sau ți se dau sfaturi, fără să fie cerute. 

Unele sunt bune, altele conțin subversiv, periculos, nevăzut, un scop ascuns ( a hidden agenda), pe care îl simți, dar nu îl poți identifica. 

FII ATENT! 

Sunt atâtea medii în jurul tău care te pot influența, care îți pot INOCULA REGULI, fără să îți dai seama, și înainte să te dezmeticești, devii un robot programat care urmează instrucțiuni - reguli menite să îți determine o anumită gândire și un anumit comportament și ai devenit sclavul lor. 

Poți chiar să crezi că tu ți-ai setat propriile reguli și te simți obligat să le respecți. 

NU EZITA SĂ ÎȚI ÎNCALCI PROPRIILE REGULI, CÂND SIMȚI CĂ NU MAI SUNT POTRIVITE PENTRU TINE, CEL DE AZI, CÂND SIMȚI CĂ TE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE LA DIRECȚIA DORITĂ, CÂND SIMȚI CĂ ȚI-AU DETURNAT CURSUL TĂU REAL, CORECT. 

Încrederea in sine nu spera:'' Mă vor plăcea''. Încrederea in sine spune detasata: '' Voi fi OK dacă nu mă vor plăcea''.

Este în regulă să înveți, să cauți, să găsești, să identifici reguli, tipare, matrice de gândire, de comportament, de atitudine, de planuri și modalități de acțiune, însă după ce le stăpânești, după ce știi să jonglezi cu muchiile lor tăioase fără să te rănești, UITĂ TOT CE AI ÎNVĂȚAT: NU EXISTĂ REGULI!

EXISTĂ DECÂT REZULTATE!

IAR REZULTATUL TREBUIE SĂ FIE '' AM REUȘIT!''

DĂ-ȚI VOIE SĂ AI O GÂNDIRE ȘI UN MOD DE ACȚIUNE NON-LINIAR, ÎNSĂ NU UITA SĂ FII EXTRAORDINAR, MEMORABIL!

Photo by Hassan OUAJBIR on Unsplash

AUTODIVOSCOSA

Procesul Autocontrolului:
1. Stop 2. Gândește 3. Ce s-ar putea întâmpla? 4. Este acest lucru ceea ce dorești?

Una dintre tehnicile foarte eficiente de memorare este folosirea de acronime.

Acronimul rezultat trebuie să fiu unul ușor de memorat, cu o anumită rezonanță, pentru a putea activa lejer cuvintele, frazele sau chiar textul care te interesează să îl ții minte permanent și pe care să îl poți readuce în prim plan mental oricând.

Drept pentru care am inventat acest acronim: AUTODIVOSCOSA. Are o melodicitate plăcută, te duce cu gândul poate la o firmă italiană producătoare de mașini de lux

Cuvintele pe care AUTO.DI.VO.SCO.SA le activează constituie un reminder pentru:

1. AUTO - control

2. DI - sciplină

3. VO - ință

4. SCO - p

5. SA - tisfacție.

Ideea acestui reminder este foarte simplă: prin autocontrol, susținut de disciplină și voință, ajungi la scop și la satisfacția atingerii acestuia.

AUTOCONTROL: echilibru, calm, fermitate, încredere, putere a voinței

 "Acela care nu are control asupra propriei minți este precum un oraș distrus, fără ziduri de apărare."

Earl Nightingale spunea în al său The Strangest Secret ( Cel mai surprinzător/straniu) secret că marele secret al succesului poate fi găsit în chiar definiția acestuia: SUCCESS IS THE PROGRESSIVE REALIZATION OF A WORTHY IDEAL. ( SUCCESUL ESTE ÎNDEPLINIREA PROGRESIVĂ A UNUI IDEAL CARE MERITĂ). 

We become what we think about. ( Devenim ceea ce gândim). 

Majoritatea oamenilor eșueză dintr-o cauză atât de simplă, încât la prima vedere pare un truism ridicol: 

Omul care nu are un scop clar în față, către care să se îndrepte, va eșua, deoarece nu are direcție, nu are îndrumare, nu are destinație, asemenea unei corăbii care este lansată la apă, fără echipaj, fără a avea o rută prestabilită: dacă nu se va izi de stânci, la ieșirea din port, cu siguranță va ajunge o epavă, pe o plajă pustie, sau va fi distrusă într-o furtună teribilă. 

Fără un scop clar, omul va pluti în viață în derivă, și se va izbi de stâncile eșecului sau va eșua pe pustiile plaje ale dezamăgirii, disperării, depresiei și lipsei de respect față de sine, lipsei de încredere și de satisfacție. 

Gândurile pe care le nutrim și pe care le sădim în mintea noastră sunt precum plantele îngropate într-un sol fertil. 

Avem în fața noastră în permanență posibilitatea de a selecta cu atenție semințele pe care le plantăm. 

Semințele sunt gândurile și scopurile. 

Mintea noastră subconștientă, solul fertil, ne va înapoia în aceeași abundență și plante frumoase, sănătoase, plăcute vederii și mirosului, gustului, după cum ne va returna și plante otrăvitoare, neplăcute și nocive. 

Noi selectăm ce plantăm în mintea noastră. Alegerea ne aparține. 

AUTOCONTROLUL presupune să INTRĂM ÎN POSESIA MINȚII NOASTRE ȘI SĂ O DIRECȚIONĂM CĂTRE UN SCOP PRECIS. 

DISCIPLINA ne ajută să respectăm destinația aleasă, să nu schimbă cursul călătoriei la primele greutăți întâlnite și să gândim în permanență că regulile pe care noi ni le-am setat, nu ne-au fost impuse, atrag și obligația aferentă față de noi înșine să le urmăm cu strictețe, astfel încât libertatea noastră să fie exercitată nu ca o renunțare, ci ca o mână de oțel, care strunește și cele mai mari tentații și tendințe de a ceda, de a renunța. 

VOINȚA este catalizatorul care face posibilă menținerea disciplinei și face tranziția către atingerea scopului. 

Vreau, pot și voi reuși.

Dacă ne repetăm de suficient de multe ori zilnic aceste cinci cuvinte, dacă avem disciplina întăririi credinței în rezultatul final, prin inducerea în subconștient a acestei susțineri psihice, NU AVEM CUM SĂ EȘUĂM.

SCOPUL este farul călăuzitor. Oricât ar fi valurile de înalte și genunea de adâncă, cu încă un efort vom putea zări în depărtare lumina din turnul farului. 

Știm că vom fi făcut încă un pas către destinație, vom fi depășit încă un obstacol și nu vom renunța. 

SATISFACȚIA ATINGERII SCOPULUI este încununarea succesului, este dovada că putem și vom putea și următoarea rundă că câștigăm lupta. 

AUTODIVOSCOSA: un reminder pentru succes!

Photo by Thao Le Hoang on Unsplash

Avere, (Ne)Dreptate, Recunoștință, Mândrie, Orgoliu, Imagine publică, Satisfacția de a avea dreptate

Mândria/Orgoliul: cel mai mare dintre păcate

De multe ori, atunci când consiliam persoane și le sugeram să facă un efort pentru a accepta ce s-a întâmplat și a nu mai asocia întâmplării respective nimic în plus decât simplul eveniment, de fiecare dată când sugestia era acceptată benevol și toate poveștile țesute în jurul evenimentului, printr-o construcție mai mult sau mai puțin logică sau reală, toate aceste povești se năruiau și evenimentul putea rămâne în trecut, iar persoana se detașa de el și reușea să se elibereze de povara și sentimentele negative asociate, de atât de multe ori era cea mai bună lecție pentru mine, să procedez la fel.

Recunosc că nu îmi reușea întotdeauna - nici să eliberez persoana respectivă de o poveste nocivă de care continua să se agațe cu încăpățânare, făcându-și rău singură, nici să mă detașez eu însumi - însă de cele mai multe ori îmi reușea.

De obicei, o sugestie bine - intenționată, venită din exterior și livrată cu tact și blândețe, este mult mai bine primită și infinit mai eficientă decât orice altă metodă de exorcizare a unui rău suferit în trecut, sau impresiei unui rău sau dureri mult mai puțin intensă sau distrugătoare decât a fost percepută, în acel mix cu adevărat devastator al orgoliului rănit, așteptărilor neîmplinite și dezamăgirilor surprinzător de persistente.

Consilierea, în calitate de profesionist al dreptului și specialist al contractelor, la care mă refer era în majoritatea cazurilor legată de elementul psihologic tangențial celor mai frecvente cauze care generează cele descrise mai sus: AVEREA (bani, proprietăți), sentimentul de a fi NEDPREPTĂȚIT, (lipsa) RECUNOȘTINȚEI, MÂNDRIA și ORGOLIUL legate de IMAGINEA PUBLICĂ, și SATISFACȚIA (de multe ori total nejustificată) DE A AVEA DREPTATE.

Am constatat în timp (într-o perioadă de 12 ani) că în majoritatea familiilor (toată admirația, tot respectul pentru excepții) cel puțin unul dintre frați ( mult mai des decât surori) și/sau cel puțin unul dintre părinți ( în multe cazuri și '' ajutați'' de influențe externe familiei din care provin, respectiv propria familie, cunoștințe, apropiați și alți '' binevoitori'' ) sunt surse constante de generare și menținere a conflictului, pornind, având pretext cauzele de mai sus.

În majoritatea cazurilor, unul dintre copii este împlinit financiar, are o familia armonioasă, are parte de înțelegere și respect în societate, este echilibrat, muncitor, etc, își ajută părinții, este aproape de ei, sau duc vieți separate, dar în relații normale, - celălalt este în permanență nemulțumit, eșuează de obicei în relații sentimentale, nu reușește să aibă o bază financiară solidă, fiind cheltuitor și răsfățat, inconstant și mofturos, mândru titular al unor perpetue datorii, nu reușește să păstreze un job sau să construiască și să păstreze un business de succes, fiindcă niciodată nu îi convine nimic și nu este dispus să plătească prețul aferent în muncă, răbdare, integritate, este ETERNUL NEDREPTĂȚIT ȘI OROPSIT: nimeni (în primul rând părinții) nu a făcut niciodată nimic pentru el, nu a fost ajutat cu nimic, niciodată nimic nu este de ajuns pentru el, și mai ales TOTUL I SE CUVINE.

Acest al doilea tip de copil întodeauna va avea ceva de REPROȘAT: nu mi-ai dat, nu mi-ai făcut, nu m-ai ajutat, nu m-ai înțeles, nu m-ai susținut, nu ai avut grijă de mine, nu te-ai interesat suficient de mine, ...

Va avea, ca bonus, întotdeauna în repertoriu și un reproș care îl vizează pe celălalt: PE EL/EA L-AI FAVORIZAT/-O ÎNTOTDEAUNA, în detrimentul meu.

ORICE AR FACE PĂRINTELE/FRATELE/SORA pentru el - ajutor financiar, răbdare, suportarea mofturilor, nebuniilor, ieșirilor necontrolate, figurilor de tot felul - ți-am cerut eu să mă ajuți? da, dar dacă faci un lucru pentru cineva, ca să îți dovedești iubirea, trebuie să îl faci exact când și cum ți se cere - Doamne ferește să uiți ceva - un lucru minor, o pretenție savantă și exclusivistă, chiar dacă este ceva banal - penibilă prin AROGANȚA ȘI STILUL '''BĂTUT DIN PICIOR'' prin care este PRETINSĂ CU O MIMICĂ SCHIMONOSITĂ DE FRUSTRARE ȘI SUFICIENȚĂ, NICIODATĂ NIMIC NU ESTE BINE - ÎL VA CERTA PE CELĂLALT ȘI ÎI VA ATRAGE ÎNTODEAUNA ATENȚIA CĂ I-A GREȘIT - tot ce a făcut celălalt pentru el/ea pălește în acel moment, este egal cu zero, dacă stupida pretenție nu i-a fost satisfăcută instant. 

Acest tip de oameni au o memorie foarte, foarte scurtă și un orgoliu (nejustificat) imens: îi recunoașteți foarte ușor: sunt campionii ''judecăților de valoare'' servite tendențios și '' furioso'', sunt așii spiritului contradictoriu lipsit de orice argument valid, sunt cei mai încrâncenați ''generali'', care ar ști ei cum să conducă lumea și să îi pună la punct pe toți. 

Ei sunt primii care își dau în judecată frații și surorile, părinții și în principiu pe oricine vor să îi supună punctului lor de vedere.

Lipsiți de toleranță și de adevăratul simt al echității, nu își vor recunoaște niciodată fixurile și vor fi primii care se vor supăra. 

Pentru a își impune punctul de vedere, '' inflexibilul lor adevăr'' vor fi dispuși la orice. 

Dacă totuși, al doilea copil nu se va încadra în acest tipar, cu siguranță se va găsi cineva în anturajul lui apropiat, care va prelua acest rol. 

Este incredibilă influența acestor apropiați: poate schimba cu totul relațiile în familie: scopul este dovedirea că familia influențatului nu a făcut nimic pentru el și de cele mai multe ori reușește să îl izoleze. 

Poți recunoaște foarte ușor influența regăsindu-i cuvintele otrăvite în discursul otrăvitului. 

În oglindă, CEL PUȚIN UNUL DINTRE PĂRINȚI, în majoritatea cazurilor, este titularul acelorași ''calități'' și al aceluiași comportament, la care se adaugă ceea ce americanii numesc CONTROL FREAK ( persoană obsedată de a deține controlul asupra celorlalți). 

Sub steagul fluturând lozinca '' Eu știu mai bine decât tine ce este bine pentru tine'', va defila mândru prin viața copilului, zdrobind orice rezistență din exterior, fie prin manipulare, cumpărând aliați către unidirecționarea proprie, fie eliminând orice element subversiv care ar putea aduce fericire reală copilului, dar l-ar scoate de sub tutela sa. 

Care a fost consilierea mea și de ce a reușit în multe cazuri, scutindu-i pe cei care i-au dat curs de rupturi relaționale, procese nesfârșite, nervi, frustări și toxicitate psihică, decimându-le liniștea și armonia? 

Simplu:

1. Lasă-l să se îndestuleze din avere atât cât dorește, până îi va fi satisfăcută pofta de a avea (oricum insațiabilă), nu te lăsa târât în procese ( chiar dacă vei câștiga - puțin probabil, pentru că nu vei fi dispus la ce va fi dispus el - te vei transforma într-un alt om la final), iar amărăciunea, dezamăgirea, răul și negativismul pe care le vei aduce în spiritul tău și în familia ta vor fi un preț mult prea mare, care nu va mai putea fi răscumpărat prea ușor. 

2. Uită că ai fi avut dreptul legal și moral la acești bani/aceste proprietăți - oricum este preferabil să plătești în bani în viață, decât în altceva: sănătate, linșite și pace sufletească, armonie și echilibru. 

3. Dacă nu este atât de deranjant pentru tine comportamentul, poți continua relația și lasă-l să aibă dreptate întotdeauna. 

4. Dacă nu, rărește întâlnirile, sau dacă dezechilibrul pe care ți-l aduce este atât de mare, ia o pauză mai mare sau chiar suprimă-le. 

4.5 Și orice ai face, nu te mai gândi la aceste lucruri: nu îți fac bine. Gândește-te la lucrurile care îți fac bine, întâlnește-te cu oameni cu care te poți comporta relaxat, fără să fi atent că s-au simțit lezați de te miri ce. 

NIMENI NU TE POATE OBLIGA SĂ ACCEPȚI, SĂ FACI, SĂ GÂNDEȘTI, SĂ VORBEȘTI SAU SĂ NU VORBEȘTI CE VREA EL/EA, DACĂ TU NU VREI!

CAUTĂ SĂ AI ÎN PREJMA TA OAMENI ȘI LUCRURI POZITIVE ȘI SĂ ÎȚI DUCI EXISTENȚA FRUMOS, LINIȘTIT, CU BUCURIE ȘI POFTĂ DE VIAȚĂ!

Photo by Simone Scarano on Unsplash

Aegean: Să nu regreți niciodată...

3 august 2015. 

Mă simt incredibil. Sunt pe malul Mării Egee ( Aegean), în portul Volos.

Viața este absolut superbă. Mă pot obișnui să trăiesc la mare.

Ideea fundamentală este, cred, frumusețea imperfecțiunii vieții și renunțarea la control, la a găsi cea mai bună frază, cea mai bună tușă pe pânză, cele mai inspirate cuvinte.

Ideea principală este, cred, să te bucuri de viață, de imperfecțiunea ei, de neprevăzutul ei, aici și acum. 

Marea, minunata mare, pe care o zugrăvesc poeții și o cântă legendele, este atât de liniștitoare, atât de sălbatică în perpetua ei mișcare. Nu mă pot sătura de bucuria aceasta năvalnică electrizându-mi fiecare fibră a umanității mele. 

De la mare am învățat acceptarea, renunțarea, încercarea, flexibilitatea, curajul, inspirația, forța și încrederea. 

Fiecare zi este unică. 

Viziunea vieții, atât de mult timp în fața mea, atât de mult timp dorită, măreția scopurilor și dorința de a dăinui peste timp.

Totul este atât de frumos, tocmai pentru că este atât de efemer. 

Pași pe nisip... Un loc comun, ca oricare altul... Valuri care spulberă nisipul țărmului, îl trag către sine, pentru a-l naufragia din nou...

Nimic nu poate fi mai plin și mai lipsit în același timp de sens, decât a trăi, pur si simplu. 

A fi cu adevărat liber. Atât de important este pentru mine a fi cu adevărat liber, atât de important...

Singura libertate pe care o cunosc - acum - este libertatea de a înțelege și de a scrie despre viață trăind.

O, desigur, este minunat să îți imaginezi. Nu vei înțelege niciodată, în schimb, cu adevărat, natura umană, netrăind toate aceste sentimente, toate aceste valuri înspumate, toți acești nebuni chiparoși, la fel de nebuni în suplețea lor orgolioasă și nonsalantă ca genialul obsesiv al turbioanelor culorilor, Van Gogh.

Nu vreau să mai regret nimic, niciodată, în viața mea. 

Nici ceea ce am făcut, nici ce nu am făcut, nici ce aș fi putut face, nici ce nu aș fi putut face, nici ce voi face, nici ce nu voi putea niciodată face, nici ce nu aș mai putea vreodată face. Sau fi. Sau crede. Sau cere. Sau dărui. 

Să nu regreți niciodată nimic, pentru că atunci, cândva, asta a fost exact ce ți-ai dorit.

Natura umană... Natura umană, responsabilă pentru tot și pentru toate... 

Photo by Ozan Aksun on Unsplash

DEJA VU

De câte ori am sentimentul de deja-vu, prima senzație este surpriza: știu că nu am mai fost niciodată în acest loc, știu că nu am mai întâlnit niciodată aceste persoane, știu că nu am mai fost niciodată în această situație specifică, în acestă situație anume; și totuși totul îmi pare atât de cunoscut: ca și cum m-aș vedea din exterior într-o dublă secvență de film, rulând în paralel/simultan, pe același ecran, având vârste diferite, în ipostaze diferite, contextul și desfășurarea evenimentelor neavând aparent nici o legătură.

Primul impuls este să încerc să mă conving că nu mai aveam cum să fi trăit această secvență de viață; caut apoi similitudini din trecut.

Dacă deja-vu-ul ar însemna că ai pierdut o viață și ai luat-o de la capăt/ai reînceput  de la ultimul punct de control? 

Este posibil să îmi fi dorit cu ani în urmă să fi ajuns aici, unde mă aflu în prezent, este posibil să îmi fi imaginat acest moment, este posibil să fie o reminiscență din memoria colectivă sau un fragment dintr-un arhetip universal, care este o parte din mine?

Deja -vu -ul survine atunci când creierul tău încearcă să aplice situaței curente o amintire a unei situații trecute, eșuează și te face să simți ca și cum s-ar fi întâmplat. 

Suntem atât de legați unii de alții, există punți care transcend timpul și spațiul, care depășesc înțelegerea noastră și capacitatea de raționament logic și analitic?

Știu că ceea ce păstrez constant în atenția mea, în imediata proximitate a limitei dintre conștient și subconștient, la câteva secunde distanță după imersiunea în marea fără început și fără sfârșit a minții mele, undeva sub valurile realității, acolo unde limpezimea apei acestei mări începe să se estompeze, iar albastrul clar, translucid, începe să capete nuanțe întunecate și ochiul mentalului conștient nu mai poate pătrunde, nu mai poate vedea, acolo începe conexiunea cu totul, cu întregul, cu inteligența infinită a Universului și a Divinității.

În această zonă neclară, ambiguă, incertă, aici apar intuitiile, aici se formează revelația, de aici pornește și aici se descifrează deja-vu-ul.

Acest minunat deja-vu: acest stimul care declanșează recunoașterea semnelor: această reamintire a ceea ce uitasem înainte de a fi trăit cu adevărat acest lucru, acest magic reminder care nu mă lasă să uit din nou ceea ce cu atât de mult efort încerc să suprim, pentru că poate încă nu a venit timpul lui, sau poate a trecut neobservat și nu am fost suficient de atent să îl percep, iar acum mă cheamă din nou...

Photo by Anthony Tran on Unsplash