Scaunul preferat din cafenea

Renunțase să mai vorbească. Oricum nu ar fi putut să explice. Era prea complicat. 

'' De ce trebuie să am o lume interioară atât de bogată, atât de complexă, dacă nu o pot împărtăși? '' 

Căutase un oraș cât mai mare, să se poată pierde în mulțime. 

Anonimatul părea singura soluție. 

'' Când stai foarte mult timp singur - gândea - ai foarte mult timp să îți pui întrebări. Multe întrebări. Întrebări fără sfârșit. Nici nu mai contează răspunsurile. Decât întrebările sunt importante.'' 

Aproape că renunțase și să mănânce. Nu mai simțea nevoia. Cel mai mult îi plăcea să privească oamenii trecând. Se așeza pe scaunul preferat din cafenea, cu vedere la stradă, tot timpul într-un colț retras, cu spatele la perete, ca un războnic experimentat și tot timpul precaut, care își asigură o poziție de luptă cât mai avantajoasă, cu fața la adversar. 

Scaunul preferat din cafenea era poziționat tot timpul la fel, cafeneaua mereu alta. Regula era simplă: niciodată aceeași cafenea, niciodată aceleași persoane. Își propusese să evite cu orice cost situația în care un chelner mai vorbăreț sau vreo picoliță mai volubilă să își dea seama că venea a doua oară acolo, să îl recunoască și să încerce să lege o conversație: '' O dimineață minunată! Vă aduc două cafele, ca de obicei? '' sau '' Ne bucurăm că ați ales din nou cafeneaua noastră. Vă mai pot aduce și altceva?'' .

Îi plăcea să privească oamenii, să îi asculte și să intuiască din câteva detalii: gesturi, îmbrăcăminte, înfățișare și frânturi de frază, cam ce tip de viață duceau, ce îi interesa, de unde veneau și unde se îndreptau...

Tot timpul îl recitea cu plăcere pe Honoré de Balzac, unul dintre favoriții lui. Și-a dorit inițial să îl imite pe genialul romancier și să își noteze asemenea lui, în carnețelul care nu îl părăsea niciodată, orice observație pe care ulterior ar fi dezvoltat-o în scris: un detaliu vestimentar, un detaliu arhitectonic, o fizionomie expresivă...

Dar ar fi atras prea mult atenția. În plus, cea mai teribilă frică a lui era frica de ridicol, de banal și un zâmbet condescendent, sau mai grav, a unei priviri amuzate dublată de un comentariu răutăcios. 

Astfel că prefera să privească cu maximă atenție, concentrându-se ca un chirurg fixându-și punctul de incizie și memora esența fiecărei persoane, care urma să o transforme ulterior în personaj,vizualiza fraza descriptivă pe care o concepea instant și o derula pe un ecran mental, înroșind și mărind cuvintele cheie, pentru a fixa cu maximă acuratețe esența, pentru ca apoi, la sfârșitul zilei, ajuns acasă să își folosească prodigioasa lui memorie eidetică pentru a reconstrui personajul. 

Descoperise de la o vârstă fragedă că avea o memorie eidetică incredibilă, nu numai a sunetelor, figurilor sau culorilor, dar si semantică, spațială și matematică.

Era suficient să privească o singură dată fațada unui edificiu, pentru a reda cu o exactitate uluitoare fiecare coloană, arhitravă, cornișă, fronton, acantă sau basorelief.

Memoria lui eidetică îl ajutase, de altfel, să câștige atâtea turnee de șah online. O sursă sigură de venit. Era suficient să privească primele mutări ale oponentului pentru a îi intui stilul și a vizualiza toate posibilele variante de joc ale adversarului, un număr finit căruia îi opunea infinite variante de distragere a atenției și câștigare inevitabilă a partidei. 

De două ori pe an se deghiza și intra într-un cazinou, câștiga la blackjack, lăsa bacșișuri generoase și un mesaj discret patronului că nu va mai reveni niciodată. 

Ar fi putut să aibă o viață de lux, faimă, celebritate. Ar fi putut să trăiască numai în lumina reflectoarelor. Ce rost avea? Ar fi stricat totul. 

Prefera singurătatea. Prefera plimbările lungi printre clădiri de epocă, în centrul istoric, prefera să da naștere unor povești de viață sub umbrele lungi ale felinarelor de fier forjat, prefera să imagineze pași grăbiți pe piatra cubică către întâlnirile amoroase ale nopții, decât să le trăiască real. 

Toate ar fi dus către decepție. S-ar fi sfârșit  în derizoriul vieții cotidiene. Așa de întâmplase de fiecare dată când se apropiase de cineva. Avea o capacitate de seducție care părea a avea o viață proprie. Intra în posesia lui și îl îndruma către cel mai sensibil punct slab al victimei. Nu trebuia să facă nici un efort. Totul venea natural. Nu conta împrejurarea, contextul. Erau suficiente câteva minute ca să fascineze. Urmarea era inevitabilă. 

Nu găsise până atunci pe cineva care să îi opună rezistență. Totul era atât de previzibil. Scrisese, printre atâtea alte romane, și o carte despre pattern-urile jocului seducției. Erau limitate la câteva provocări constante de generare și acționare asupra stimulilor și reacțiilor încadrate într-o formulă axiomatică. Contextele erau singurele care aveau o diversitate infinită. Și enumerase suficiente din fiecare categorie. 

Nu publicase încă nimic. Își propusese ca atunci când va găsi persoana care să îl iubească așa cum era, care să îl elibereze din acest legământ al anonimității, va publica totul și își va asuma o viață printre oameni. 

Și astăzi întâlnise acea persoană. 

Exact când se pregătea să renunțe definitiv. Știa că numai atunci când va renunța cu adevărat să mai caute, atunci va găsi. 

Și iubirea i se întâmplase. Prima și ultima lui iubire. 

Astfel că în acea dimineață, zâmbind s-a întors în cafeneaua zilei trecute și lăsându-se pe spate, pe scaunul lui preferat, scrise pe prima pagină din celebrul carnețel al lui Honoré de Balzac, pe care îl achiziționase la o licitație a Christie's American branch din Rockefeller Center, New York : 

Bărbatul întâlnește femeia. Se îndrăgostește. Iar iubirea îi salvează pe amândoi. Atât de simplu. Și asta este toată esența vieții. 

Photo by Toa Heftiba on Unsplash

Dansează liberă pe stradă, ca un graffiti nebun, Inima ta...

Iarba dimineții, aburul cafelei și fumul de țigară

Pagini de viață , adnotări mâzgălite,

Observații cu roșu, sublinieri repetate,

Încerci să te decizi - pentru a câta oară

Din opțiuni multiple, idei răvășite

Ce să alegi mai departe...

Cum poți afla ce vrei când încerci chiar acum

Să nu vrei să mai vrei?

În timp ce tu ai rămas pe gânduri

Dansează liberă pe stradă, ca un graffiti nebun,

Inima ta...

Dansează pictând fațade și oameni,

Sentimente – emoții și-alei...

Conversații împarte și flori de nu-mă-uita

Fețe simpatice împachetate-n clovni galbeni, 

Rețete de fericire prescrise instant. 

Intră în vorbă cu - oricine 

Și răspunde șarmant:

Planuri mărețe sau griji trecătoare, 

Eșecuri, succese, orgoliu sau vină, 

Căutare febrilă,reușită deplină

Gest nobil sau lacrimi din soare,

Pasiuni efemere, vise înfrânte,

Ideal grandios, dorințe mărunte,

Întâlniri, despărțiri

Căderi și măriri,

Depresii, speranțe, 

Culori și nuanțe 

De viață: pe toți îi ascultă, tuturor le zâmbește, 

'' Nu mai fiți triști '' - râde, glumește

Cu ei - '' Ați uitat să trăiți '' 

'' Ați uitat să iubiți '' 

'' Ați uitat să fiți vii și umblați fără inimi'' 

Le spune și toți o privesc uimiți.

'' Inima voastră vă vrea fericiți '' 

'' Cu ea nu mai știți să vorbiți '' 

'' Astăzi e tot ce aveți'' 

'' Nu ieri și nici mâine, nu poate cândva '' 

'' Astăzi și - acum se-ntâmplă ea, 

Viața ta.''

'' Astăzi și-acum fii viu și trăiește ! ''

'' Astăzi fii viață, astăzi iubește!''

Dansând liberă pe stradă, ca un graffiti nebun, 

La tine se-ntoarce zâmbind, 

Inima ta...

Iarba dimineții, fumul de țigară și abur de cafea,

Dansează nebunește cu ea...

Cu brațele deschise o primești glumind:

Paginile vieții încap într-o frază: ''Astăzi iubește, 

Astăzi fii viață, astăzi și - acum fii viu și trăiește!''

Photo by Aditya Ali on Unsplash

ROMÂNIA 2089

Romania douăzeci - optzeci și nouă...

Ușor de ținut minte - are un sound plăcut, nu?

Cum va arăta România la 100 de ani de la Revoluție? Cum va arăta lumea atunci, la 100 de ani de la Revoluțiile din estul Europei, și la 300 de ani de la Revoluția Franceză?

Revelionul 2012 - 2013 l-am petrecut în Atena. În fața Academiei din Atena, inspirat de fondatorul acesteia, Platon, discipolul lui Socrate și învățătorul lui Aristotel, aceasta a fost viziunea mea despre România anului 2089, materializată în conceperea statutului Asociației România 2089:

CAPITOLUL II

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE ASOCIAŢIEI

Art. 6

Asociația ROMÂNIA 2089 are ca SCOP ca, împreună cu toți românii, din țară și din străinătate,  să regenereze, să reinventeze, să recreeze, să redea românilor, să facă să renască mai puternică ca niciodată și să dezvăluie, să promoveze,  să susțină și să dezvolte în întreaga lume adevărata identitate națională a românilor și a României -  națiune, țară, oameni  cu un potențial unic, extraordinar, o națiune valoroasă, puternică, unită, originală, creativă, inventivă, responsabilă, integră, demnă, respectată și apreciată de europeni și de toată comunitatea internațională, o națiune  demnă de urmat ca model de civilizație și succes de către tot mapamondul, națiune care va crea România anului 2089 – la 100 de ani de la revoluție – ca fiind țara cu cel mai înalt standard al nivelului de trai și cei mai fericiți oameni din lume, care sunt tratați cu respect, zâmbetul, optimismul, fericirea, alături de creativitate, inovare și profesionalism fiind trăsături naționale,  națiune cu cel mai mare venit pe cap de locuitor,  leader mondial în domeniul științific/tehnic/cercetare/inovare, it/media/publicitate/, management/marketing/PR/HR,economic/financiar/bancar/asigurări/imobiliar,infrastructură/turism, comercial/agro-industrial/alimentar, mediu/ecologie, în domeniul social, al serviciilor și educațional- intelectual-artistic-creativ-spiritual.

Art. 7

Pentru a atinge scopul  propus, Asociația România 2089, are următoarele obiective:

1.- promovarea mândriei și puterii sentimentului de apartenență națională și unitate a românilor, mândrie și putere care sunt conținute cel puțin de următoarele afirmații, care considerăm că ne definesc: ‘’ sunt mândru că sunt român și o dovedesc zilnic prin modul meu de a gândi, prin comportamentul și acțiunile mele‘’,  ‘’ sunt dedicat ca România să devină   etalon de civilizație, identitate, performanță și succes ‘’,  ‘’ eu, român, sunt mândru de tine, român, te apreciez, te respect și vreau sa contribui prin succesul meu la succesul tău și al națiunii noastre‘’;

2.- inițierea și susținerea permanentă a unei campanii de publicitate a valorii, potențialului, măreției, demnității, rolului istoric al României și al românilor, în mediul internetului și mai ales în mass-media internațională, reflectată prin promovarea intensă a rezultatelor pozitive/performanțelor românilor și ale României în orice domeniu;

3.- aducerea în prim-plan a componentelor profunde ale identității naționale - geneză a structurii conștientului și subconștientului colectiv național, valoare, demnitate, măreție, putere, unicitate, originalitate, creativitate și leadership -  civilizație unică în lumea modernă, la fel cum civilizația dacică  - simbol și filon fundamental al sufletului adevărat al românilor și României -  a fost o civilizație unică în lumea antică;

4.- promovarea românilor și a României, a valorilor și unicității acestora la nivel mondial, prin crearea de simboluri și puncte de referință care să inspire și să genereze acțiuni concrete ale românilor din România și din toată lumea, precum și a oricăror parteneri ai acestora,  care să aibă drept rezultat o țară cu o identitate clară și puternică la nivel internațional, cu o imagine reflectând valoarea reală și contribuția originală la evoluția umanității și a umanismului, a promovării valorilor universale de unitate în diversitate, de colaborare, respect reciproc, recunoaștere reciprocă, adevăr, bine, frumos, evoluție materiala și spirituala;

5.- promovarea valorilor identității naționale în contextul global al multiculturalității:calitatea vieții la cele mai înalte standarde, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin afirmarea și împlinirea totală a valorii și alegerilor personale, în cadrul colaborării interpersonale și internaționale pentru crearea și susținerea unui cadru național în interiorul/interdependența cu cel internațional în care fiecare român să fie liber, împlinit, recunoscut și apreciat pentru personalitatea sa manifestată în cele mai bune condiții de trai.

6.- susținerea învățământului și a educației prin crearea și implementarea celor mai eficiente sisteme educaționale, bazate pe respect reciproc între profesori și elevi/studenți, mod de predare interactiv, afirmarea individualității și valorii personale, descoperirea și dezvoltarea potențialului creativ al fiecărui elev/student în funcție de abilitățile, înclinările și valorile personale; eficientizarea și aprofundarea educației sexuale și de sănătate, acordarea unui rol crescut educației fizice și sportului, pentru o națiune sănătoasă;

7.- introducerea de noi materii/discipline: România 2089 – prin care tinerii să fie responsabilizați și inspirați de recunoașterea și satisfacția personală a contribuției lor pentru succesul personal al fiecăruia dintre ei, al tuturor românilor și al României; antrenament pentru viața reală și succes personal în cadrul muncii de echipă – succes național; principiile gândirii pozitive –dezvoltare personală, managementul timpului și al relațiilor umane;

8.- promovarea în toate sistemele educaționale a spiritului de competiție, a spiritului de fairplay, colaborare în vederea atingerii unui obiectiv personal/colectiv.

9.- identificarea/crearea, prin promovarea la nivel internațional a unor branduri  - mărci înregistrate ale unor produse, locații, obiecte, construcții, etc., care să devină de notorietate la nivel internațional

10.- dezvoltarea, promovarea și susținerea turismului cultural și bazat pe publicitatea internațională a unor obiective turistice cu potențial;

11.-organizarea și susținerea permanentă a turismului cultural românesc pentru tinerii români de la vârste fragede, pentru însușirea durabilă a simbolurilor și punctelor de reper naționale.

12.- promovarea colaborării, asocierii, parteneriatului între români cu educație și formație profesională complementare, în scopul exploatării potențialului extraordinar al gândirii colective non-liniare/creative/inovatoare,  care să genereze înființarea de societăți comerciale/ asociații/fundații/orice altă formă asociativă/orice entitate juridică, atragerea de fonduri europene/finanțări publice/private/orice alt tip de finanțări, crearea, implementarea și dezvoltarea de proiecte/acțiuni, etc având drept rezultat succesul personal al persoanelor asociate și plusvaloarea/contribuția aduse comunității la nivel local/regional/național;

13.- cursuri și training-uri, consultanță pentru dezvoltarea de afaceri/proiecte și accesarea fondurilor europene cu grad de absorbție de 100%/ pentru atragerea oricărui alt tip de finanțare;

14.- promovarea investițiilor în România prin crearea unui mediu de afaceri atractiv, cu o legislație clară și formalități simplificate, dublate de facilități oferite în funcție de amploarea, valoarea și potențialul investiției.

15.- accesarea de către Asociația România 2089 de fonduri europene/orice alt tip de finanțare și/sau înființarea de societăți comerciale/asociații/fundații/orice alte entități juridice, al căror asociat/unul dintre asociați să fie  Asociația România 2089, și accesarea de fonduri europene/orice alt tip de finanțare de către aceste entități juridice înființate de Asociația România 2089, societăți comerciale/entități juridice care vor avea obiect de activitate orice activitate care contribuie la dezvoltarea în domeniul                                             educație/învățământ/formare, perfecționare, reconversie profesională, științific/tehnic/cercetare/

it/media/publicitate/,management/marketing/PR/HR,economic/financiar/bancar/asigurări/ imobiliar,infrastructură/turism, comercial/agro-industrial/alimentar, mediu/ecologie, în domeniul social, al serviciilor și intelectual-artistic-creativ-spiritual, a românilor și României, sau care contribuie în orice modalitate la atingerea scopului asociației, prevăzut la art. 5, entități care pot desfășura activităţi economice directe, care au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice Asociația România 2089.

16.- înființarea unei platforme media cu această denumire: ’’România 2089 ’’ – televiziune, ziar, site internet, etc, care să servească exclusiv scopului asociației definit la art. 5

17. – crearea unui mediu asociativ de amploare națională/internațională care să fie definit de valorile fundamentale pe care se va construi Asociația România 2089:

- egalitate reală de șanse pentru orice român, indiferent de vârstă, sex, religie, educație, etnie, avere, profesie, opinie, apartenență religioasă/politică/confesională, etc. care vrea să își manifeste potențialul creativ, de muncă, de inovație, de colaborare pentru atingerea scopului asociației, care este, credem scopul oricărui român, egalitate garantată de următoarele valori, pe care membrii asociației și le însușesc ca fiind linii directoare ale întregii activități a acesteia:

           - respect;

- asociere, colaborare, cooperare;

- entuziasm, inspirație, perseverență, dedicare;

- comunicare și ascultare reală;

- integritate, responsabilitate, corectitudine,  transparență;

- apreciere, recunoaștere, gratitudine, solidaritate;

- competență, profesionalism, etica și deontologia muncii;

- disciplină, punctualitate;

- demnitate, seriozitate, asumare;

- gândire pozitivă  și  atitudine pozitivă, relaxată, optimistă, încrezătoare ;

           -  pragmatism, echitate;

           - raport optim serviciu/plusvaloare creată – plată/recompensă financiară;

           - salarii/indemnizații/plăți contractuale în funcție de competență/abilități profesionale, rezultate, randament,eficientă, rapiditate a timpului de răspuns, soluții durabile, inovare, profit generat;

           - generarea celor mai bune servicii/produse posibile, la cele mai bun prețuri, pentru români ;

18.-implicarea tuturor românilor care cred și aderă la acest proiect - ’’România 2089 ’’, a  inteligenței/inovației/creativității/și puterii de gândire unice pe care românii le posedă în scopul generării de idei, urmate de acțiuni concrete, prin care să fie atins scopul asociației - România anului 2089 – la 100 de ani de la revoluție –țara cu cel mai înalt standard al nivelului de trai și cei mai fericiți oameni din lume;

SPIRITUL PROIECTULUI ’’România 2089 ’’, care este definitoriu pentru Asociația România 2089, este:

- profunda și totala convingere că noblețea scopului, cât și caracterul lui pragmatic, respectiv un popor mândru, valoros și creativ, într-o țară de succes mondial, în care românii să aibă cele mai bune condiții de trai, vor inspira și atrage toți românii care cred și acționează în acest scop, precum și orice partener al acestora, care se va alătura.

- membrii asociației vor acționa exclusiv în mod pozitiv, asertiv, motivând și inspirând acțiuni și demersuri benefice, care să profite tuturor românilor, în primul rând, și care să fie profitabile și pentru toți partenerii și colaboratorii românilor.

- asociația se dezice total și nu acceptă nici un cuvânt/nici o afirmație făcută în numele asociației și nu promovează/nu comentează nici o afirmație și nici un cuvânt, și le consideră inopozabile,  constând în afirmații generalizante/nefondate pe dovezi concrete și argumentate logic-raționale, afirmații negative, calomnii, defăimări sau orice alt tip de demers depreciativ/denigrator la adresa românilor sau la adresa României, în primul rând, sau la adresa oricărei alte națiuni sau etnii, grup, comunitate sau individ.

- SPIRITUL PROIECTULUI ’’România 2089 ’’, este, de  asemenea, caracterizat de valorile enumerate la art. 7 - punctul 17din prezentul statut.

19. recompensarea/ajutor financiar/de orice altă natură, din veniturile asociației/din orice alte surse/  sprijinirea/susținerea/promovarea românilor care au rezultate de excepție, care beneficiază de recunoaștere/apreciere și notorietate la nivel național/internațional prin profesionalismul/originalitatea și contribuția/rezultatele lor  de excepție în domeniul lor de activitate/ la imaginea pozitivă/dezvoltarea  românilor și României.

Aceasta a fost viziunea mea.

Indiferent cât de improbabilă și de imposibilă pare, poate fi atinsă.

Și va fi atinsă...

Photo by Natashia Shukla on Unsplash

TENTAȚIE

Ajută-mă să te cred, ajută-mă să te -nțeleg,

În curând lumea toată va fi a mea,

Cea mai nouă senzație - superbul star de cinema

Pe buzele tuturor,

Exquisite style & glamour.

Atât de mult mi-aș dori să te cred...

Îmi vei obține direct rol principal,

În noul blockbuster 

Hollywood success guaranteed

The American Dream împlinit.

Încasări fabuloase - știu what is next...

And the award goes to...I'm the best.

Flash-uri, covor roșu, rochii de Oscar,

Walk of Fame Star - film icon letal

Pop culture' s new queen de renume mondial

Poster original look & panouri publicitare

Mulțimi dezlănțuite de fani și isterice - admiratoare

Voi zâmbi pe prima pagină în Playboy și Vogue

Voi avea propriul brand de parfum

Toatea acestea le pot avea acum

''Ai încredere în mine, te rog,''

Îmi repeți de-atâtea ori, poate prea des...

Vrei să mă vezi strălucind - nici un alt interes

Nici o hidden agenda - doar ești profesionist,

Your job description e showbiz illusionist.

Iar mie iluzii nu-mi vinzi, magia e pe ecran,Instantaneously famous, în mai puțin de un an.

Și mi-alungi teama profundă, că totu-i un trick,

Ca mai întâi să mă vând, și-apoi să mă ridic

La statutul de divă.

Să n-am nici o grijă, promiți,

Nu ești ca alții și nici

Nu vei fi. 

Iar eu nu voi trece prin asta

De ce tot ezit,

I should know better, 

I,m the best film producer, 

And I do have a limit.

Nu voi sfârși pe canapeaua de distribuție,

Asta-i pentru adolescente prostuțe,

Evident,

Nu este cazul meu - eu am talent

Și carismă iar tu intuiție,

Experiență și fler.

Ne-am întâlnit la un cocktail party - so what? 

Tot ce îmi spui poate fi - adevărat. 

Și va fi, dacă voi face exact

Ce, cum și când spui. 

Tu în mine vezi o vedetă,

Nu just another starletă.

Tentație crudă, acum știu

M-ai câștigat, am cedat...

I cannot go back:

E mult prea târziu...

Photo by 傅甬 华 on Unsplash

Suntem față în față și viața ne-așteaptă Să decidem ce vrem

Suntem față în față și viața ne-așteaptă 

Să decidem ce vrem.

Aprinzându-și țigara ne răspunde zâmbind:

Voi doi să decideți, timp încă avem...

Nu v-am grăbit niciodată, n-o fac nici acum,

Știți că îmi place să vă privesc privind 

Amândoi către posibilul drum.

Deși favoriții mei sunteți, am și -alți preferați,

O slăbiciune specială pentru voi îmi rezerv,

Voi nu renunțați să luptați, 

Eu nu renunț să încerc

Să vă ajut când și cum pot.

Nu vă pot oferi însă chiar tot. 

Dimineața e-a voastră, ziua a mea,

Noaptea a noastră și-a viselor lungi,

La o sută șaptesprezece ani plus să ajungi

Viață, împreună cu noi, îi răspund.

Să ai somn liniștit, catifea,

Mătăsuri și lux rafinat pentru tine,

Echilibru și liniște 

Pentru iubita mea, pentru mine. 

Doar atât cereți, nu vreți oare mai mult, 

Faimă, putere, bani, aventură, tumult?

Prestigiu, avere, bogății și splendori?

Mașini, yacht-uri, castele, comori

Felurite, influență, mărire, 

Puteți cere orice, 

Doar atât vreți de la mine? 

Dragoste vrem, dragoste,

Bucurie și poftă de tine, viață, vrem să ne dai,

Toată iubirea ta de oameni, câtă ai,

Și dacă tot mă lași să plusez,

Visuri nebune pe care dimineața 

Le creez,

Visuri reale - ne vin ca turnate,

Croite special pentru noi,

Acele simple fericiri imaginate

Tu ziua le-atrage și le-ntâmplă pentru doi

Iar noaptea-i a noastră, 

Viață frumoasă,

Noaptea-i a noastră, în trei,

Mulțumim pentru tot,

Dar tu, viață, tu ce vrei? 

Photo by Dorothea OLDANI on Unsplash

O singură întrebare - a spus, ținând în mână un creion - ce altceva ar putea fi?

Alerg nebunește pe lungul șir de trepte care coboară în sus în tunelul de acces. Pot inversa oricând percepția a ce e sus și ce e jos. Trebuie să ajung urgent să mă întâlnesc cu persoana care mi-a telefonat. Nu știu de ce simt că este atât de important, că nu trebuie să ratez întâlnirea asta. 

Nu sunt sigur dacă am ales tunelul corect, care se îngustează pe măsură ce înaintez și se termină brusc acum. Nu mai văd nici o lumină în față și nu mai simt curentul de aer. Treptele s-au terminat.

Mai departe ... știu că urmează decât conducte de ventilație, fără scări, fără spațiu în care să te poți răsuci, prin care poți decât să te lași să aluneci în jos, într-un labirint fără reguli.

Mi-aduc aminte cuvintele maestrului: când vei ajunge în acest punct, trebuie să te concentrezi și să te bazezi decât pe intuiție: vei stinge lanterna, îți vei deconecta ochelarii de viziune tridimensională și vei fi pregătit pentru orice...

Dacă nu ești absolut sigur că vei face alegerea corectă, atracția căii care este singura opțiune nu va funcționa: vei rămâne blocat și vei muri. 

Nu uita că nimic nu este real și în acest oraș structura realităților paralele și simultane nu îți permite să îi reordonezi coordonatele spațial-temporale, imagistice și senzoriale decât forțând translația dintr-un vis în altul la limita suportabilității. Poți fi oricine și orice, concomitent, de ambele părți ale ecranului de translație, poți anima entități diferite, venind și plecând: ai nevoie să te transpui în mintea, sentimentele, emoțiile și vârsta oricărei ființe umane...

Iar pentru a face acest lucru nu poți să te trezești brusc: trebuie să manipulezi logica absurdului în avantanjul tău. 

Intru în conductă cu picioarele înainte, culcat pe burtă, cu fața către ultima treaptă și îmi introduc corpul în capătul îngust, până când rămân atârnat în mâini. Mă blochez pentru câteva secunde presând cu coatele în pereții laterali. Îmi imaginez un traseu perfect drept, cu un diametru puțin peste dimensiunile corpului meu: mintea mea va curba toate colțurile tăioase și va alege finalul optim. Sunt pregătit:  mâinile în sus, lipite de corp...

Trebuie să aleg un loc cât mai puțin probabil pentru ieșirea din conductă: în nici un caz apă, pentru că ar putea fi un bazin de colectare închis ermetic, nici măcar ridicolul coș de rufe al toboganului unui hotel de lux: m-ar putea aștepta un caroiaj de lame tăioase...

Trebuie să fie ceva fără nici o legătură plauzibilă: aleg cafeneaua unde sunt așteptat, vizualizez o masă în colț, cu o cană de tablă, plină cu cafea & whiskey și o țigară de foi stinsă, așezată cu grjiă pe cană, cu ospătarul așteptându-mă îmbrăcat în livrea impecabilă, de secol XVIII, cu fireturi de aur, protejând grijuliu cu mănușile albe iasca și amnarul oamenilor cavernelor, pregătit să mă întâmpine cu o frază ceremonială și să îmi ofere un foc.

Imaginația m-a salvat încă o dată: zâmbesc deferent valetului meu personal, trag cu nesaț din țigara de foi, și cu cel mai politicos ton din lume îi reamintesc că am nevoie de peruca pudrată și pantofii cu cataramă lată pentru a îmi continua drumul. 

Îmi aduc aminte cum am fost selectat de maestru dintre atâția candidați, dornici să învețe arta manipulării visului și a dedublării minții: o singură întrebare - a spus, ținând în mână un creion - ce altceva ar putea fi? 

O suliță - a încercat un contracandidat. Nici o tresărire pe fața maestrului. O baghetă de dirijor - a încercat altul. O rachetă suplă... un microfon stilizat... un pumnal deghizat într-un stylus electronic...un cablu telescopic rigid multifuncțional...

- Un elefant - am șoptit. Maestrul mi-a făcut un semn discret și împreună am mângâiat piciorul crăpat al pahidermului: înainte ca tu să îi dai viață, era un mamut sigilat într-un creion. Mă uit în jurul meu: sala de interviuri a dispărut, la fel ca potențialii ucenici. Am fost selectat. 

Am ajuns prea târziu. Am ratat întâlnirea. Mă uit la numele cafenelei, scrijelit cu litere chirilice în firma de fier forjat care atârnă deasupra intrării, cu sigla breslei negustorilor de vise și dealerilor de idei improbabile: un inorog în costum Armani, cu o privire intensă și ochelari pince-nez: Cafe Melbourne. 

Mă îndrept cu pași ușori către turnul crenelat de la capătul bulevardului. 

Totul a fost, de fapt un test. 

Primul.

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat...

Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat,
Dacă eu sunt lucrul cel mai frumos care ți s-a întâmplat,
Dacă azi mă iubești mai mult decât ieri,
Dacă mâine mă iubești mai mult decât speri,

Dacă eu prima sunt în gândurile tale și ultima,
Dacă dragostea ta este cum n-a mai fost alta,
Dacă ma vrei cum pe nimeni n-ai  vrut,
Dacă fericirea ta-ntreagă  sigilată e-ntru-un sărut,

Dacă nu îți imaginezi viața fără mine,
Dacă pasiunea ta este mai puternică decât în filme,
Dacă nu îți mai aparții și cu totul mi te dăruiești,
Dacă atât de intens mă dorești,

Dacă sunt întruchiparea a tot ce-ai visat,
Dacă frumusețea și farmecul meu te-au fascinat,
Dacă delicatețe sunt și stil, precum spui,
Dacă inima ta n-a mai aparținut nimănui

De când m-ai văzut,
Dacă nimeni, așa cum îți plac eu, nu ți-a mai plăcut,
Dacă o privire și-un zâmbet te-animă mai mult decât orice,
Dacă ai face totul pentru dragoste,

Dacă munți ai muta și imperii - ai învinge,
Dacă tot ai sacrifica pentru mine,
Dacă orice tentanție fără ezitare-ai respinge,
Pentru o secundă de viață cu mine, cât o nemurire,

Dacă o sută de calități îmi găsești,
Și încă o sută peste ce-ai căutat,
Dacă toate mi le descrii și convingător mi-argumentezi
Că atracția mea feminină depășește tot ce-a existat

Până la mine, dacă toate acestea le crezi,
Dacă mă oglindesc în inima ta așa cum spui că mă vezi,
Dacă astăzi vei dori să mă iubești cu-adevărat,
Dacă eu chiar sunt lucrul cel mai frumos care ți s-a întâmplat,

Atunci astăzi te voi iubi, la fel clipă după clipă, mereu,
Atunci a ta voi fi, a ta sunt, iubitul meu...
Atunci nimeni și nimic nu ne va mai despărți,
Vom fi și vom rămâne o singură iubire,
Până când, tot împreună, nu vom mai fi...

Photo by Jamie Street on Unsplash

AVENTURA

Viața în sine este o aventură. O provocare. O luptă. Nu vei putea sta la nesfârșit în siguranța peșterii tale. Nu vei putea să te ascunzi între pereții întunecoși, ascuns printre stânci, pândind temător umbra amenințătoare a vreunei siluete proiectate de lumina focului protector de la intrare, lungindu-se insinunat către tine.

Va trebui să supraviețuiești. Va trebui să ieși din zona ta de confort și să înfrunți pericolul.

"Este decât în aventură acolo unde anumiți oameni reușesc să se cunoască - prin descoperirea/găsirea propriului sine." - Andre Gide.

Ai atât de multe resurse în interiorul tău, atât de multă voință, putere și curaj, pe care numai riscul pe care aventura îl presupune le vor activa din starea lor latentă, le vor aduce la suprafață: te vor uimi și vor deveni apoi o parte din tine care nu te va mai părăsi niciodată.

La vârsta de 39 de ani, Paulo Coelho pornește în aventura vieții sale: pelerinajul la Santiago de Compostela, unde se găsește catedrala catolică a Sfântului Iacob, apostolul care ar fi pășit pe acest drum - El Camino de Santiago - încercând să ajungă la Capătul Lumii, predicând cuvântul lui Dumnezeu. La sfârștitul acestui pelerinaj va scrie prima lui carte - Jurnalul unui Mag. 

Coelho mărturisea că a fost visul lui de când era copil să devină scriitor, iar în acel moment, după ce a terminat călătoria, la vârsta de 40 de ani, și-a spus: Acum este momentul, acum ori niciodată! Fusese internat într-un azil de nebuni de la vârsta de 16 ani, până la vârsta de 20 de ani, încercase să evadeze de trei ori, urmase apoi, la insistența părinților, timp de un an, cursurile Facultății de Drept, cursuri pe care apoi le abandonase, pentru a duce o viață de hippiot, liber: droguri, sex, muzică - a scris versuri pentru melodii care au cunoscut un succes fabulos, versuri cu mesaje subliminale oculte, a fost actor, jurnalist, director de teatru, însă visul lui adevărat, legenda lui personală care îl chema, era acela de a deveni scriitor. 

Toată această viață plină de aventură, de risc, de pericol - a fost jefuit, a fost pe punctul de a fi împușcat, omorât, a fost amenințat, răpit, torturat, a fost adulat și dezaprobat în același timp, a avut mai multe relații eșuate.... Toate aceste experiențe l-au ajutat enorm în a înțelege mintea și inima omenească și din ele derivă profundul umanism al filozofiei sale... 

Cartea începe cu ritualul de inițiere în ordinul Regnus Agnus Mundi (RAM) - Regatul Mielului Lumii sau RAM- Rigor - Adoration - Mercy - Rigoare - Adorație - Milă, ritual pe care Paulo nu îl finalizează, încercarea lui de a fi primit în ordin eșuând. Pelerinajul are drept scop descoperirea de către Paulo a sabiei pe care maestrul său a ascuns-o undeva, de-a lungul drumului, pentru a fi admis în ordin. Aventura căutării sabiei este o metaforă pentru înțelegerea naturii adevărului prin simplitatea vieții. 

În timpul pelerinajului, Coelho se luptă cu diavolul lui personal, care ia înfățișarea unei câine negru, numit Legiune - mulți dintre cei care fac pelerinajul la Santiago de Compostela chiar ocolesc locul unde a avut prima confruntare cu Legiune; de altfel, începând cu anul publicării cărții Jurnalul unui Mag, numărul pelerinilor s-a mărit de zece ori - și este învățat de către Petrus - îndrumătorul lui - 11 exerciții/ ritualuri, care să îl ajute în călătoria lui spirituală și să îl învețe despre cele trei forme ale iubirii: agape, philia și eros. Exercițiile sunt: Exercițiul sămânței, al vitezei, al cruzimii, ritualul mesagerului (pe care Coelho recomandă să nu îl încercăm, deoarece este descris incomplet, și ar avea rezultate negative, nocive, chiar devastatoare), trezirea intuiției (exercițiul apei), exercițiul sferei albastre, al îngropării de viu, al respirației RAM, al umbrelor, al ascultării și al dansului. 

În ultima lui carte, Adulter, are loc următorul dialog, între personajul principal și soțul ei: 

 Paulo Coelho - Adulter: "Înțelepciunea și experiența nu schimbă omul. Timpul nu schimbă omul. Singurul lucru care ne schimbă este iubirea. "

'' - Și ce visai?  (Ea)

-  (El) O prostie. Dar ăsta era visul meu. Și aș fi putut să-l realizez.

- Dar ce era?

- Să vând tot ce aveam pe vremea aceea, să cumpăr o ambarcațiune și să parcurg lumea cu tine. Tata ar fi fost furios că nu-i urmam exemplul, dar asta n-ar fi avut nici cea mai mică importanță. Ne-am fi oprit prin porturi, făcând munci temporare, care să ne ofere suficient ca să mergem mai departe, și, de îndată ce am fi adunat banii necesari, am fi pornit din nou. Să fim cu oamenii pe care nu i-am văzut niciodată și să descoperim locuri care nu figurează în ghidurile turistice. Aventură. Singura mea dorință era A - VEN- TU - RA. 

Sunt momente în care ne oprim ca să analizăm totul: trecutul și prezentul. Ce am învățat și când am greșit. Întotdeauna mi-a fost teamă de momentele astea. Reușesc să le înșel, afirmând că am făcut cele mai bune alegeri, dar că ele cer puțin sacrificiu din partea mea. Nimic grav. ''

Finalul cărții Adulter este cel puțin surprinzător: femeia de 30 de ani, căsătorită, care comite adulter, aventura sa extraconjugală salvându-și, paradoxal, prin acest act, mariajul, are o revelație descrisă superb în momentul în care dă curs îndemnului soțului de a sări cu parapanta, după ce inițial este îngrozită: 

'' Sunt liberă. 

Da, sunt liberă. Iar vulturul are dreptate, eu sunt munții și lacurile. Nu am trecut, prezent sau viitor. Încep să înțeleg ceea ce oamenii numesc eternitate. 

...

Natura îmi vorbește ca și cum aș fi fiica ei preaiubită. Muntele îmi zice: ai forța mea. Lacurile îmi spun: ai pacea și calmul meu. Soarele îmi dă sfaturi: strălucește ca mine, lasă-te dusă dincolo de tine însăți. Ascultă. 

Atunci încep să aud vocile care erau de atâta timp în mine, care era înăbușite de gândurile repetitive, de singurătate, de terorile nocturne, de teama de a mă schimba și de teama că totul va continua la fel. Cu cât urcăm mai sus, cu atât mă desprind mai mult de mine. 

Sunt în altă lume, unde lucrurile se potrivesc perfect. Departe de viața aceea plină de sarcini de îndeplinit, dorințe imposibile, suferință și plăcere. Nu am nimic și sunt totul. 

...

Oare încerc să îmi justific Adulterul? Nu. Am căutat Adevărul și l-am găsit. Și sper că li se va întâmpla la fel tuturor celor care au avut o experiență ca a mea. 

Să știi să iubești mai bine. 

Acesta trebuie să fie țelul nostru pe lume: să învățăm să iubim. 

Viața ne oferă mii de ocazii să învățăm. 

...

Viața nu e o nesfârșită zi de odihnă, ci o necontenită ucenicie. 

Iar cea mai importantă lecție este să înveți să iubești....''

Photo by Olga Serjantu on Unsplash

Le Violon d'Ingres

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Auguste_Dominique_Ingres

Expresia '' Vioara lui Ingres '' derivă dintr-o legendă referitoare la celebrul pictor francez Ingres, care prefera să cânte la vioară - prost - pentru oaspeții săi, în loc să le arate tablourile sale și care era mai mândru de interpretarea sa,  cel mult mediocră, decât de  ilustra și originala sa artă a picturii, care îl făcuse celebru; expresia desemnează o activitate ocazională, alta decât aceea pentru care cineva este foarte cunoscut și la care excelează.

In tabloul " Domnişoara Caroline Riviere",1806 , se pot observa ușoarele deformări anatomice: proporțiile dintre coșul pieptului și brațe care nu sunt foarte academice, însă ele conferă un efect de frumusețe și de farmec insolit. Caroline, în vârstă de 13 ani, îmbracată într-o rochiță albă, capă de hermină și mănuși lungi de antilopă domină în întregime peisajul verde care formează fundalul pânzei.

Părul pieptănat lins, gâtul descoperit și puritatea liniilor fac ca acest portret să ne ducă cu gândul la arta Evului Mediu. Fetița este îmbracată într-o rochie lungă, caracteristica stilului Empire, cu talie ridicată. Este copil, dar, în același timp, femeie. Va intra în istorie imortalizată în acest tablou plăcut.

Domnișoara Riviere va muri în anul 1807, la vârsta de 14 ani.

Ingres și-a dorit ca această operă (Jupiter și Thetis 1811) să fie divină. Tabloul este gata pentru Salonul de la Paris din anul 1811. După expunerea pânzei, este aspru criticat – conform părerii criticilor, capul lui Jupiter nu este suficient de nobil, torsul este disproportionat, iar gâtul lui Thetis diform... 

În arta sa – cu excepția tablourilor făcute la comandă - Ingres încearcă să găsească forma perfectă, să transmită frumusețea absolută și nu se preocupă deloc de realismul compoziției. La scenele cu Thetis, care îl imploră pe Jupiter să-l salveze pe fiul ei Ahile, Ingres a mai adăugat un amănunt, care conferă acestei rugăminți o rezonanță copilăroasă și tandră totodată; tălpile ambelor personaje se ating, dând astfel glas pasiunii care-i leagă pe cei doi îndrăgostiți.

Compoziția este pictată în tonuri pure ce contrastează cu albastrul sever al cerului. Ca de obicei, trupurile au contururi clare.

Sursa: Wikipedia

Ingres, deși excelase într-un domeniu artistic, pictura, insista să-și impresioneze invitații - în special din înalta societate - și prin alte abilități - dorindu-și să fie și un virtuoso al vioarei, nu doar al penelului. 

Nefiind nici Leonardo da Vinci, nici Napoleon, această pretenție la glorie, fără susținerea unui talent real, nu a făcut decât să îl acopere de ridicol, neștirbindu-i gloria inovației artistice în belle-arte, umbrindu-i însă mitul personalității. 

Vioara lui Ingres devine sinonimă cu încercarea individului de a părea ce nu este, de a nu reuși să se cunoască și să se aprecieze just, la adevărata valoare. Această situație tragi-comică derivă din ignorarea limitelor naturale - de exemplu, dacă nu ai ureche muzicală, nu vei putea excela niciodată în acest domeniu - și din neacceptarea că nu toți putem face - oricât de mult ne-am dori și oricât de mult am visa - orice. 

Cheloo redă în stilul caracteristic, foarte realist, acest adevăr: '' Orice vis devine realitate, dacă eşti tâmpit. Poţi fi pus la locul tău cu medicamentul potrivit. ''

Napoleon Hill: "Orice mintea poate concepe și crede, mintea poate îndeplini."

Această afirmație în care cred pe deplin, care mă inspiră și pe mine așa cum a inspirat și va inspira milioane și milioane de oameni, trebuie luată sub beneficiu de inventar. 

În nici un caz nu vreau să descurajez: este perfect posibil ca dintr-o persoană cu zero abilități într-un domeniu, să îți descoperi vocația, talentul, talantul, chemarea și să devii un as, să excelezi, să fii genial chiar, să te transformi, să evoluezi, să rupi bariere, să inovezi, să creezi, să generezi imposibilul. 

Poți încerca de mii și mii de ori, și prin perseverență și determinare să reușești. 

Însă alegerea trebuie să fie corectă. Altfel, ridicolul, impostura, non-valoarea, supra-estimarea derizorie vor lăsa răni adânci, care se vindecă greu, în timp, sau poate niciodată. 

Tentația Viorii lui Ingres este la tot pasul: Nu o lăsa să îți rămână un tatutaj permanent imprimat în personalitatea ta, pentru a nu mai putea fi îndepărtat vreodată.

Photo by Johanna Vogt on Unsplash